CASE OF MCWILLIAMS v. THE UNITED KINGDOM

CAUTERA SECȚIUNE CAUZĂ DE MCWILLIAMS c. REGATUL UNIT (Declarația nr. 53738/00) JUDGEMENTUL (Resoluție în adevăr) STRASBOURG 9 octombrie 2007 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul McWilliams c. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă de: Președintele Casadevill Sir Nicolas Bratza Bonello Traja Pavlovschi Šikuta dna Hirvelä, judecători și dl T.L. Grefierul de secțiune timpuriu, deliberat în privat la 6 mai 2003 și la 18 septembrie 2007, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată în ultima dată menționată: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 53738/00) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de dl Charles McWilliams („reclamantul”) la 1 octombrie 1999. Reclamantul a fost reprezentat în fața acestei Curte de către John Ross & Son, avocatii care practică în Newtownards, Irlanda de Nord. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley, al Oficiului pentru Externe și Commonwealth. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 8 și 14 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 că, deoarece el era un om, a fost refuzat prestațiile de securitate socială echivalente celor primite de văduve. La 6 mai 2003, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă în măsura în care această plângere se referă la alocarea mamei văduvă. I. CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1953 și trăiește în Bangor, Co. Down, Irlanda de Nord. Soția sa a murit la 3 mai 1999 lăsând un copil născut în 1984. Solicitarea sa pentru alocarea mamei văduvă a fost făcută la 9 noiembrie 2000 și a fost respins la 19 decembrie 2000 pe motiv că nu a avut dreptul la alocarea mamei văduve pentru că nu a fost o femeie. Reclamantul nu a apelat mai departe pe măsură ce el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu au fost plătite prestații de securitate pentru văduvi în temeiul dreptului Regatului Unit. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns că legislația britanică de securitate socială a discriminat împotriva lui din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenție, luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Prin scrisoarea din 11 mai 2005, Guvernul contestat a informat Curtea că, în ceea ce privește cererile de alocare a mamei văduve (WMA) și de plată a vieții (WPt), nu există, în principiu, nici o justificare obiectivă în momentul în care nu se plătesc aceste beneficii la văduvii, precum și la văduvii, dar că guvernul a avut o apărare în temeiul articolului 6 din Legea privind drepturile omului din 1998 (HRA). Acesta a remarcat că, având în vedere acest lucru, mulțimea de cazuri dinaintea Curții și faptul că apărarea HRA era aplicabilă numai în domeniul intern, guvernul a fost pregătit, în principiu, să soluționeze toate cererile formulate de văduvi împotriva Regatului Unit care rezultă din modalitățile aplicabile înainte de aprilie 2001 pentru plata WMA și WPt. 10. La 16 martie 2007, reprezentanții legali ai reclamantului au informat Curtea că s-a atins o soluție prietenoasă între părți și, prin scrisoarea din 30 martie 2007, au informat Curtea că dl McWilliams a fost oferit 7 035,56 GBP și că a acceptat plata. La 17 aprilie 2007 Reprezentanții legali ai reclamantului au fost trimisi o scrisoare de către Registru care a declarat că Curtea ar lua în considerare eliminarea cererii din lista cauzelor sale. 11. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 12. Prin urmare, restul cererii ar trebui eliminat din listă. Pentru aceste motive, Curtea UNANIMOUS decide, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Curții, să fie eliminată restul cererii din lista sa de cazuri. Președintele grefierului Josep Casadeval, în limba engleză, și notificat în scris la 9 octombrie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. T. L. Early Josep Casadeval l

FOURTH SECTION

CASE OF

MCWILLIAMS v. THE UNITED KINGDOM

(Application no. 53738/00)

JUDGMENT

(Friendly settlement)

STRASBOURG

9 October 2007

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of McWilliams v. the United Kingdom,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

J.

Casadevall

,

President

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mr

G.

Bonello

,

Mr

K.

Traja

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

J.

Šikuta

,

Mrs

P.

Hirvelä,

judges

,

and Mr

T.L.

Early

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 6 May 2003 and on18 September 2007,

Delivers the following judgment, which was adopted on the last

‑

mentioned date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 53738/00) against the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by Mr

Charles

McWilliams (“the applicant”) on 1 October 1999.

2.

The applicant was represented before this Court by John Ross & Son, solicitors practising in Newtownards, Northern Ireland.

The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office.

3.

The applicant complained under Articles 8 and 14 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 that, because he was a man, he was denied social security benefits equivalent to those received by widows.

4.

On 6 May 2003, after obtaining the parties' observations, the Court declared the application admissible in so far as this complaint concerned Widowed Mother's Allowance.

THE FACTS

I. THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5.

The applicant was born in 1953 and lives in Bangor, Co. Down, Northern Ireland.

6.

His wife died on 3 May 1999 leaving a child born in 1984. His claim for Widowed Mother's Allowance was made on 9 November 2000 and was rejected on 19 December 2000 on the ground that he was not entitled to Widowed Mother's Allowance because he was not a woman. The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no security benefits were payable to widowers under United Kingdom law.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

7.

The domestic law relevant to this application is set out in

Willis v. the United Kingdom

, no. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV.

COMPLAINTS

8.

The applicant complained that British social security legislation discriminated against him on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

THE LAW

9.

By a letter of 11 May 2005 the respondent Government informed the Court that the House of Lords had decided, in relation to the claims for Widowed Mother's Allowance (WMA) and Widow's Payment (WPt), that there was in principle no objective justification at the relevant time for not paying these benefits to widowers as well as widows, but that the Government had a defence under section 6 of the Human Rights Act 1998 (the HRA). It noted that, in view of this, the multitude of cases before the Court and the fact that the HRA defence was only applicable in the domestic arena, the Government were prepared, in principle, to settle all claims made by widowers against the United Kingdom arising out of the arrangements applicable prior to April 2001 for the payment of WMA and WPt.

April

2007 the applicant's legal representatives were sent a letter by the Registry stating that the Court would consider striking the application out of its list of cases.

11.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

12.

Accordingly, the remainder of the application should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

Decides

to strike the remainder of the application out of its list of cases.

Done in English, and notified in writing on 9 October 2007, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

T. L.

Early

Josep

Casadeval l

Registrar

President