ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4216/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 45 din 25 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 8126/86/2008, s-a dispus condamnarea inculpatului P.A. la pedeapsa de 24 ani închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale. I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă perioada detenției provizorii de la 28 septembrie 2008 la zi. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile G.V.

suma de 5.000 RON cu titlu de despăgubiri civile. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Inculpatul P.A. avea o relația de prietenie de aproximativ 4 ani cu victima G.V., în vârstă de 18 ani. În ultima perioadă de timp, relația de prietenie s-a depreciat, motivul fiind faptul că inculpatul a lucrat o perioadă de timp în Italia, iar victima a rămas acasă. Aceasta intenționa să meargă în Italia să-și găsească de lucru, comunicându-i inculpatului intenția sa. În cursul lunii iulie 2008, inculpatul s-a întors în țară pentru a o lua pe victimă cu el în Italia, însă aceasta plecase, fără a-l anunța în prealabil.

Din această cauză relația de prietenie a devenit tensionată, stare care a persistat până în data de 22 septembrie 2008, când victima a revenit în țară. În seara zilei de 27 septembrie 2008, în jurul orelor 20,00, inculpatul P.A., împreună cu fratele său și alți prieteni s-au deplasat la pensiunea „V.” din comuna Fundu Moldovei, județul Suceava, unde au consumat băuturi alcoolice. În jurul orelor 22,00, grupul de tineri s-a deplasat la discoteca „R. & B.”, aflată la mică distanță de pensiune. După ce au intrat în discotecă, unde se afla și victima, inculpatul s-a îndreptat spre bar unde a comandat băuturi alcoolice, după care s-a așezat la o masă împreună cu prietenii săi. În jurul orelor 23,00, victima G.V.

a ieșit din discotecă împreună cu prietena sa N.E.R., îndreptându-se spre toaleta situată în spatele discotecii. La un moment dat, s-au întâlnit cu inculpatul, acesta cerându-i victimei să rămână puțin afară să discute cu el. Victima a fost de acord, iar N.E.R. a intrat în holul discotecii, așteptând-o pe aceasta. Inițial, inculpatul și victima au avut o discuție civilizată, însă ulterior, lucrurile au degenerat, în sensul că victima a început să-l insulte pe inculpat, adresându-i cuvinte jignitoare, iar acesta i-a reproșat că a plecat fără el în străinătate. Iritat de atitudinea victimei, inculpatul nu s-a putut stăpâni și a lovit-o puternic cu palma peste față, a tras-o de haină în spatele discotecii, în apropierea toaletei.

Aici, inculpatul a lovit-o cu pumnii și picioarele la nivelul corpului, în special în zona capului și a spatelui, continuând seria loviturilor și după căderea victimei în iarbă. Văzând că victima sângera abundent în zona feței și respira foarte greu, inculpatul a târât-o pe o cărare, intenționând să o abandoneze în apropierea albiei râului Moldova, situată la o distanță de aproximativ 25 de metri de discotecă, în spatele acesteia. Din Raportul de necropsie din 28 septembrie 2008, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava a rezultat că moartea victimei a violentă și s-a datorat unei hemoragii meningo-cerebrale cu fracturi multiple de calotă și bază craniană consecutiv unui traumatism cranio-cerebral acut deschis, traumatism produs prin lovire activă cu un corp contondent dur (bolovan).

De asemenea, pe corpul victimei au fost identificate multiple excoriații și echimoze produse prin târârea victimei. În raport de această stare de fapt, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului realizează elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul P.A. solicitând desființarea acesteia și reindividualizarea judiciară a pedepsei întrucât prima instanță nu a avut în vedere împrejurările concrete în care a comis fapta, incidentul datorându-se atitudinii victimei. Prin Decizia penală nr. 50 din 29 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 8126/86/2008 s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul P.A.

și, în rejudecare, pedeapsa a fost redusă de la 24 ani închisoare la 20 ani închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții. A fost menținută starea de arest și dedusă în continuare durata arestării preventive. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul P.A. invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În susținerea orală a recursului, inculpatul solicită a se reține circumstanța legală atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. De asemenea, a solicitat a se reduce pedeapsa prin acordarea unei eficiențe corespunzătoare circumstanțelor săvârșirii faptei, poziția sa procesuală, lipsa antecedentelor penale. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârile atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu ambele hotărâri, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., raportat la art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente: Instanțele de fond și apel au reținut corect starea de fapt, atribuind faptei deduse judecății o încadrare juridică legală. Rezultă, astfel, din probele administrate că inculpatul, în noaptea de 27/28 septembrie 2009, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan, într-un loc public, i-a aplicat prietenei sale, victima G.V.A., multiple lovituri cu pumnii, picioarele și un corp contondent de mari dimensiuni (bolovan) la nivelul corpului, în special în zona capului, cauzându-i leziuni care au condus, la scurt timp, la decesul acesteia.

În ceea ce privește starea de provocare - critică invocată de recurentul inculpat - Înalta Curte reține că aceasta este reglementată prin dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și presupune ca infracțiunea să fi fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de partea vătămată prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. Nu orice atitudine sau expresie folosite de victimă au relevanță sub aspectul reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. Simplele expresii injurioase proferate de victimă, în anumite împrejurări concrete, care vădesc lipsa unei atingeri grave a demnității persoanei, nu constituie provocare, deoarece lipsește prejudicierea gravă a demnității cât și violența sau alte acte ilicite grave.

Tulburarea puternică sau emoția presupune ca infracțiunea să fie săvârșită într-o stare de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie sau indignare, inculpatul acționând sub influența unei emoții puternice. Emoția ori tulburarea, la fel ca și alte procese psihice, au o fază ascendentă, ating un maxim, apoi scad treptat. Pentru reținerea circumstanței pe care o analizăm, este necesar ca persoana să comită fapta în condițiile în care tulburarea, emoția, să existe și să fie puternice. Pentru stabilirea stării de provocare, se are în vedere modul de desfășurare a faptei, împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea, temperamentul și alte trăsături care caracterizează făptuitorul, intervalul de timp dintre momentul producerii actului provocator și până la săvârșirea infracțiunii, relațiile anterioare dintre victimă și autor.

Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, analizate și interpretate corect de instanța de fond și apel, atitudinea victimei - aceasta spunându-i inculpatului că nu îi pasă că a plecat singură în Italia și că „dacă era băiat deștept nu se întorcea acasă pentru ea” - nu poate fi apreciată ca o faptă ilicită gravă sau ca o atingere gravă a demnității persoanei de natură a-i produce inculpatului o puternică tulburare. Dimpotrivă, fapta a fost comisă pe fondul consumului de alcool, inculpatul a reacționat spontan lovind victima deși avea posibilitatea reală de a evita incidentul, respectiv consecințele acestuia. În atare condiții, Înalta Curte, constată că fapta săvârșită atrage răspunderea inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat neputându-se reține o stare de provocare ca și cauză legală de atenuare a pedepsei.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că instanța de apel a evaluat corect gradul de pericol social al faptei și făptuitorului. Deși inculpatul este caracterizat favorabil, nu se poate face abstracție de pericolul social concret al faptei, de urmările acesteia. Gradul de pericol social al faptei rezultă din examinarea conținutului concret al infracțiunii, dar și din cercetarea și evaluarea tuturor celorlalte situații, stări, împrejurări care însoțesc săvârșirea faptei și care, deși exterioare conținutului infracțiunii, sunt de natură să singularizeze fapta și să-i fixeze un anumit grad de pericol social. Se constată, în speță, că inculpatul a fost cel care i-a cerut victimei să rămână afară cu el pentru a discuta, iar martora N.E.R.

a intrat în holul discotecii. Pe fondul consumului de alcool, a reacționat spontan, violent, atitudinea agresivă a inculpatului continuând și după ce victima s-a prăbușit în iarbă. Deși era conștient de starea gravă a victimei - aceasta sângera abundent în zona feței și respira foarte greu - inculpatul a târât-o pe o cărare, intenționând să o abandoneze în apropierea albiei râului Moldova, situată la o distanță de aproximativ 25 de metri de discotecă, în spatele acesteia. Când a ajuns pe malul albiei râului Moldova, inculpatul a abandonat victima în iarbă, lovind-o din nou cu picioarele la nivelul capului, apoi a luat un bolovan găsit în apropiere și a lovit-o puternic în cap de la o distanță de aproximativ un metru.

Împrejurările concrete în care a fost comisă fapta relevă o gravitate deosebită a acesteia, ceea ce impune un regim sancționator sever. Toate aceste elemente converg spre menținerea deciziei atacate, aceasta fiind legală și temeinică. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1). pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 382 alin. (2) C. proc. pen. și art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 28 septembrie 2008 la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva Deciziei penale nr. 50 din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate, durata reținerii și arestării preventive de la 28 septembrie 2008 la 16 decembrie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2009.