ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7533/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7533/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

Galați sub nr. 5374/121/2008, reclamanta Gheorghievici Petrica Valentina a

solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 583-585 C. proc. civ., să se pronunțe

o hotărâre de refacere a sentinței nr. 21/1948 pronunțată de Tribunalul

Județului Covurlui - Secția I-a, prin care Lepturghidis Elena (Eleni), născută

în anul 1928, a fost adoptată de familia Constantinidis Mihail și

Constantinidis Anastasia.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că Lepturghidis Elena (Eleni) s-a născut în anul 1928 din

părinții Zinovia și Avram Lepturghidis, la acel moment tatăl ei natural fiind

emigrant în Australia.

În anul 1947,

Constantinidis Mihail s-a căsătorit cu ANASTASIA Hagimatias Gheorghiu iar anul

următor, în luna octombrie sau noiembrie, cei doi s-au hotărât să o adopte pe

Lepturghidis Elena, copilul pe care în fapt îl creștea si de educația căreia se

ocupa de mulți ani unchiul său Mihail.

Reclamanta a susținut

că, pe baza mențiunilor din înscrisurile păstrate și recuperate, respectiv acte

de proprietate și acte de stare civilă, a fost posibilă identificarea hotărârii

de adopție a Elenei Lepturghidis.

Prin sentința civilă nr.

113 din 13 octombrie   2008 a Tribunalului Galați a fost admisă cererea de

refacere a hotărârii judecătorești formulată de reclamanții Constantinidis

Mihail și Constantinidis Anastasia și, în consecință, în conformitate cu

hotărârea judecătorească nr. 21/1948 pronunțată de Tribunalul Județului

Covurlui, Secția I-a, s-a dispus adopția numitei Lepturghidis Elena, născută la

data de 19 mai 1928 în București, cu ultim domiciliu în Galați, str. Tecacenev,

nr. 13, de către numiții Constantinidis Mihail și Anastasia.

S-a dispus ca în

viitor persoana adoptată să se numească Constantinidis Elena, având ca părinți

pe Constantinidis Mihail, fiul lui Asistidis și Erifilli Constantinidis și

Constantinidis Anastasia (fostă Gheorghe), având ca părinți pe Sterea și

Caterina Gheorghe, cu ultim domiciliu în Galați, str. Cuza Vodă, nr. 286.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, din înscrisurile prezentate,

având în vedere că părțile din Hotărârea de adopție nr. 21/1948, pronunțată de

Tribunalul Județului Covurlui sunt decedate, și, în special, din Adeverința nr.

53419/02 06 1993 emisă de Primarul Municipiului Atena Republica Elenă Direcția

Registru de stare civilă Secția eliberare certificate (fila 8 dosar), rezultă

că în Registrele persoanelor de sex masculin este înscris, la numărul de

registru 772, Konstantinidis Mihail, fiul lui Aristidis și al Erifilli, născut

în anul 1902, pe care l-a radiat în urma decesului.

Potrivit declarației

sub jurământ nr. 9451/1 iunie  1993 luată de judecătorul de pace al Atenei,

martorilor Zafiropoulos Theodosios, și Petroia Alexandru, MIHAIL KONSTANTINIDIS

sau Constan, fiul lui Aristidis și al Erifilli, născut în Bulgaria în 1902 și

decedat la Atena la data de 11 mai  1993, cu domiciliul în Atena, pe când era

în viață a lăsat la data morții sale drept cele mai apropiate rude ale sale în

viată, pe soția sa, Kalliopi, soția lui Mihail Konstantinidis sau Constan,

născută Pachi, pe nepoata lui, copilul fiicei sale adoptive Elena, decedată

anterior, soția lui Alexandru Petroia, cu numele de fată Mihail Konstantinidis,

nepoată ce poartă numele de Petrica Valentina, soția lui Bruno Gheorghevici, pe

nume de fată Alexandru Petroia, născută după ce mama sa a fost adoptată de

către decedat. Nepoata mai sus menționată îi este rudă celui decedat si pe altă

linie de înrudire, ca nepoată a surorii de sânge a acestuia, Zinovia, soția lui

Dimitrios Alifantis, fiica lui Aristidis Konstantinidis. În afară de cele două

rude mai sus menționate nu a lăsat ca rude în viață alți copii legali,

adoptați, legalizați, din afara căsătoriei sau recunoscuți și nici copii ai

copiilor săi decedați, nici alți frați sau surori de sânge sau vitregi și nici

alți copii ai rudelor de sânge sau vitrege și nici părinți.

Tribunalul a reținut

că în urma solicitării eliberării unei copii după hotărârea de adopție nr. 21/1948

pronunțată de Tribunalul Județului Covurlui, Secția I-a, Arhivele Naționale

Direcția Județeană Galati a comunicat, cu adresa nr. 549/25 martie 2008, că

această hotărâre nu se mai regăsește, ultima decizie de adopție care s-a

păstrat fiind datată 18 octombrie 1948.

Tribunalul a apreciat

că dovada certă a existentei sentinței nr. 21/1948 privind adopția numitei

Lepturghidis Elena (Eleni) de către soții Constantinidis, cât și a faptului că

din motive neimputabile solicitantului această hotărâre nu se mai găsește

arhivată la instituția care a preluat arhiva instanței care a pronunțat-o, a

fost făcută prin Adresa nr. 174657/08 09 2008 a Primăriei Galați, Serviciul de stare civilă, din care rezultă că adopția în perioada 1948-1949 nu a fost trecută

în opis, deci nu există niciun înscris care să se fi păstrat în arhiva

națională sau a organelor administrative locale fată de hotărâre.

Pe cale de

consecință, Tribunalul, în temeiul disp. art. 585 alin. (1) C. proc. civ. a

admis cererea formulată de reclamanți.

Împotriva sentinței

civile nr. 113 din 13 octombrie   2008 a Tribunalului Galați, a declarat recurs

pârâtul Popleșanu Mihai, criticând-o pe motive de nelegalitate.

Prin

decizia nr. 146/R din

23 martie 2012, Curtea de Apel Galați – Secția a I-a civilă a admis recursul, a

casat sentința pronunțată de Tribunalul Galați și a trimis cauza spre rejudecare

la aceeași instanță.

Pentru a decide

astfel, instanța de recurs a reținut că, c

adrul legal al acțiunii deduse judecății îl

constituie dispozițiile art. 584 alin. (3) din Codul procedură civilă, text

care reglementează procedura reconstituirii unei hotărâri judecătorești atunci

când nu mai există niciun exemplar al hotărârii în cauză, nici la mapa

instanței, nici la părți.

În această situație,

textul art. 584 alin. (3) C. proc. civ. prevede că instanța va proceda la

refacerea hotărârii potrivit dispozițiilor art. 583 C. proc. civ.

Art. 583 C. proc.

civ. reglementează în aliniatul 2 procedura ce trebuie urmată în vederea

refacerii hotărârii dispărute. Astfel, „instanța va fixa termen, chiar din

oficiu, citând părțile, martorii și experții; va cere copii de pe înscrisurile

ce i-au fost trimise de autorități și de care părțile s-au folosit sau de pe

înscrisurile depuse de părți, dispunând totodată să se scoată din registrele

instanței toate datele privitoare la înscrisurile ce se refac”.

Rezultă cu prisosință

din dispozițiile legale mai sus citate că cererea de refacere a hotărârii

dispărute se soluționează cu citarea părților.

Norma care consacră

această regulă are caracter imperativ, astfel că ne aflăm în prezența unei

proceduri contencioase ce nu se poate realiza fără citarea părților.

În speță, acțiunea a

fost introdusă, așa cum s-a arătat și mai sus, de către reclamanta

Ghiorghievici Petrica Valentina, în calitate de moștenitoare legală a numitei

Lepturghidis Elena (Eleni), adică a persoanei adoptate.

La data înregistrării

acțiunii pe rolul Tribunalului Galați, respectiv 6 august  2008, toate părțile

din hotărârea a cărei refacere s-a solicitat, deci atât adoptatorii, cât și

persoana adoptată, nu mai erau în viață.

În aceste condiții,

cum adoptatorii erau decedați, reclamanta, moștenitoare a persoanei adoptate,

avea obligația de a indica moștenitorii celor doi defuncți, adică ai

adoptatorilor, pentru ca aceștia să fie citați în cauză, iar hotărârea de refacere

a sentinței civile nr. 21/1948 să le fie și lor opozabilă.

De altfel, însăși

instanța de judecată avea obligația de a solicita reclamantei precizări în

sensul celor mai sus arătate, dispozițiile art. 583 alin. (2) C. proc. civ. coroborate

cu dispozițiile art. 85 C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul nu poate

hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară

numai dacă legea nu dispune altfel, fiind imperative.

Decesul unei din

părțile din hotărârea a cărei refacere se solicită, cunoscut de instanța de

judecată, impunea acesteia obligația de a proceda la introducerea în cauză a

moștenitorilor, întrucât, prin acceptarea moștenirii, succesorii preiau toate

drepturile și obligațiile procesuale ale autorilor lor, inclusiv calitatea de

reclamant, pârât, etc., după cum defunctul avea în proces legitimare procesuală

activă sau pasivă, operând, astfel, transmisiunea legală a calității

procesuale.

Neprocedând în acest

mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate absolută, nulitate

ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii și trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță în vederea soluționării acesteia cu citarea

tuturor părților din proces sau a moștenitorilor acestora.

Așa cum rezultă din

actele depuse de recurent la dosar, acesta este moștenitorul legal al defunctei

Hagimatia, fostă Constantinidis, Anastasia, în calitate de nepot de soră

predecedată.

Constantinidis

Anastasia, adică adoptatoarea din hotărârea a cărei refacere se solicită, a

fost căsătorită cu Constantinidis Mihail (adoptator și el în aceeași hotărâre)

iar din căsătoria lor nu au rezultat copii.

Defuncta Hagimatia,

fostă Constantinidis, Anastasia a fost soră cu Elena, fostă Gheorghiu

Caratanasis, adică bunica recurentului, aceasta din urmă având un singur copil,

respectiv pe Melania Popleșanu, mama recurentului.

Prin urmare,

recurentul și-a dovedit în calitate de moștenitor legal al numitei Hagimatia,

fostă Constantinidis, Anastasia, adică a adoptatoarei din prezenta cauză,

astfel încât acesta urmează a fi citat în cauză, în această calitate, cu ocazia

rejudecării pricinii.

Pentru aceleași

considerente, curtea de apel a constatat că acesta era îndreptățit să atace cu

recurs sentința civilă nr. 113 din 13 octombrie   2008 a Tribunalului Galați,

sentință de care recurentul a luat cunoștință, așa cum rezultă din susținerile

sale și cum s-a și dovedit cu actele depuse de acesta la dosar, la data de 20

ianuarie 2012, când i-a fost comunicată decizia civilă nr. 318 din 09 decembrie

2011, pronunțată în dosarul nr. 5678/233/2008 al Tribunalului Galați, în

cuprinsul căreia se face referire la sentința ce face obiectul prezentului

recurs.

Față de data la care

recurentul a luat cunoștință de sentința civilă nr. 113 din 13 octombrie   2008,

respectiv 21 ianuarie 2012, Curtea constată că termenul de 15 zile în care

acesta putea declanșa calea de atac a recursului a fost respectat, recursul

fiind înregistrat la data de 27 ianuarie 2012.

Cu ocazia rejudecării

pricinii, instanța de fond urmează a avea în vedere și celelalte aspecte

susținute de recurent referitoare la participarea procurorului la ședința de

judecată, la titularii acțiunii deduse judecății, precum și apărările făcute pe

fondul cauzei în sensul că hotărârea a cărei refacere se solicită nu a existat,

de fapt, niciodată, toate verificările urmând a fi făcute în limitele și cu

respectarea procedurii instituite prin dispozițiile art. 583 alin. 2C. proc.

civ.

Împotriva acestei

decizii, a declarat recurs, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

reclamanta

Ghiorghievici Petrica Valentina.

Recursul vizează

greșita calificare a căii de atac cu care, potrivit dispozițiilor procedurale,

putea fi atacată sentința nr. 113/2008 a Tribunalului Galați și consecutiv,

nelegala compunere a completului de judecată.

În speță, obiectul

pricinii este refacerea hotărârii judecătorești de adopție nr. 21/1948 a

Tribunalului jud. Covurlui – Secția a I-a, procedură supusă condițiilor

prevăzute de art. 583-585 C. proc. civ., plasat în Cartea VI – Proceduri

speciale.

Norma de drept

substanțial nu prevede pentru această procedură o cale de control judiciar

specială, situație în care privitor la acest aspect devin aplicabile normele

generale.

Potrivit art. 585 alin.

(1) C. proc. civ., instanța de fond pentru soluționarea cererii este Tribunalul

Galați.

În conformitate cu art.

282 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt

supuse apelului la curtea de apel, aceasta fiind calea legală de atac împotriva

sentinței nr. 113/2008 și nu cea a recursului, indicată în dispozitivul

hotărârii, aspect ce trebuia observat cu precădere de Curtea de Apel Galați,

atunci când a verificat sau trebuia să verifice natura căii de atac formulată.

Totodată, reclamanta

a arătat că din cuprinsul încheierii din 22 februarie 2012 rezultă că și în

momentul acordării cuvântului în dezbateri, curtea de apel, din oficiu, deși

constată că obiectul recursului nu este „adopție”, ci „refacere hotărâre

privind adopția” în baza art. 583-585 C. proc. civ., motiv pentru care nu se

justifică soluționarea cauzei în camera de consiliu, neavând regimul impus

pentru adopții, acceptă ca reprezentantul parchetului să pună concluzii în

cauză și nu observă care este calea legală de control judiciar a hotărârii pronunțate

de tribunal, adică esențialul în privința căii de atac și compunerii instanței.

În raport de acest

aspect, recurenta-reclamantă a solicitat să se constate că, Curtea de Apel

Galați s-a pronunțat într-o cale de atac neprevăzută de lege pentru hotărârea

atacată și în compunerea stabilită pentru soluționarea recursului și nu a

apelului, aspecte care constituie încălcări vădite ale disp. art. 282 alin. (1)

și art. 585 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care se solicită casarea

deciziei recurate și stabilirea căii de atac împotriva sentinței nr. 113/2008 a

Tribunalului Galați, ca fiind apelul, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță

pentru soluționarea apelului.

De asemenea,

recurenta-reclamantă a solicitat să se procedeze la dezlegarea prin pronunțare

a chestiunii de drept privind admisibilitatea căii de atac formulate împotriva

hotărârii fondului de o persoană care nu a fost parte în hotărârea fondului,

aspect rezolvat în mod bizar prin respingere de către curte.

În primul rând,

Înalta Curte constată nefondată apărarea formulată de intimatul-pârât privind

inadmisibilitatea recursului declarat de

reclamanta Ghiorghievici Petrica Valentina,

reținând următoarele:

Posibilitatea

provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești, pentru motive

referitoare la pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal

prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecința a unui raționament

jurisdicțional eronat, este reglementata în prezent prin norma constituțională.

Însa, potrivit art. 129

din Constituția României, revizuită, părțile interesate pot exercita căile de

atac numai în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestui

principiu constituțional, legea procesual-civilă a reglementat dreptul examinării

cauzei civile pe grade de jurisdicție, determinând hotărârile susceptibile a fi

supuse reformării, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de

casare, iar acest mod de determinare

asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătorești și satisface

exigențele art. 21 din legea fundamentală, referitoare la liberul acces la

justiție și la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

În speță,

împrejurarea că, Curtea de Apel Galați a calificat corespunzător sau greșit

calea de atac exercitată de intimatul Popleșanu Mihai împotriva sentinței

Tribunalului Galați și a soluționat dosarul în recurs nu poate conduce la

concluzia încălcării principiului unicității căii de atac, cu consecința

inadmisibilității prezentului recurs, pentru că o asemenea constatare ar

echivala cu nesocotirea legii procesual civile atât sub aspectul determinării

căilor de atac, cât și al condițiile formale, legal prevăzute, referitoare la

desfășurarea judecății și la compunerea completului de judecată în fiecare fază

a controlului judiciar.

Recursul declarat de

reclamanta G.P.V.este

nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei

pricini este refacerea hotărârii de adopție nr. 21/1948 a Tribunalului

județului Covurlui – Secția a I-a.

Soluționarea unei

astfel de cereri se face potrivit dispozițiilor art. 583-585 C. proc. civ.,

care prevăd procedura de urmat și căile de atac pe care părțile le pot exercita

împotriva hotărârii pronunțate într-o astfel de procedură specială.

În conformitate cu art.

583 alin. (4) C. proc. civ. „încheierea de refacere nu se va putea ataca decât

odată cu fondul”, iar potrivit art. 585 alin. (1) C. proc. civ. „instanța care

a pronunțat hotărârea dispărută va proceda în toate cazurile la refacerea

acesteia potrivit dispozițiilor art. 583 și 584 C. proc. civ.”

Din interpretarea și

coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că cererea de refacere a unei

hotărâri judecătorești se judecă în același regim ca și fondul litigiului și

este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea pronunțată în litigiul de

fond.

În speță, reclamanta

a solicitat refacerea unei hotărâri de adopție, așa încât împotriva sentinței

civile nr. 113 din 13 octombrie   2008 a Tribunalului Galați pot fi exercitate

căile de atac prevăzute de lege în materia adopției.

Or, potrivit art. 74 alin.

(3) și alin. (5) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopțiilor,

hotărârile pronunțate de tribunal în primă instanță nu sunt supuse apelului,

putând fi atacate cu recurs. Iar în conformitate cu art. 3 alin. (3) C. proc.

civ., curțile de apel judecă ca instanțe de recurs, recursurile declarate

împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit

legii, nu sunt supuse apelului.

Ca urmare, în mod

corect Curtea de Apel Galați a soluționat ca instanță de recurs, calea de atac

exercitată împotriva sentinței tribunalului și a pronunțat o hotărâre de

recurs, irevocabilă.

Admiterea atacării

hotărârii judecătorești cu o altă cale de atac decât aceea stabilită de lege

constituie o încălcare a principiului legalității acestora, a cărui respectare

obligă la exercitarea controlului judiciar în conformitate cu normele specifice

fiecărei căi de atac, referitoare la compunerea completului de judecată și la

desfășurarea judecății, pentru că, în caz contrar, hotărârea este lovită de

nulitate, fiind pronunțată cu încălcarea formelor procedurale impuse în mod

imperativ de legiuitor.

Așa fiind, niciuneia

dintre părți nu îi este permis să formuleze și nici instanța judecătorească nu

se poate investi cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului

căilor de atac prevăzute de lege.

În ceea ce privește

critica recurentei-reclamante ce vizează chestiunea de drept privind admisibilitatea

căii de atac formulate împotriva hotărârii fondului de o persoană care nu a

fost parte în hotărârea fondului, acest aspect a fost dezlegat de instanța de

recurs (Curtea de Apel Galați) prin decizia de casare (nr. 146/R/2012).

Având în vedere toate

considerentele reținute, Înalta Curte constată că decizia atacată a fost dată

cu aplicarea corectă a legii pe aspectele contestate, curtea de apel nefăcând o

greșită calificare a căii de atac exercitată împotriva hotărârii instanței de

fond, așa încât recursul va fi respins, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul

declarat de reclamanta G.P.V. împotriva deciziei nr. 146/R din 23 martie 2012 a

Curții de Apel Galați, secția a I-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 decembrie 2012.