ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7533/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Galați sub nr. 5374/121/2008, reclamanta Gheorghievici Petrica Valentina a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 583-585 C. proc. civ., să se pronunțe o hotărâre de refacere a sentinței nr. 21/1948 pronunțată de Tribunalul Județului Covurlui - Secția I-a, prin care Lepturghidis Elena (Eleni), născută în anul 1928, a fost adoptată de familia Constantinidis Mihail și Constantinidis Anastasia. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că Lepturghidis Elena (Eleni) s-a născut în anul 1928 din părinții Zinovia și Avram Lepturghidis, la acel moment tatăl ei natural fiind emigrant în Australia.

În anul 1947, Constantinidis Mihail s-a căsătorit cu ANASTASIA Hagimatias Gheorghiu iar anul următor, în luna octombrie sau noiembrie, cei doi s-au hotărât să o adopte pe Lepturghidis Elena, copilul pe care în fapt îl creștea si de educația căreia se ocupa de mulți ani unchiul său Mihail. Reclamanta a susținut că, pe baza mențiunilor din înscrisurile păstrate și recuperate, respectiv acte de proprietate și acte de stare civilă, a fost posibilă identificarea hotărârii de adopție a Elenei Lepturghidis.

Prin sentința civilă nr. 113 din 13 octombrie 2008 a Tribunalului Galați a fost admisă cererea de refacere a hotărârii judecătorești formulată de reclamanții Constantinidis Mihail și Constantinidis Anastasia și, în consecință, în conformitate cu hotărârea judecătorească nr. 21/1948 pronunțată de Tribunalul Județului Covurlui, Secția I-a, s-a dispus adopția numitei Lepturghidis Elena, născută la data de 19 mai 1928 în București, cu ultim domiciliu în Galați, str. Tecacenev, nr. 13, de către numiții Constantinidis Mihail și Anastasia.

S-a dispus ca în viitor persoana adoptată să se numească Constantinidis Elena, având ca părinți pe Constantinidis Mihail, fiul lui Asistidis și Erifilli Constantinidis și Constantinidis Anastasia (fostă Gheorghe), având ca părinți pe Sterea și Caterina Gheorghe, cu ultim domiciliu în Galați, str. Cuza Vodă, nr. 286. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, din înscrisurile prezentate, având în vedere că părțile din Hotărârea de adopție nr. 21/1948, pronunțată de Tribunalul Județului Covurlui sunt decedate, și, în special, din Adeverința nr. 53419/02 06 1993 emisă de Primarul Municipiului Atena Republica Elenă Direcția Registru de stare civilă Secția eliberare certificate (fila 8 dosar), rezultă că în Registrele persoanelor de sex masculin este înscris, la numărul de registru 772, Konstantinidis Mihail, fiul lui Aristidis și al Erifilli, născut în anul 1902, pe care l-a radiat în urma decesului.

Potrivit declarației sub jurământ nr. 9451/1 iunie 1993 luată de judecătorul de pace al Atenei, martorilor Zafiropoulos Theodosios, și Petroia Alexandru, MIHAIL KONSTANTINIDIS sau Constan, fiul lui Aristidis și al Erifilli, născut în Bulgaria în 1902 și decedat la Atena la data de 11 mai 1993, cu domiciliul în Atena, pe când era în viață a lăsat la data morții sale drept cele mai apropiate rude ale sale în viată, pe soția sa, Kalliopi, soția lui Mihail Konstantinidis sau Constan, născută Pachi, pe nepoata lui, copilul fiicei sale adoptive Elena, decedată anterior, soția lui Alexandru Petroia, cu numele de fată Mihail Konstantinidis, nepoată ce poartă numele de Petrica Valentina, soția lui Bruno Gheorghevici, pe nume de fată Alexandru Petroia, născută după ce mama sa a fost adoptată de către decedat.

Nepoata mai sus menționată îi este rudă celui decedat si pe altă linie de înrudire, ca nepoată a surorii de sânge a acestuia, Zinovia, soția lui Dimitrios Alifantis, fiica lui Aristidis Konstantinidis. În afară de cele două rude mai sus menționate nu a lăsat ca rude în viață alți copii legali, adoptați, legalizați, din afara căsătoriei sau recunoscuți și nici copii ai copiilor săi decedați, nici alți frați sau surori de sânge sau vitregi și nici alți copii ai rudelor de sânge sau vitrege și nici părinți.

Tribunalul a reținut că în urma solicitării eliberării unei copii după hotărârea de adopție nr. 21/1948 pronunțată de Tribunalul Județului Covurlui, Secția I-a, Arhivele Naționale Direcția Județeană Galati a comunicat, cu adresa nr. 549/25 martie 2008, că această hotărâre nu se mai regăsește, ultima decizie de adopție care s-a păstrat fiind datată 18 octombrie 1948. Tribunalul a apreciat că dovada certă a existentei sentinței nr. 21/1948 privind adopția numitei Lepturghidis Elena (Eleni) de către soții Constantinidis, cât și a faptului că din motive neimputabile solicitantului această hotărâre nu se mai găsește arhivată la instituția care a preluat arhiva instanței care a pronunțat-o, a fost făcută prin Adresa nr. 174657/08 09 2008 a Primăriei Galați, Serviciul de stare civilă, din care rezultă că adopția în perioada 1948-1949 nu a fost trecută în opis, deci nu există niciun înscris care să se fi păstrat în arhiva națională sau a organelor administrative locale fată de hotărâre.

Pe cale de consecință, Tribunalul, în temeiul disp. art. 585 alin. (1) C. proc. civ. a admis cererea formulată de reclamanți. Împotriva sentinței civile nr. 113 din 13 octombrie 2008 a Tribunalului Galați, a declarat recurs pârâtul Popleșanu Mihai, criticând-o pe motive de nelegalitate. Prin decizia nr. 146/R din 23 martie 2012, Curtea de Apel Galați – Secția a I-a civilă a admis recursul, a casat sentința pronunțată de Tribunalul Galați și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că, c adrul legal al acțiunii deduse judecății îl constituie dispozițiile art. 584 alin. (3) din Codul procedură civilă, text care reglementează procedura reconstituirii unei hotărâri judecătorești atunci când nu mai există niciun exemplar al hotărârii în cauză, nici la mapa instanței, nici la părți.

În această situație, textul art. 584 alin. (3) C. proc. civ. prevede că instanța va proceda la refacerea hotărârii potrivit dispozițiilor art. 583 C. proc. civ. Art. 583 C. proc. civ. reglementează în aliniatul 2 procedura ce trebuie urmată în vederea refacerii hotărârii dispărute. Astfel, „instanța va fixa termen, chiar din oficiu, citând părțile, martorii și experții; va cere copii de pe înscrisurile ce i-au fost trimise de autorități și de care părțile s-au folosit sau de pe înscrisurile depuse de părți, dispunând totodată să se scoată din registrele instanței toate datele privitoare la înscrisurile ce se refac”. Rezultă cu prisosință din dispozițiile legale mai sus citate că cererea de refacere a hotărârii dispărute se soluționează cu citarea părților.

Norma care consacră această regulă are caracter imperativ, astfel că ne aflăm în prezența unei proceduri contencioase ce nu se poate realiza fără citarea părților. În speță, acțiunea a fost introdusă, așa cum s-a arătat și mai sus, de către reclamanta Ghiorghievici Petrica Valentina, în calitate de moștenitoare legală a numitei Lepturghidis Elena (Eleni), adică a persoanei adoptate. La data înregistrării acțiunii pe rolul Tribunalului Galați, respectiv 6 august 2008, toate părțile din hotărârea a cărei refacere s-a solicitat, deci atât adoptatorii, cât și persoana adoptată, nu mai erau în viață. În aceste condiții, cum adoptatorii erau decedați, reclamanta, moștenitoare a persoanei adoptate, avea obligația de a indica moștenitorii celor doi defuncți, adică ai adoptatorilor, pentru ca aceștia să fie citați în cauză, iar hotărârea de refacere a sentinței civile nr. 21/1948 să le fie și lor opozabilă.

De altfel, însăși instanța de judecată avea obligația de a solicita reclamantei precizări în sensul celor mai sus arătate, dispozițiile art. 583 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 85 C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel, fiind imperative. Decesul unei din părțile din hotărârea a cărei refacere se solicită, cunoscut de instanța de judecată, impunea acesteia obligația de a proceda la introducerea în cauză a moștenitorilor, întrucât, prin acceptarea moștenirii, succesorii preiau toate drepturile și obligațiile procesuale ale autorilor lor, inclusiv calitatea de reclamant, pârât, etc., după cum defunctul avea în proces legitimare procesuală activă sau pasivă, operând, astfel, transmisiunea legală a calității procesuale.

Neprocedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate absolută, nulitate ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea soluționării acesteia cu citarea tuturor părților din proces sau a moștenitorilor acestora. Așa cum rezultă din actele depuse de recurent la dosar, acesta este moștenitorul legal al defunctei Hagimatia, fostă Constantinidis, Anastasia, în calitate de nepot de soră predecedată. Constantinidis Anastasia, adică adoptatoarea din hotărârea a cărei refacere se solicită, a fost căsătorită cu Constantinidis Mihail (adoptator și el în aceeași hotărâre) iar din căsătoria lor nu au rezultat copii.

Defuncta Hagimatia, fostă Constantinidis, Anastasia a fost soră cu Elena, fostă Gheorghiu Caratanasis, adică bunica recurentului, aceasta din urmă având un singur copil, respectiv pe Melania Popleșanu, mama recurentului. Prin urmare, recurentul și-a dovedit în calitate de moștenitor legal al numitei Hagimatia, fostă Constantinidis, Anastasia, adică a adoptatoarei din prezenta cauză, astfel încât acesta urmează a fi citat în cauză, în această calitate, cu ocazia rejudecării pricinii.

Pentru aceleași considerente, curtea de apel a constatat că acesta era îndreptățit să atace cu recurs sentința civilă nr. 113 din 13 octombrie 2008 a Tribunalului Galați, sentință de care recurentul a luat cunoștință, așa cum rezultă din susținerile sale și cum s-a și dovedit cu actele depuse de acesta la dosar, la data de 20 ianuarie 2012, când i-a fost comunicată decizia civilă nr. 318 din 09 decembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. 5678/233/2008 al Tribunalului Galați, în cuprinsul căreia se face referire la sentința ce face obiectul prezentului recurs.

Față de data la care recurentul a luat cunoștință de sentința civilă nr. 113 din 13 octombrie 2008, respectiv 21 ianuarie 2012, Curtea constată că termenul de 15 zile în care acesta putea declanșa calea de atac a recursului a fost respectat, recursul fiind înregistrat la data de 27 ianuarie 2012. Cu ocazia rejudecării pricinii, instanța de fond urmează a avea în vedere și celelalte aspecte susținute de recurent referitoare la participarea procurorului la ședința de judecată, la titularii acțiunii deduse judecății, precum și apărările făcute pe fondul cauzei în sensul că hotărârea a cărei refacere se solicită nu a existat, de fapt, niciodată, toate verificările urmând a fi făcute în limitele și cu respectarea procedurii instituite prin dispozițiile art. 583 alin. 2C.

proc. civ. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta Ghiorghievici Petrica Valentina. Recursul vizează greșita calificare a căii de atac cu care, potrivit dispozițiilor procedurale, putea fi atacată sentința nr. 113/2008 a Tribunalului Galați și consecutiv, nelegala compunere a completului de judecată. În speță, obiectul pricinii este refacerea hotărârii judecătorești de adopție nr. 21/1948 a Tribunalului jud. Covurlui – Secția a I-a, procedură supusă condițiilor prevăzute de art. 583-585 C. proc. civ., plasat în Cartea VI – Proceduri speciale. Norma de drept substanțial nu prevede pentru această procedură o cale de control judiciar specială, situație în care privitor la acest aspect devin aplicabile normele generale.

Potrivit art. 585 alin. (1) C. proc. civ., instanța de fond pentru soluționarea cererii este Tribunalul Galați. În conformitate cu art. 282 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, aceasta fiind calea legală de atac împotriva sentinței nr. 113/2008 și nu cea a recursului, indicată în dispozitivul hotărârii, aspect ce trebuia observat cu precădere de Curtea de Apel Galați, atunci când a verificat sau trebuia să verifice natura căii de atac formulată. Totodată, reclamanta a arătat că din cuprinsul încheierii din 22 februarie 2012 rezultă că și în momentul acordării cuvântului în dezbateri, curtea de apel, din oficiu, deși constată că obiectul recursului nu este „adopție”, ci „refacere hotărâre privind adopția” în baza art. 583-585 C. proc.

civ., motiv pentru care nu se justifică soluționarea cauzei în camera de consiliu, neavând regimul impus pentru adopții, acceptă ca reprezentantul parchetului să pună concluzii în cauză și nu observă care este calea legală de control judiciar a hotărârii pronunțate de tribunal, adică esențialul în privința căii de atac și compunerii instanței. În raport de acest aspect, recurenta-reclamantă a solicitat să se constate că, Curtea de Apel Galați s-a pronunțat într-o cale de atac neprevăzută de lege pentru hotărârea atacată și în compunerea stabilită pentru soluționarea recursului și nu a apelului, aspecte care constituie încălcări vădite ale disp. art. 282 alin. (1) și art. 585 alin. (1) C. proc.

civ., motiv pentru care se solicită casarea deciziei recurate și stabilirea căii de atac împotriva sentinței nr. 113/2008 a Tribunalului Galați, ca fiind apelul, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru soluționarea apelului. De asemenea, recurenta-reclamantă a solicitat să se procedeze la dezlegarea prin pronunțare a chestiunii de drept privind admisibilitatea căii de atac formulate împotriva hotărârii fondului de o persoană care nu a fost parte în hotărârea fondului, aspect rezolvat în mod bizar prin respingere de către curte.

În primul rând, Înalta Curte constată nefondată apărarea formulată de intimatul-pârât privind inadmisibilitatea recursului declarat de reclamanta Ghiorghievici Petrica Valentina, reținând următoarele: Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești, pentru motive referitoare la pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecința a unui raționament jurisdicțional eronat, este reglementata în prezent prin norma constituțională. Însa, potrivit art. 129 din Constituția României, revizuită, părțile interesate pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestui principiu constituțional, legea procesual-civilă a reglementat dreptul examinării cauzei civile pe grade de jurisdicție, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătorești și satisface exigențele art. 21 din legea fundamentală, referitoare la liberul acces la justiție și la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale În speță, împrejurarea că, Curtea de Apel Galați a calificat corespunzător sau greșit calea de atac exercitată de intimatul Popleșanu Mihai împotriva sentinței Tribunalului Galați și a soluționat dosarul în recurs nu poate conduce la concluzia încălcării principiului unicității căii de atac, cu consecința inadmisibilității prezentului recurs, pentru că o asemenea constatare ar echivala cu nesocotirea legii procesual civile atât sub aspectul determinării căilor de atac, cât și al condițiile formale, legal prevăzute, referitoare la desfășurarea judecății și la compunerea completului de judecată în fiecare fază a controlului judiciar.

Recursul declarat de reclamanta G.P.V.este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente: Obiectul prezentei pricini este refacerea hotărârii de adopție nr. 21/1948 a Tribunalului județului Covurlui – Secția a I-a. Soluționarea unei astfel de cereri se face potrivit dispozițiilor art. 583-585 C. proc. civ., care prevăd procedura de urmat și căile de atac pe care părțile le pot exercita împotriva hotărârii pronunțate într-o astfel de procedură specială. În conformitate cu art. 583 alin. (4) C. proc. civ. „încheierea de refacere nu se va putea ataca decât odată cu fondul”, iar potrivit art. 585 alin. (1) C. proc. civ. „instanța care a pronunțat hotărârea dispărută va proceda în toate cazurile la refacerea acesteia potrivit dispozițiilor art. 583 și 584 C. proc.

civ.” Din interpretarea și coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că cererea de refacere a unei hotărâri judecătorești se judecă în același regim ca și fondul litigiului și este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea pronunțată în litigiul de fond. În speță, reclamanta a solicitat refacerea unei hotărâri de adopție, așa încât împotriva sentinței civile nr. 113 din 13 octombrie 2008 a Tribunalului Galați pot fi exercitate căile de atac prevăzute de lege în materia adopției. Or, potrivit art. 74 alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopțiilor, hotărârile pronunțate de tribunal în primă instanță nu sunt supuse apelului, putând fi atacate cu recurs.

Iar în conformitate cu art. 3 alin. (3) C. proc. civ., curțile de apel judecă ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului. Ca urmare, în mod corect Curtea de Apel Galați a soluționat ca instanță de recurs, calea de atac exercitată împotriva sentinței tribunalului și a pronunțat o hotărâre de recurs, irevocabilă. Admiterea atacării hotărârii judecătorești cu o altă cale de atac decât aceea stabilită de lege constituie o încălcare a principiului legalității acestora, a cărui respectare obligă la exercitarea controlului judiciar în conformitate cu normele specifice fiecărei căi de atac, referitoare la compunerea completului de judecată și la desfășurarea judecății, pentru că, în caz contrar, hotărârea este lovită de nulitate, fiind pronunțată cu încălcarea formelor procedurale impuse în mod imperativ de legiuitor.

Așa fiind, niciuneia dintre părți nu îi este permis să formuleze și nici instanța judecătorească nu se poate investi cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege. În ceea ce privește critica recurentei-reclamante ce vizează chestiunea de drept privind admisibilitatea căii de atac formulate împotriva hotărârii fondului de o persoană care nu a fost parte în hotărârea fondului, acest aspect a fost dezlegat de instanța de recurs (Curtea de Apel Galați) prin decizia de casare (nr. 146/R/2012). Având în vedere toate considerentele reținute, Înalta Curte constată că decizia atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe aspectele contestate, curtea de apel nefăcând o greșită calificare a căii de atac exercitată împotriva hotărârii instanței de fond, așa încât recursul va fi respins, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta G.P.V. împotriva deciziei nr. 146/R din 23 martie 2012 a Curții de Apel Galați, secția a I-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2012.