ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1047/2008

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bistrița-Năsăud,

în data de 27 martie 2007, reclamanta SC E. SRL a chemat în judecată pe pârâții

A.N.A.F. și D.G.F.P. Bistrița-Năsăud, solicitând anularea, în principal, a deciziei

nr. 226 din 22 noiembrie 2006, emisă de A.N.A.F., prin care s-a dispus suspendarea

soluționării pe cale administrativă a contestației din 13 octombrie 2006 și obligarea

pârâtei să soluționeze contestația formulată și în subsidiar, anularea raportului

de inspecție fiscală din 22 august 2006 și a deciziei de impunere din 21 august

2006, stabilirea bazelor de impozitare, suspendarea executării actelor administrative

fiscale până la soluționarea irevocabilă a plângerii.

În motivarea cererii,

reclamanta a invocat nelegalitatea controlului, fiscal și modificarea abuzivă a

bazei de impunere a T.V.A. și impozitului pe profit.

Prin sentința civilă

nr. 90/CA/2007, pronunțată în Dosarul nr. 385/112/2007, Tribunalul Bistrița-Năsăud

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, în

temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 158 alin. (3), art. 159 pct. 2 raportat

la art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentința civilă

nr. 440 din 21 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 385/112/2007,Curtea de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

și a dispus anularea deciziei din 22 noiembrie 2006 prin care s-a dispus suspendarea

soluționării pe cale administrativă a contestației înregistrată la A.N.A.F. din

13 octombrie 2006.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că procedura suspendării este facultativă, important

fiind ca organul fiscal să procedeze la o analiză temeinică a legăturii dintre infracțiunea

ale cărei indicii ar determina suspendarea soluționării cauzei fiscale și litigiului

fiscal, având în vedere că, de multe ori, cel ce formează contestația (cum este

cazul în speță) este un alt subiect de drept decât cel împotriva căruia s-a început

urmărirea penală.

Faptul că împotriva administratorului

societății s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune

fiscală constând în înregistrarea în contabilitatea societății de cheltuieli fictive

nu reprezintă automat un motiv temeinic de suspendare a procedurii de soluționare

a contestației formulate de persoana juridică pentru suma reprezentând diferența

de impozit și taxe stabilite de organul fiscal de control în legătură cu operațiunile

economice efectuate de conducerea acestei persoane juridice.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs pârâtele, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C.

proc civ.

Recurentele apreciază

că între stabilirea obligațiilor bugetare datorate de reclamantă și stabilirea caracterului

infracțional al faptelor săvârșite de către reprezentantul legal al societății există

o strânsă interdependență de care depinde soluționarea dosarului ce face obiectul

contestației actului administrativ.

Interdependența constă

în faptul că debitele contestate au fost stabilite prin decizia de impunere din

22 august 2006 pe considerentul că societatea a înregistrat în contabilitatea proprie

cheltuieli care nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil și a justificat

scutirea de T.V.A, cu drept de deducere aferentă veniturilor din transportul internațional

de persoane cu documente emise pe numele altor operatori de transport rutier, operațiuni

asupra cărora urmează să se pronunțe organele de cercetare penală.

Se mai arată că a fost

începută urmărirea penală împotriva administratorului societății reclamante.

Recurentele critică sentința

instanței de fond și din perspectiva nepronunțării asupra excepției inadmisibilității

acțiunii în ceea ce privește anularea raportului de inspecție fiscală din 22 august

2006 și a deciziei de impunere din 21 august 2006.

Recursurile sunt fondate.

Potrivit art. 184

alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 republicată, organul de soluționare a contestației

fiscale poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul

care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la

existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire

hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.

În speță, organul care

a efectuat activitatea de control a sesizat I.P.J. Bistrița-Năsăud cu privire la

existența indiciilor săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală de către administratorul

SC E. SRL, A.D., constând înregistrarea în contabilitatea societății de cheltuieli

fictive în sumă de 200.000 RON, cu consecința diminuării obligațiilor fiscale cu

suma de 51.183 RON.

Prin rezoluția confirmată

de procuror la 5 mai 2005 a fost începută urmărirea penală împotriva administratorului

societății.

Controlul fiscal a constatat

că scopul încheierii contractului și a Convenției a fost diminuarea obligațiilor

fiscale care ar fi trebuit înregistrate și plătite de reclamantă.

Între stabilirea obligațiilor

bugetare datorate de reclamantă și stabilirea caracterului infracțional al faptelor

imputate administratorului societății există o strânsă legătură.

Este necesar a se stabili

dacă a fost săvârșită o infracțiune în legătură cu aspectele constatate, cu atât

mai mult cu cât cel împotriva căruia a fost începută urmărirea penală este administratorul

societății.

Este adevărat că procedura

suspendării prevăzută de art. 184 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 republicată,

este facultativă, însă în speță măsura suspendării a fost luată întemeiat și motivat,

cu respectarea dispozițiilor legale.

Contrar celor reținute

de instanța de fond, se va aprecia în sensul temeiniciei măsurii luate. Organul

fiscal, luând măsura suspendării, a procedat la analizarea condițiilor art. 184

alin. (1) lit. a) și motivat luarea măsurii, un argument în plus fiind începerea

urmării penale împotriva administratorului societății.

În ceea ce privește motivul

de recurs referitor la inadmisibilitatea cererii subsidiare, prin care s-a solicitat

anularea raportului de inspecție fiscal și a deciziei de impunere, se constată a

fi întemeiat, întrucât această fază a procedurii administrative nu permite acționarea

direct în instanță, în lipsa emiterii unei decizii de soluționare a contestației

fiscale.

Față de acestea în temeiul

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza I și alin.

(3) C. proc. civ., se vor admite recursurile formulate, se va casa sentința atacată

și se va respinge acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de D.G.F.P. Bistrița-Năsăud în numele A.N.A.F. –împotriva sentinței civile nr. 440

din 21 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată

și respinge acțiunea reclamantei SC E. SRL , ca neîntemeiată.

Admite recursul declarat

de D.G.F.P. Bistrița-Năsăud în nume propriu împotriva sentinței civile nr. 440 din

21 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică,

astăzi 13 martie 2008.