ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3063/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată reclamanta SC C.C. SRL

în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a Județului Constanța a solicitat anularea

parțială a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată

stabilite de inspecția fiscală nr. 221/2009, emisă de Serviciul Inspecție Fiscală

Persoane Juridice 4, din cadrul activității de Inspecție fiscală Tulcea, D.G.F.P.

Tulcea - A.N.A.F. Ministerul Economiei și Finanțelor sub aspectul accesoriilor impozitului

pe profit în cuantum de 63.637 RON, al impozitului pe dividende în cuantum de 291.803

RON și al accesoriilor impozit pe dividende în sumă d 192.880 RON (în cuantum total

de 548.320 RON);

- anularea parțială a

deciziei 36/2009 emisă de D.G.F.P. a județului Tulcea din cadrul A.N.A.F. - Ministerul

Economiei și Finanțelor, care reprezintă răspunsul la contestațiile formulate împotriva

deciziei de impunere;

- suspendarea executării

actelor administrative, conform art. 14 coroborat cu dispozițiile art. 15 din Legea

nr. 554/2004;

- obligarea pârâtei la

plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a

arătat că în perioada 15 iunie 2009 – 15 iulie 2009, organele fiscale din cadrul

D.G.F.P. Tulcea, activitatea de inspecție fiscală, serviciul de inspecție fiscală

persoane juridice 4, au efectuat o inspecție .generală privind modul de evidență,

calcului, declarare și virare a impozitului și contribuțiilor datorate bugetului

de stat consolidat, aferente perioadei 1 ianuarie 2004 -4 aprilie 2009.

Rezultatele inspecției

fiscale au fost consemnate în R.I.F. nr. 23481/2009 în baza căruia s-a emis decizia

de impunere, ambele acte fiind comunicate la 17 iulie 2008.

În urma controlului fiscal

s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale suplimentare de plată în sumă totală

de 757.806 RON, reprezentând diferențe de impozite, precum și accesorii după cum

urmează:

- impozit pe profit 88.597

RON;

- accesorii impozit pe

profit 63.637 RON;

- impozit pe venitul microîntreprinderilor

- 22.269 RON;

- accesorii impozit microîntreprinderilor

172 RON;

- impozit pe dividende

291.803 RON;

- accesorii impozit pe

dividende 192.880 RON;

- T.V.A. 72.672 RON;

- accesorii T.V.A. 65.977

RON;

- impozit pe venit 138

RON;

- accesorii impozit pe

venit 52 RON;

- contribuții salarii

2.026 RON;

- accesorii contribuții

salarii 2.121 RON.

Împotriva deciziei de

impune a formulat contestație solicitând reanalizarea R.I.F. și a deciziei de impunere

și modificarea acestora, sub aspectul accesoriilor impozitului pe profit, al impozitului

pe dividende și al accesoriilor impozitului pe dividende, în sumă totală de 548.320

RON.

În contestație a criticat

actele fiscale sub aspectul aplicării cotei de 16% la impozitul pe dividende aferent

anului 2005 și nu de 10% cât prevedea art. 71 C. fisc. în vigoare la acea dată.

Prin completările aduse

contestației a arătat că a fost încălcat dreptul contribuabilului de a fi informat

conform art. 107 C. proc. fisc., având în vedere că persoana care a administrat

în fapt societatea în perioada controlată administratorul C.N. - a decedat înainte

de comunicarea rezultatelor inspecției fiscale, precum și faptul că rezultatele

acesteia au fost comunicate celuilalt administrator C.G., în aceeași zi în care

i-a fost comunicat și punctul de vedere.

Pârâta prin întâmpinare

a solicitat pe cale de excepție respingerea capătului de cerere al acțiunii în ceea

ce privește obligațiile fiscale altele decât cele soluționate prin decizia 36/2009

ca fiind decăzut din termen, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii și menținerea

deciziei emisă de D.G.F.P. Tulcea.

Prin sentința civilă

nr. 251/CA din 8 iulie 2010 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată

în contencios administrativ și fiscal de reclamanta SC C.C. SRL în contradictoriu

cu pârâta D.G.F.P. Tulcea, având ca obiect anulare act administrativ, a anulat parțial

decizia de impunere din 16 iulie 2009 și decizia 36/2009 cu privire la următoarele

sume:

- 23.176 accesorii impozit

pe profit;

- 291.803 RON impozit

pe dividende;

- 192.880 RON accesorii

impozit pe dividende.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că în ceea ce privește obligațiile bugetare contestate

acestea au fost calculate greșit de către organul fiscal astfel:

- în legătură cu impozitul

pe profit aferent anului 2006 reclamanta a calculat și a virat eronat impozitul

pe veniturile microîntreprinderilor în sumă de 23.176 RON.

- Chiar dacă impozitul

pe profit a fost calculat de către organul fiscal la 78.097 RON, acesta trebuie

să aibă în vedere la stabilirea accesoriilor faptul că reclamanta achitase 23.176

RON și în atare condiții să diminueze accesoriile cu acea sumă.

În aceste condiții accesoriile

impozitului pe profit sunt de 63.637 RON -23.

1

76 RON respectiv de 40.461

RON.

În ceea ce privește impozitul

pe dividende instanța de fond a reținut următoarele:

Pentru anul 2005 reclamanta

a declarat 0 dividende, astfel că nu avea de achitat niciun impozit în această situație,

organul de control a reținut că pentru anul 2005, societatea ar fi înregistrat și

repartizat sume cuvenite acționarilor sub forma dividendelor în cuantum, de 31.707

RON.

Expertiza efectuată în

cauză a stabilit că în anul 2005 SC C.C. SRL nu a repartizat asociaților dividende

până la 31 decembrie 2005.

Mai mult decât atât, nu

au fost identificate facturi reprezentând cumpărare de bunuri și-sau servicii utilizate

în interesul personal al unuia dintre asociați.

În lipsa unei hotărâri

A.G.A, din cadrul societății care să stabilească repartizarea dividendelor, sumele

reținute pentru anul 2005 nu pot fi considerate dividende.

În această situație dacă

sumele respective nu sunt dividende, acestea nu trebuiau impozitate astfel cum prevede

art. 67 C. fisc.

Pentru anii 2006, 2008,

2009, organul fiscal a aplicat același raționament, tratând diferite sume ridicate

din casierie și bănci ca dividende deși nu au fost repartizate prin Hotărâre A.G.A.,

iar pe de altă parte nu s-au plătit bunuri și servicii furnizate unui asociat, în

scopul personal al acestuia.

Pentru anul 2007, societatea

a declarat dividende corespunzător impozitului de 718 RON, însă organul fiscal a

stabilit suplimentar suma de 108.595 RON ca și în cazurile mai sus arătate.

În această situație rezultă

că organul fiscal a stabilit greșit impozitul pe dividende pentru perioada 2005

- 2009 în sumă de 291.803 RON.

Întrucât impozitul pe

dividende în sumă de 291.803 RON nu este datorat de către reclamantă rezultă că

nici accesoriile aferente acestuia în sumă de 192.880 RON nu sunt datorate.

Împotriva sentinței instanței

de fond pârâta D.G.F.P. Tulcea a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică

întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a motivat recursul prin

aceea că prima instanță a pronunțat hotărârea judecătorească atacată, rezumându-se

strict la concluziile raportului de expertiză contabilă, cu toate că în cauză s-au

formulat obiecțiuni de care Curtea de Apel nu a ținut cont.

Recursul este nefondat

și va fi respins.

Examinând actele dosarului,

motivele de recurs și vis-à-vis de dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursul formulat privește

faptul că hotărârea primei instanțe este nelegală întrucât a fost dată cu aplicarea

greșită a dispozițiilor Legii nr. 571/2003 și ale art. 115 din aceeași lege, conform

cărora dividendele se impozitează cu 16% și nu cu 10%. Deasemenea, instanța fondului

nu a soluționat tardivitatea cererii privind obligațiile fiscale, altele decât cele

soluționate prin decizia nr. 36/2009, și a judecat greșit pe fond cauza.

Conform probelor administrate

în cauză, se reține că în urma unui control fiscal s-au stabilit în sarcina SC

C.C. SRL obligații fiscale în sumă de 757.806 RON reprezentând impozit pe profit,

impozit pe dividende, pe salarii și contribuții, T.V.A.

Contestația făcută de

societate la organele fiscale a fost respinsă prin decizia nr. 36/2009, însă această

contestație a fost analizată parțial, pentru ca la 11 decembrie 2009 să fie emisă

o nouă decizie nr. 60/2009 prin care D.G.F.P. Tulcea a respins contestația intimatei

întrucât nu a fost făcută în termen.

Această contestație a

fost de fapt o completare la contestația inițială și s-a înregistrat la D.G.F.P.

Tulcea sub nr. 14076/2009.

Prin urmare această completare

nu poate fi numită o nouă contestație și deci motivele nu pot fi respinse ca fiind

tardive și în raport de dispozițiile art. 205 C. proc. fisc.

Instanța de fond a reținut

corect, astfel că motivele contestației intimatei s-au analizat parțial fără să

fie avute în vedere și completările făcute.

Deasemenea, recurenta

face vorbire despre cota de impozitare de 16% care se aplică începând cu 1 ianuarie

2006, însă intimata astfel cum rezultă din actele dosarului și concluziile expertului,

nu a ridicat sume în avans din dividende, iar pentru anul 2005 nu au fost repartizate

dividende, deci nu exista obligația de plată a impozitului.

Dealtfel, nu există o

hotărâre A.G.A. care să stabilească repartizarea acestor dividende pentru 2005,

dar nici pentru 2006, 2008 și 2009, căci pentru 2007 impozitul aferent a fost achitat,

dovada existând la dosar.

Conform expertizei anexate,

nu există facturi care să ateste cumpărarea de bunuri sau servicii în folosul personalului,

nu există hotărâre A.G.A. de repartizare a dividendelor, astfel încât corect Curtea

de Apel a apreciat că organele fiscului nu puteau califica sumele ridicate de către

un asociat ca dividende.

Referitor la cota de 16%

în anul 2005, chiar dacă ar fi existat dividende, impozitarea conform C. fisc. era

de 10%, dispozițiile legale de care se face vorbire în actul de control fiind aplicabile

din 1 ianuarie 2006.

Față de toate aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și

temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de D.G.F.P. Tulcea, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.G.F.P. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 251/CA din 8 iulie 2010 a Curții

de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 26 mai 2011.