ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 300/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 300/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestației în anulare de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3405 din 25
iunie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de E.N.G.
împotriva Încheierii din data de 26 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, prin care a fost respinsă
ca inadmisibilă cererea formulată de recurentul-reclamant E.N.G., prin mandatar
E.D.M., de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 514/2003.
Pentru a pronunța această soluție,
Înalta Curte a reținut, în esență, faptul că măsura dispusă de prima instanță
reflectă interpretarea corectă a cadrului normativ al excepției de neconstituționalitate.
Astfel, condiția relevanței
excepției, care impune ca norma criticată să aibă incidență în soluționarea
cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de
tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul
instanței, ci impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul
interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de
neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual, a obiectului
și a stadiului litigiului.
Cu referire concretă la criticile
formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte a reținut că din datele speței
nu rezultă că prin citarea intimaților-pârâți la adresele indicate de către
recurentul-reclamant și prin afișare la ușa instanței s-a produs acestuia din
urmă o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin reformarea încheierii
atacate, astfel că motivul de recurs este nefundat.
În altă ordine de idei, Înalta Curte
a constatat că sintagma „un punct de vedere prin care se invocă excepția de neconstituționalitate”,
consemnată în practicaua încheierii atacate, corespunde întocmai modului în
care recurentul-reclamant și-a intitulat înscrisul prin care a invocat excepția
de neconstituționalitate, din această perspectivă neputând fi decelat nici un motiv
de nulitate a încheierii, care să poată fi încadrat în prevederile art. 304
pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, s-a reținut că textul legal
menționat vizează aspecte de drept substanțial ale litigiului, legate de natura
și înțelesul actului juridic dedus judecății, or, recurentul-reclamant nu a
circumscris criticii sale argumente referitoare la actul juridic supus
judecății, ci a criticat terminologia folosită în practicaua încheierii, fiind
nemulțumit de consemnarea solicitării de a lua cunoștință de întâmpinare, în
loc de a-i fi comunicată întâmpinarea în condiții procedurale, așa cum ar fi
cerut în realitate.
S-a mai reținut de către instanța
supremă că recurentul-reclamant a enunțat și motivul prevăzut de art. 304 pct. 4
C. proc. civ. - depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, dar nu a subsumat
critici care să poată fi încadrate în temeiul de drept menționat.
Împotriva acestei hotărâri,
recurentul E.N.G. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile
art. 317 pct. 1 C. proc. civ., susținând că în fața instanței de recurs nu a
fost citat Municipiul București – prin primarul general, ceea ce i-a adus un
prejudiciu de 50.000 Euro.
Prin întâmpinarea formulată de
intimatul Oficiul Poștal București 41 se solicită respingerea contestației în
anulare ca neîntemeiată și menținerea deciziei pronunțate de Înalta Curte de
Casație și Justiție.
Prin întâmpinare, intimata
Agenția Națională a Funcționarilor Publici solicită respingerea contestației în
anulare, deoarece, chiar dacă instanța de recurs nu ar fi îndeplinit procedura
de citare a Municipiului București, pentru ziua când s-a judecat pricina,
singura îndreptățită să se folosească de temeiul legal invocat de către
contestator este Municipiul București, prin primar, dacă această parte ar fi
fost prejudiciată prin hotărârea instanței de recurs.
Prezenta instanță, analizând
contestația în anulare formulată, urmează a constata neîndeplinite prevederile
art. 317 pct. 1 C. proc. civ. și a respinge cererea ca neîntemeiată.
5.1. Contestatorul critică Decizia
civilă nr. 3405 din 25 iunie 2010 din perspectiva necitării în proces
Municipiul București, prin primar general.
5.2. Verificând actele dosarului se
constată că, la data soluționării recursului împotriva Încheierii de ședință
din data de 26 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția
contencios administrativ și fiscal, Municipiul București – prin primar general,
nu era parte în dosar, acesta fiind introdus ulterior în proces, la cererea reclamantului
– contestatorul din prezenta cauză, prin încheierea de ședință din 21 iunie 2010.
5.3. În dosarul de recurs nu a fost
invocată lipsa de procedură cu Municipiul București – prin primar general,
nulitate ce poate fi invocată numai de partea căreia i se pricinuiește o
vătămare, respectiv numai de către unitatea administrativ-teritorială în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de E.N.G.
împotriva Deciziei nr. 3405 din 25 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20
ianuarie 2011.