ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 300/2011

Prin Decizia nr. 3405 din 25 iunie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de E.N.G. împotriva Încheierii din data de 26 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de recurentul-reclamant E.N.G., prin mandatar E.D.M., de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 514/2003. Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut, în esență, faptul că măsura dispusă de prima instanță reflectă interpretarea corectă a cadrului normativ al excepției de neconstituționalitate. Astfel, condiția relevanței excepției, care impune ca norma criticată să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței, ci impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual, a obiectului și a stadiului litigiului. Cu referire concretă la criticile formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte a reținut că din datele speței nu rezultă că prin citarea intimaților-pârâți la adresele indicate de către recurentul-reclamant și prin afișare la ușa instanței s-a produs acestuia din urmă o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin reformarea încheierii atacate, astfel că motivul de recurs este nefundat. În altă ordine de idei, Înalta Curte a constatat că sintagma „un punct de vedere prin care se invocă excepția de neconstituționalitate”, consemnată în practicaua încheierii atacate, corespunde întocmai modului în care recurentul-reclamant și-a intitulat înscrisul prin care a invocat excepția de neconstituționalitate, din această perspectivă neputând fi decelat nici un motiv de nulitate a încheierii, care să poată fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Astfel, s-a reținut că textul legal menționat vizează aspecte de drept substanțial ale litigiului, legate de natura și înțelesul actului juridic dedus judecății, or, recurentul-reclamant nu a circumscris criticii sale argumente referitoare la actul juridic supus judecății, ci a criticat terminologia folosită în practicaua încheierii, fiind nemulțumit de consemnarea solicitării de a lua cunoștință de întâmpinare, în loc de a-i fi comunicată întâmpinarea în condiții procedurale, așa cum ar fi cerut în realitate. S-a mai reținut de către instanța supremă că recurentul-reclamant a enunțat și motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. - depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, dar nu a subsumat critici care să poată fi încadrate în temeiul de drept menționat.

Împotriva acestei hotărâri, recurentul E.N.G. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ., susținând că în fața instanței de recurs nu a fost citat Municipiul București – prin primarul general, ceea ce i-a adus un prejudiciu de 50.000 Euro.

Prin întâmpinarea formulată de intimatul Oficiul Poștal București 41 se solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată și menținerea deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin întâmpinare, intimata Agenția Națională a Funcționarilor Publici solicită respingerea contestației în anulare, deoarece, chiar dacă instanța de recurs nu ar fi îndeplinit procedura de citare a Municipiului București, pentru ziua când s-a judecat pricina, singura îndreptățită să se folosească de temeiul legal invocat de către contestator este Municipiul București, prin primar, dacă această parte ar fi fost prejudiciată prin hotărârea instanței de recurs.

Prezenta instanță, analizând contestația în anulare formulată, urmează a constata neîndeplinite prevederile art. 317 pct. 1 C. proc. civ. și a respinge cererea ca neîntemeiată. 5.1. Contestatorul critică Decizia civilă nr. 3405 din 25 iunie 2010 din perspectiva necitării în proces Municipiul București, prin primar general. 5.2. Verificând actele dosarului se constată că, la data soluționării recursului împotriva Încheierii de ședință din data de 26 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, Municipiul București – prin primar general, nu era parte în dosar, acesta fiind introdus ulterior în proces, la cererea reclamantului – contestatorul din prezenta cauză, prin încheierea de ședință din 21 iunie 2010. 5.3. În dosarul de recurs nu a fost invocată lipsa de procedură cu Municipiul București – prin primar general, nulitate ce poate fi invocată numai de partea căreia i se pricinuiește o vătămare, respectiv numai de către unitatea administrativ-teritorială în cauză.