ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 716/2015

Decizia nr. nr. 716/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 01 februarie 2012 și precizată ulterior succesiv (în fața Judecătoriei Tg. Jiu - fila 8 și apoi în fața Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, - fila 16), reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B. și directorul general al B. solicitând:

-

obligarea pârâților să soluționeze petiția adresată de reclamantă și înregistrată la B. la 10 ianuarie 2012, respectiv să comunice reclamantei toate informațiile solicitate prin această petiție, precum și;

- anularea adresei din 20 aprilie 2011 emisă de B.

Prin sentința civilă nr. 544 din 04 februarie 2013, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Tg. Jiu.

Judecătoria Tg. Jiu a declinat la rândul său competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4393 din 5 iunie 2013, luând în considerare modificarea petitului cererii prin adăugarea capătului de cerere referitor la anularea adresei din 20 aprilie 2012 și raportându-se la petitul inițial în raport de care a reținut că obiect cererii îl reprezintă obligarea unei autorități publice centrale să îndeplinească o obligație, precum și anularea unui act emis de autoritatea publică centrală, în raport de care a reținut incidența art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 4048 din 16 decembrie 2013, Curtea de Apel București a respins cererea de anulare a adresei din 20 aprilie 2011, ca inadmisibilă.

Totodată, Curtea de apel a respins, în rest, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că întrucât adresa din 20 aprilie 2011 emisă de B., reprezintă răspunsul la o petiție adresată B. de o terță persoană, C., nefiind emisă în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii și care să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice, nu se poate considera că este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004.

Cât privește capătul de cerere prin care se invocă nesoluționarea conform solicitării a petiției adresată de reclamantă pârâților, înregistrată la B. din 10 ianuarie 2012, s-a apreciat că acesta este nefondat, împrejurarea că acest răspuns nu concordă cu așteptările reclamantei fiind nerelevantă, întrucât în cauză nu este supus analizei instanței conflictul pe care reclamanta îl are cu terțe persoane legat de dreptul de proprietate asupra terenului deținut în intravilanul mun. Tg. Jiu, județul Gorj, ci soluționarea petiției adresată de reclamantă pârâților, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 27/2002.

În fine, prima instanță, analizând punctual cele solicitate prin conținutul petiției și răspunsul pârâților, Curtea constată că petiția a fost soluționată întrutotul, în limitele atribuțiilor B., în conformitate cu prevederile art. 5, art. 6

1

, art. 8 din O.G. nr. 27/2002.

Împotriva hotărârii pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut că excepția inadmisibilității trebuia respinsă ca fiind neîntemeiată, arătând că obiectul acțiunii sale si totodată interesul pentru demararea acțiunii de contencios administrativ este legal și actual, și că prin existenta în continuare a adresei din 20 aprilie 2011, emisă de către B. se consideră în mod întemeiat o persoană vătămată într-un drept legitim, deoarece prin folosirea adresei din 20 aprilie 2011 de către persoana, in interesul căreia s-a emis, i se lezează dreptul de a avea un proces echitabil.

De fapt, a arătat recurenta, această adresă pune la dispoziția părții adverse din Dosarul nr. x/328/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Tg. Mureș probe ce emană de la o autoritate publică, viciind in mod serios principiul egalității armelor intr-un proces civil, considerând că această adresă este o imixtiune directa a B. împotriva intereselor sale legitime in Dosarul nr. x/328/2008, aflat pe rolul Tribunalului Mureș.

De asemenea, recurenta a mai susținut că în mod eronat, prima instanță a reținut că s-a soluționat petiția adresată către B., din 10 ianuarie 2012, de către pârâți, fără să dispună verificarea conformității conținutului adresei din 20 aprilie 2011 cu situația reală existentă, întrucât B. nu a soluționat petiția și nu a comunicat informațiile solicitate.

II. Decizia instanței de recurs;

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Prin criticile sale recurenta nu invocă motive concrete de nelegalitate a sentinței atacate, ci prezintă propriile considerații asupra dispozițiilor legale ce formează obiectul litigiului, nefiind incidente niciunul din cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ.

1.

Argumente de fapt și de drept relevante

;

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate adresa din 20 aprilie 2011 emisă de B., solicitând totodată, obligarea pârâților să soluționeze petiția adresată de reclamantă și înregistrată la B. la 10 ianuarie 2012, respectiv să i reclamantei toate informațiile solicitate prin această petiție pârâților

.

Or, adresa din 20 aprilie 2011 emisă de B., așa cum a arătat și instanța de fond, nu constituie act administrativ producător de efecte juridice în sensul arătat de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Prima instanță a respins capătul de cerere având ca obiect anularea adresei din 20 aprilie 2011 ca inadmisibil, opinie împărtășită și de Înalta Curte.

În acest context, Înalta Curte reține că obiectul cererii formulate de reclamantă nu se circumscrie sferei stabilite de textele legale enunțate.

Susținerile recurentei nu pot fi primite, întrucât actul care constituie obiectul acestui capăt de cerere, nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, reprezentând doar răspunsul la o petiție adresată B. de către o terță persoană, C.

Instanța de control judiciar constată că sentința atacată nu este susceptibilă de reformare, cu atât mai mult cu cât nu se poate trece neobservată lipsa de consistență a criticilor recurentei sub acest aspect. De asemenea, Înalta Curte constată că nu sunt fondate nici criticile recurentei referitoare nesoluționarea petiției înregistrată B. la 10 ianuarie 2012, atâta vreme cât, așa cum rezultă din adresa din 24 ianuarie 2012 (fila 46 dosar Tribunalul București), pârâta a răspuns reclamantei, iar împrejurarea că punctul de vedere al pârâtei nu coincide cu cel al recurentei, nu determină incidența art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În mod nejustificat încearcă recurenta să se prevaleze de dispoziții legale disparate și fără utilitate sau relevanță în prezenta cauză pentru a justifica aplicabilitatea Legii nr. 554/2004 în speța de față.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

Așadar, dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

;

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 4048/2013 din 16 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VlII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2015.