ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2552/2015

Decizia nr. 2552/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Acțiunea formulată

Prin acțiunea înregistrată pe Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane-Regiunea Nord-Vest:

- anularea Răspunsului pârâtului nr. 7277 din 5 noiembrie 2012, prin care a respins solicitarea reclamantei de încheiere a Actului Adițional nr. 7 la Contractul de finanțare POSDRU/83/S.2/S/51078, contract înregistrat la DG AM POSDRU sub nr. E 7090 din 2 septembrie 2010;

- pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de consimțământ al pârâtului la încheierea Actului Adițional nr. 7 la Contractul de finanțare POSDRU/83/5.2./S/51078, suplinirea consimțământului pârâtului fiind cerută inclusiv de interesul public;

- obligarea pârâtului la analizarea aspectelor de fond și de formă ale solicitării reclamantei de încheiere a Actului adițional nr. 7 la Contractul de finanțare POSDRU/83/5.2/S/S1078;

- obligarea pârâtului la încheierea Actului Adițional nr. 7 la Contractul de finanțare POSDRU/83/5.2/S/51078, având în vedere Memoriul justificativ nr. 400-28 septembrie 2012, transmis de reclamantă;

- suspendarea judecății prezentei cauze până la rămânerea definitivă a hotărârilor ce se vor pronunța de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2/2013 având ca obiect anularea Procesului-verbal nr. 189 din 14 ianuarie 2013, respectiv în Dosarul nr. y/2/2013 având ca obiect anularea Deciziei nr. 416 din 19 ianuarie 2013, emise de pârât.

1.2. Soluția instanței de fond

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 225 din 27 ianuarie 2014, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de autoritatea pârâtă, respingând, în consecință, acțiunea.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 2 martie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 1 aprilie 2015.

3.1. Recursul este întemeiat, fiind admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

3.2. Așa cum s-a menționat la pct. 1.2., Curtea de apel a admis excepția inadmisibilității acțiunii, pe care a respins-o ca atare și a reținut, în esență, că „adresa de răspuns a cărei anulare se solicită nu se circumscrie noțiunii de act administrativ, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din același act normativ care face referire expresă la vătămarea unui drept sau interes legitim al unei persoane de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri”.

În recursul formulat, societatea comercială recurentă a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi casată când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În susținerea motivului de recurs, recurenta a argumentat, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile legale și natura juridică a actului atacat, ignorând faptul că actul atacat - Adresa nr. 7277 din 5 noiembrie 2012, care este răspunsul autorității la cererea sa, reprezintă un veritabil act administrativ prin care cererea a fost respinsă, un refuz nejustificat din partea autorității.

Din actele și lucrările cauzei, instanța de recurs reține că recurenta-reclamantă, beneficiară a Contractului de finanțare POSDRU/83/5.2/S/51078, a solicitat autorității intimate încheierea Actului adițional nr. 7 la acest contract.

Cu Adresa nr. 7277 din 5 noiembrie 2012, autoritatea intimată i-a comunicat recurentei-reclamante că cererea sa a fost respinsă, răspuns pe care îl consideră un refuz nejustificat de încheiere a Actului adițional nr. 7 la contractul de finanțare, la care, până atunci, fuseseră încheiate celelalte șase acte adiționale.

Într-adevăr, așa cum a reținut și instanța fondului, acțiunea în anulare nu poate avea ca obiect o operațiune administrativă sau o operațiune materială care a premers sau succedat actului administrativ producător de efecte juridice.

În cauză, așa cum s-a arătat mai sus, este necontestat că autoritatea intimată a respins cererea formulată de recurenta-reclamantă și a refuzat încheierea celui de-al șaptelea act adițional la contractul de finanțare, răspuns pe care societatea comercială l-a apreciat ca fiind un refuz nejustificat.

Deci, cu alte cuvinte, recurenta-reclamantă a sesizat instanța de contencios administrativ în legătură cu refuzul autorității de a încheia Actul adițional nr. 7 la Contractul de finanțare pe care l-a apreciat ca fiind un refuz nejustificat.

Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (2) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, obiect al acțiunii îl poate forma și constatarea refuzului nejustificat al autorității de soluționare a unei cereri referitoare la un drept sau interes legitim.

Or, în cauză, chiar dacă Adresa nr. 7277 din 5 noiembrie 2012 emisă de autoritatea intimată nu constituie un act administrativ producător de efecte juridice, acesta este însă actul în care s-a materializat decizia de respingere a cererii formulate de recurenta-reclamantă/refuzul autorității de soluționare a cererii de încheiere a celui de-al șaptelea act adițional la Contractul de finanțare.

Astfel fiind, excepția de inadmisibilitate a acțiunii și soluția instanței de fond sunt lipsite de temei legal, instanța de fond fiind datoare să soluționeze cauza pe fond și că aprecieze/să constate dacă refuzul autorității de a încheia Actul adițional nr. 7 la Contractul de finanțare, este întemeiat/este legal sau, dimpotrivă, este nejustificat, ca urmare a faptului că autoritatea și-ar fi exercitat dreptul de apreciere cu exces de putere, prin încălcarea dreptului recurentei-reclamante la încheierea Actului adițional nr. 7 la Contractul de finanțare.

În concluzie, pentru considerentele prezentate mai sus, recursul este întemeiat, urmând ca sentința recurată să fie casată, iar cauza trimisă aceleiași Curți pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 225 din 27 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM