ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 282/2013

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

I.

Circumstanțele

cauzei

1.

Cadrul

procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

B.A.S. SRL (fosta SC B.M.A.S. SRL), în contradictoriu cu pârâtul O.I.R.P.O.

sectorial «D.R.U.» - R.S.V.O. a solicitat suspendarea actului administrativ -

proces verbal de constatare nr. 6695 din 25 octombrie 2011 emis de pârât,

netemeinic și nelegal, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

dosarului 614/2/2012, având ca obiect anularea acestui act administrativ.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin « Programul Operațional Sectorial D.R.U.

2007-2013», finanțat în România, sub directa coordonare a Uniunii Europene, urmare

a depunerii mai multor proiecte în cadrul POSDRU, AXA 5, DMI 5.1

"Dezvoltarea și implementarea măsurilor active de ocupare", în

sesiunea de propuneri de proiecte august-septembrie 2010, organizată de pârâtă

pentru persoanele juridice interesate să obțină sprijin financiar nerambursabil

în vederea implementării proiectelor proprii, acesta a semnat cu numele de B.M.A.S.

SRL contractele de finanțare pentru proiectele mai sus menționate, începând

implementarea contractelor POSDRU/102/5.1/G/76183, POSDRU/102/5.1/G/76794,

POSDRU/102/5.1/G/76954 cu data de 01 noiembrie 2011, când a și demarat

activitățile proiectelor mai sus menționate, proiecte care sunt negeneratoare

de venit, de interes public.

Ulterior încheierii

contractului de finanțare POSDRU/102/5.l/G/76794, a solicitat încheierea

actului adițional nr. 1 la contract și, față de refuzul întâmpinat, fiind

respinsă semnarea acestui act adițional, a solicitat instanței de judecată să

anuleze actul administrativ emis, să oblige părțile la semnarea actului

adițional, precum și obligarea funcționarilor publici în solidar cu pârâtele la

plata de despăgubiri - daune morale și materiale.

Urmare a înregistrării

pe rolul Curții de Apel București a acțiunii cu obiectul mai sus menționat,

pârâtul O.I.R.P.O. Sectorial « D.R.U. » - R.S.V.O. a dispus efectuarea unui

control la sediul societății, soldat ulterior cu încheierea procesului-verbal

de constatare nr. 6695 din 25 octombrie 2011, pe baza căruia a fost emis actul

administrativ nr. 7326 din 16 noiembrie 2011, prin care s-a dispus rezilierea

unilaterală a contractului de finanțare încheiat și excluderea petentului de la

participarea la selecția publică de proiecte și de la acordarea de finanțări

nerambursabile pentru o perioada de 5 (cinci) ani.

Prin înregistrarea pe

rolul Curții de Apel București a dosarului nr. 614/2/2012, având ca obiect

anulare act administrativ - proces-verbal de constatare nr. 6695 din 25

octombrie 2011, reclamantul a solicitat anularea acestui act administrativ, ca

netemeinic si nelegal, considerând că acuzația de încălcare a prevederilor art.

181, alin (1), art. 182, alin (1), art. 183, alin (1) din Legea nr. 78/2000,

reprezintă un denunț calomnios care nu are la bază fapte reale și care a fost

construit prin interpretarea cu rea credința a informațiilor privitoare la

implementarea proiectului.

Pârâtul O.I.R.P.O.

Sectorial "D.R.U." R.S.V.O. a formulat întâmpinare, invocând

excepțiile lipsei competenței materiale a Curții de Apel București, netimbrării

acțiunii, precum și inadmisibilitatea cererii, iar pe fondul cauzei respingerea

acțiunii formulată ca fiind neîntemeiată.

2.Hotărârea instanței

de fond

Prin sentința nr. 2996

din 7 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamantul B.A.S.

SRL, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea, deliberând asupra excepției inadmisibilității

acțiunii, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și

a dispozițiilor legale aplicabile cauzei a constatat că aceasta este

întemeiată.

Astfel, prima

instanță a reținut că obiectul acțiunii îl constituie suspendarea executării

procesului-verbal întocmit de către pârât sub nr. 6695 din 25 octombrie 2011

prin care s-a reținut în sarcina reclamantului, în urma controlului efectuat de

către pârât în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 79/2003, existența unui debit

fiscal în cuantum de 639.387 lei.

Prin urmare, instanța

de fond, față de dispozițiile art. 3 alin. (2) din OG nr. 79/2003, apreciind că

un astfel proces-verbal poate fi suspendat în contenciosul administrativ și

fiscal numai în condițiile prevăzute de art. 215 alin. (2) C. proc. fisc.,

respectiv cu condiția plății unei cauțiuni de până la 20 % din valoarea

debitului contestat, precum și față de împrejurarea că, deși prin încheierea

din data de 23 aprilie 2012 instanța a stabilit în sarcina reclamantei

obligația de a face dovada consemnării unei cauțiuni de 1 % din cuantumul

debitului pentru termenul din 07 mai 2012, aceasta nu s-a conformat acestei

dispoziții, a constatat că acțiunea este inadmisibilă urmare a refuzului

nejustificat de a face dovada consemnării unei astfel de cauțiuni.

de B.A.S. SRL

Recurentul a formulat

cerere de recurs, fără a indica, însă, care sunt motivele pe care aceasta se întemeiază

și dezvoltarea lor.

– pârâte

Intimata – pârâtă a

formulat întâmpinare, potrivit art. 308 alin. (2) C. proc. civ., prin care a

solicitat respingerea recursului ca nefundat, precum și o cerere de suspendare

a cauzei, în baza art. 244 alin. (2) C. proc. civ., motivat de existența pe

rolul Tribunalului București a dosarului penal nr. 38661/3/2012.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, constată

următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 11 din

Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru

și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr.

106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac

exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada

achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302

1

alin. (2) C.

proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării nu a fost atașată

cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar recurentul

nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior, deși a fost citat cu

mențiunea timbrării – devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi

anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Anulează recursul

declarat de B.A.S. SRL, prin A.J.R.I. I.P.U.R.L. împotriva Sentinței civile nr.

2996 din 7 mai 2012 a Curții de Apel București, Secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.