ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2627/2011

Deliberând, în condițiile

art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, prin încheierea de ședință

din 14 aprilie 2010 a respins cererea pârâtului P.E.M. de sesizare a Curții Constituționale

cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29

alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 republicată, art. 480, 983 și 1436 C.

civ. și art. 110 alin. (1) C. proc. civ.

Instanța a reținut atitudinea

abuzivă a recurentului-pârât a exercitării dreptului, cu încălcarea dispozițiilor

art. 723 C. proc. civ., precum și faptul că excepția de neconstituționalitate are

ca obiect temeiurile de drept invocate în propria cerere de recurs.

Aceeași instanță, prin

încheierea din 05 mai 2010, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale

cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ale acelorași dispoziții legale.

Împotriva fiecărei din

cele două încheieri de ședință a declarat recurs pârâtul P.E.M.

Recursurile au fost întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și cuprind critici identice, motiv

pentru care vor fi prezentate o singură dată, urmând ca analiza lor să fie comună

ambelor căi extraordinare de atac declarate.

Prin dezvoltarea motivelor

de recurs se arată că instanța a apreciat în mod greșit că excepția este inadmisibilă

câtă vreme nu au fost încălcate prevederile alin. (1), (2) sau (3) ale art. 29 din

Legea nr. 47/1992.

Astfel, dispozițiile

art. 480 C. civ. încalcă dispozițiile art. 1 alin. (4), art. 16, art. 20, art. 27,

art. 45 din Constituție și art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană

a Drepturilor Omului pentru că încalcă: dreptul chiriașului de a folosi bunul; libertatea

economică, dreptul liberei voințe de a contracta; dreptul la inviolabilitatea domiciliului,

precum și egalitatea cetățenilor în fața legii, precum și separația puterilor în

stat.

Dispozițiile art. 483

C. civ. încalcă dispozițiile art. 16 și art. 2 din Constituție pentru că aduc atingere

libertății contractuale și principiului consensualismului.

Referitor la art. 1436

C. civ. se arată că încalcă tot dispozițiile art. 16 și 20, deoarece creează o stare

de inferioritate pentru chiriaș.

Prevederile art. 110

alin. (1) C. proc. civ. sunt discriminatorii pentru chiriaș și creează privilegii

pentru proprietar.

Înalta Curte, analizând

încheierile de ședință prin prisma criticilor formulate, va constata caracterul

nefondat al acestora pentru argumentele ce succed.

Prin încheierea de ședință

din 30 octombrie 2008, pronunțată în același dosar, Curtea de Apel Timișoara a respins

cererea de sesizare a Curții Constituționale privind soluționarea excepției de neconstituționalitate

a art. 494, 969, 1020, 1021, 1429, 1439 alin. (2) și art. 1453 C. civ., soluția

menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 435 din 28 ianuarie

2010, urmare a respingerii recursului declarat de pârâtul P.M.E.

În prezent, pârâtul invocă

neconstituționalitatea altor dispoziții din C. civ., fără a arăta în concret și

în ce măsură aceste dispoziții sunt neconstituționale prin raportare la obiectul

cererii de chemare în judecată și al cererii reconvenționale.

Așa fiind, recursurile

declarate împotriva încheierilor de ședință din 14 aprilie 2010 și 05 mai 2010 pronunțate

de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, vor fi respinse ca nefondate în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de pârâta P.E.M. împotriva încheierilor din 14 aprilie 2010

și din 05 mai 2010 ale Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 martie 2011.