ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4241/2010

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele: Prin încheierea pronunțată la data de 07 decembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 47/1992, cerere formulată de pârâtul P.J. Suceava și cererea de suspendare a judecății în baza art. 244 alin. (l) pct. C. proc. civ., cerere formulată de pârâta F.P.F.S. Suceava. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut sub aspectul cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 47/1992, că această cerere este inadmisibilă în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Pârâtul P.J. Suceava a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 47/1992 în raport de prevederile art. 16 din Constituția României, motivat de faptul că prima instanță, Tribunalul Suceava a făcut aplicarea prevederilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 47/1992 și a apreciat că cererea reclamantei este scutită de plata taxei judiciare de timbru. Curtea de Apel a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea acestei excepții, constatând că autorul excepției nu a uzat de prevederile procedurale care reglementează modul de soluționare a taxelor judiciare de timbru, respectiv de dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, calea procedurală aleasă urmărind tergiversarea judecății.

S-a mai reținut incidența art. 6 din C.E.D.O. și faptul că, prin numeroase alte decizii, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra acestei excepții, respingând-o. Împotriva acestei încheieri au declara recurs pârâții P. J. Suceava și F.P.F.S. Suceava. l. Prin recursul formulat, pârâtul P.J. Suceava critică încheierea pronunțată de instanța de apel pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 47/1992. Textul legal menționat prin care se instituie o scutire de plata taxei judiciare de timbru are legătură cu soluționarea cauzei în care reclamanta a formulat o acțiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun și care trebuia timbrată la valoare bunului solicitat.

Se susține că, prin prevederile art. 15 lit. r) din Legea nr. 47/1992 se încalcă norma constituțională cuprinsă în art. 16 din Constituția României. Sub un alt aspect se arată că instanța de judecată nu putea trece la soluționarea cauzei până când încheierea prin care s-a dispus asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale nu rămânea irevocabilă. Totodată, printr-o cerere depusă pe parcursul soluționării recursului, pârâtul P.J. Suceava a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, arătând că aceste prevederi legale contravin dispozițiilor art. 20 alin. (l) și (2), art. 21, art. 129 din Constituția României și art. 6 din C.E.D.O., și a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea acestei excepții.

În motivarea cererii formulate, recurentul arată că, date fiind motivele de recurs formulate, sunt îndeplinite condițiile de sesizare a instanței de control constituțional. Înalta Curte urmează a respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 formulată de pârâtul P.J. Suceava pentru următoarele considerente: Potrivit alin. (4) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți.

Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Conform alin. (5) al aceluiași articol, pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă, iar dacă excepția este inadmisibilă, potrivit alin. (6) al art. 29, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile. Recurentul motivează cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 prin trimitere la motivele de recurs formulate sub acest aspect.

În motivarea recursului, se arată că, până la soluționarea irevocabilă a cererii de sesizare a Curții constituționale, pentru a da eficiență textului de lege menționat, instanța nu poate soluționa cauza. Înalta Curte constată că, astfel cum este formulată, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 nu îndeplinește condițiile impuse se art. 29 din Legea nr. 47/1992. Recurentul nu indică aspecte legate de conținutul textului de lege invocat, nu argumentează de ce forma actuală a dispozițiilor cuprinse în alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992 ar intra în conflict cu norme constituționale pentru a aprecia că în cauză s-a formulat, în condiții legale, o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate.

Prin cererea formulată, recurentul își exprimă nemulțumirea legată de omisiunea legiuitorului de a prevede că, pentru a se putea păși la soluționarea fondului, încheierea prin care instanța a dispus asupra unei cereri de sesizare a Curții Constituționale trebuie să rămână, în prealabil, irevocabilă. Or, astfel argumentată, cererea formulată de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, nu poate fi primită.

În ceea ce privește recursul declarat de pârât împotriva încheierii pronunțată la data de 07 decembrie 2009 de Curtea de Apel Timișoara prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte reține următoarele: În conformitate cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”.

În cauză, autorul excepției pune în discuție, de fapt, modul de aplicare a unor norme legale, măsura în care, în raport de natura cererii de chemare în judecată, de temeiul de drept și de regimul său juridic sunt aplicabile dispoziții legale din materia taxelor judiciare de timbru. Or, aspectele invocate țin, în realitate, de modul de interpretare și de aplicare a legii, atribuții ce revin instanței de judecată învestită cu soluționarea litigiului, astfel încât, în cauză, cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost în mod legal respinsă de Curtea de Apel. Înalta Curte constată că, deși prin motivele de recurs au fost indicate și prevederile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., niciuna din criticile formulate nu poate fi încadrată în aceste motive de recurs, astfel încât instanța de recurs nu este legal învestită cu exercitarea controlului judiciar din perspectiva acestor motive de nelegalitate.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat. 2. Împotriva încheierii pronunțată la data de 07 decembrie 2009 de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs și pârâta F.P.F. S. Suceava, prin aceasta încheiere instanța de apel respingând cererea formulată de această parte de suspendare a judecății în baza art. 244 alin. (l) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat deoarece, în raport cu dispozițiile art. 282 alin. (2), art. 299 și art. 244 1 C. proc. civ., sunt supuse recursului numai încheierile prin care instanța a dispus suspendarea judecății ori a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, iar nu și încheierile interlocutorii de respingere a cererii de suspendare a judecății.

Deși prin recursul declarat de pârâta F.P.F.S. Suceava s-a solicitat și aplicarea art. 300 alin. (2) C. proc. civ., până la soluționarea recursului declarat, față de împrejurarea că acesta a fost soluționat, instanța de recurs nu s-a mai pronunțat asupra acestei cereri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DE C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, formulată de pârâtul P.J. Suceava. Respinge recursul declarat de pârâtul P.J. Suceava împotriva încheierii din data de 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta F.P. F.S. Suceava împotriva aceleiași încheieri. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2010.