ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 541/2019

Ședința publică din data de 19 martie 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 25 ianuarie 2018, sub număr de dosar x/2018, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Suceava, a solicitat, în temeiul art. 18 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 554/2004, acordarea de daune în sumă de 200.000 RON pentru necomunicarea în termen legal a deciziei de pensionare la adresa de domiciliu, conform art. 2570 C. civ. și pentru neprestarea serviciului de asigurare socială și stabilirea unui termen de executare în acest sens, conform art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

A solicitat, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, amendarea pârâtei, iar amenda să fie opozabilă persoanei responsabile de necomunicarea legală a deciziei de pensionare.

Prin sentința civilă nr. 744 din 9 mai 2018, Tribunalul Suceava a respins cererea, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul A., iar prin decizia civilă nr. 1118 din 13 noiembrie 2018, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 744 din 9 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă.

A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1118 din 13 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 471 alin. (5) C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 16 din Constituție. De asemenea, a invocat și excepția de neconstituționalitate a taxei de timbru.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 471 alin. (5) C. proc. civ. raportat la art. 16 din Constituție și excepția de neconstituționalitate a taxei de timbru.

La 28 ianuarie 2019, A. a declara recurs împotriva încheierii din 23 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Solicită, în esență, admiterea recursului, anularea încheierii atacate și sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepțiile formulate în cadrul contestației în anulare.

Analizând cu prioritate excepția tardivității declarării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu referire la art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că excepția este întemeiată, motiv pentru care recursul va fi respins ca tardiv formulat pentru considerentele care succed:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale:

"Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare."

Termenul de recurs instituit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este un termen legal, imperativ (peremptoriu) și absolut, astfel că, nerespectarea lui atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că atunci:

"când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

În cauză, termenul de recurs se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care statuează că termenul care se socotește pe ore începe să curgă de la ora zero a zilei următoare.

Se constată că încheierea recurată a fost pronunțată la 23 ianuarie 2019, ora 14:05 (astfel cum rezultă din dispozitivul hotărârii atacate).

Astfel, termenul de 48 de ore, prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului, a început să curgă la ora zero a zilei de 24 ianuarie 2019 și s-a împlinit peste 48 de ore, respectiv la 25 ianuarie 2019 orele 24:00, știut fiind că, în cazul termenelor pe ore, nu operează nicio prorogare a acestora.

Se constată că recursul a fost declarat la 28 ianuarie 2019, iar în raport de pronunțarea hotărârii recurate la 23 ianuarie 2019, acesta a fost formulat cu depășirea termenului imperativ de 48 de ore de la pronunțare, fapt ce atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, recursul fiind lipsit de funcția sa procesuală, instanța neputând păși la examinarea motivelor invocate.

Distinct de cele reținute, este de menționat că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ. părțile au obligația ca, în condițiile legii, să îndeplinească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Cum în cauză, recursul a fost declarat cu depășirea termenului imperativ de 48 de ore de la pronunțarea hotărârii atacate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 185 C. proc. civ., urmează să respingă ca tardiv recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2019.