ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 365/2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava, secția I civilă la data de 6 martie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, solicitând ca în baza hotărârii pe care o va pronunța să dispună: obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie în care să fie inclusă majorarea punctajului său cu 50%, conform dispozițiilor art. 169

1

lit. a) din Legea 192/2015; obligarea pârâtei la aplicarea corectă a dispozițiilor art. 169

1

lit. a) din Legea nr. 192/2015, respectiv majorarea punctajului de la 1,68297 puncte (pentru grupa I de muncă) la 2,524455 puncte, ca urmare a majorării cu 50% a punctajului prin aplicarea dispozițiilor legale sus menționate; recalcularea cuantumului pensiei având în vedere punctajul rezultat în urma majorării cu 50% (2,524455 puncte) prin raportare la stagiul complet de cotizare de 20 ani; obligarea pârâtei la plata drepturilor de pensie recalculate începând cu data de 1 ianuarie 2016 actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, iar la stabilirea cuantumului pensiei majorate să se țină seama de faptul că de la 1 ianuarie 2017 punctul de pensie s-a majorat la 917,5 RON, iar de la 1 iulie 2017 punctul de pensie este de 1.000 RON; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente calculată de la data de 1 ianuarie 2016 până la data achitării integrale a drepturilor de pensie și actualizarea pentru sumele datorate de pârâtă; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 263/2010 și ale Legii nr. 192/2015.

La data de 23 aprilie 2018, reclamanta A. și-a precizat acțiunea, susținând că înțelege să conteste decizia nr. x din 4 aprilie 2018 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, sens în care a solicitat: admiterea contestației formulată împotriva acestei decizii și, în consecință, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii în aplicarea corectă a prevederilor din Legea nr. 192/2015, privind majorarea cuantumului punctajului fără a se majora stagiul de cotizare; obligarea pârâtei la aplicarea corectă a dispozițiilor art. 169

1

lit. a) din Legea nr. 192/2015, respectiv majorarea punctajului de la 33,65932 puncte (cât este în prezent) la 47,16535 puncte, ca urmare a majorării cu 50% a punctajului; calcularea cuantumului pensiei având în vedere punctajul rezultat în urma majorării cu 50% (47,16535 puncte) prin raportare la stagiul complet de cotizare de 20 ani (47,16535:20 = 2,3582675 puncte); obligarea pârâtei la plata drepturilor de pensie recalculate începând cu data de 1 ianuarie 2016 actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective și pe viitor; la stabilirea cuantumului pensiei majorate să se țină seama de faptul că de la 1 ianuarie 2017 punctul de pensie s-a majorat la 917,5 RON, iar de la 1 iulie 2017 punctul de pensie este de 1.000 RON; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente calculată de la data de 1 ianuarie 2016 până la plata achitării integrale a drepturilor de pensie, pentru sumele datorate de pârâtă; cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expertiză și celelalte cheltuieli ocazionate cu prezentul dosar.

Prin sentința civilă nr. 965 din 28 iunie 2018, Tribunalul Suceava, secția I civilă a admis contestația formulată de contestatoarea A. și a anulat decizia nr. x/04.04.2018, intimata Casa Județeană de Pensii Suceava fiind obligată să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatoarei, prin aplicarea art. 169

1

din Legea nr. 263/2010 și prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, în loc de 30 de ani.

A fost obligată intimata să plătească reclamantei noile drepturi începând cu data de 1 ianuarie 2016, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, la care se va adăuga dobânda legală calculată începând cu data de 1 ianuarie 2016 și până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, care a fost admis prin decizia nr. 1320 din 11 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în sensul schimbării în tot a sentinței atacate, iar în rejudecare s-a respins acțiunea ca nefondată.

Totodată, s-a respins ca nefondată cererea intimatei privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată solicitate în apel.

La data de 18 ianuarie 2019, reclamanta A. a declarat recurs împotriva acestei decizii, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținându-se în esență că instanța de apel a aplicat un text de lege străin situației de fapt, respectiv a aplicat norme de drept comun la situații pentru care există normă specială și, mai mult, textului de lege i s-a dat o interpretare greșită.

În raport cu dispozițiile din Legea nr. 155/2016, Legea nr. 192/2015, Legea nr. 263/2010 modificată prin Legea nr. 155/2016, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, iar în rejudecare, a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.

La data de 1 aprilie 2019, intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Suceava a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport cu dispozițiile art. 152, art. 155 din Legea nr. 263/2010 și art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

La 19 aprilie 2019, recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției și apărărilor formulate de intimată.

Prin rezoluția aflată la dosar, s-a stabilit că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborat cu art. 270 Codul muncii.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere la raport.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 11 februarie 2020.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs a fost declarat împotriva deciziei nr. 1320 din 11 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, ce are ca obiect soluția pronunțată cu privire la contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de recalculare a pensiei nr. x din 4 aprilie 2018 emisă de Casa Județeană de Pensii Suceava, fiind în domeniul asigurărilor sociale.

Astfel, decizia recurată are caracter definitiv de la pronunțarea sa, motiv pentru care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac - fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Din coroborarea dispozițiilor art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 cu modificările ulterioare, ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și ale art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. care conțin prevederea expresă că hotărârile pronunțate într-un litigiu de asigurări sociale sunt supuse numai apelului, rezultă că pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., cum este acțiunea în speță, hotărârea curții de apel este definitivă.

Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 prevede că hotărârile pronunțate în cererile referitoare la conflicte de muncă și de asigurări sociale nu sunt supuse recursului.

Având în vedere prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia atacată în speță, având ca obiect un litigiu de asigurări sociale, este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului.

În raport cu prevederile legale evocate, decizia recurată nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile stabilite de aceasta.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În consecință, având în vederea dispozițiile legale evocate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1320 din 11 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2020.