ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3896/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

A. 1. Prin plângerea formulată la data de 13 octombrie

2009 la Curtea de Apel Timișoara, petentul G.G.I. a solicitat tragerea la

răspundere penală a comisarului D.P., director adjunct pe probleme de siguranță

și regim de detenție în cadrul P. Arad, pentru săvârșirea infracțiunilor de

abuz în serviciu, lipsire de libertate și supunerea la rele tratamente,

susținând că în data de 07 octombrie 2009 a fost introdus în camera de izolare

- drept sancțiune, contrar stării sănătății sale - fiind diagnosticat cu retard

mintal ușor și având un cui în cap din data de 28 august 2009.

Plângerea a fost

trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și înregistrată sub

nr. 671/P/2009.

dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr.

671/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul D.P. -

director adjunct pe probleme de siguranță și regim de detenție în cadrul P.

Arad - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 C. pen., art. 246 C.

pen. și art. 267 C. pen.

Din examinarea

actelor administrate în cauză, cât și din examinarea Dosarelor penale nr.

482/P/2009 și 436/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

s-a reținut că petentul G.G.I. se află în P. Arad, în executarea unei pedepse

privative de libertate de 10 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie.

Din probe s-a

constatat că petentul G.G.I. a fost clasificat în categoria deținuților cu grad

sporit de risc, suferind de afecțiuni psihice (tulburare de personalitate de

tip antisocial, impulsiv, exploziv), rezultând că a fost sancționat de 39 de

ori și că a recurs la repetate forme de protest, automutilări și refuzuri de

hrană.

S-a reținut că

petentul a reclamat faptul că, fiind sancționat cu 10 zile izolare, a fost

introdus în camera de izolare în mod abuziv, fiind lipsit de libertate și supus

la rele tratamente de către comisarul D.P., director adjunct pe probleme de

siguranță și regim de detenție în cadrul P. Arad, deși acesta cunoștea faptul

că este retardat mintal și are un cui în cap.

Referitor la aceste

susțineri, s-a constatat că introducerea în camera de izolare a petentului a

fost făcută în urma unui consult medical, aceasta fiind prezentat la cabinetul

medical și consultat de medicul penitenciarului în vederea începerii executării

măsurii disciplinare de 10 zile izolare, constatându-se că este apt din punct

de vedere medical. Din adresa din 02 noiembrie 2009 a P. Arad, s-a reținut că

petentul a executat măsura disciplinară cu izolare din data de 07 octombrie

2009 până în data de 17 ianuarie 2009, iar la momentul efectuării cercetărilor

se afla în P.S. Colibași.

Apreciind că nu

rezultă probe sau indicii temeinice cu privire la existența infracțiunilor

reclamate de petent în materialitatea lor, în baza art. 228 alin. (6) și alin.

(6

1

) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a C. proc. pen., procurorul

a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul D.P. - director adjunct

pe probleme de siguranță și regim de detenție în cadrul P. Arad - pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 C. pen., art. 246 C. pen. și art.

267 C. pen., întrucât faptele nu există.

înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub numărul 1444/59/2009 din 22

decembrie 2009, petentul G.G.I. a solicitat desființarea rezoluției dată de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 671/P/2009, cu motivarea că

aceasta este netemeinică și nelegală și că nu a fost încunoștințat de faptul că

se poate adresa cu plângere împotriva soluției date în termen de 20 de zile de

la comunicare.

Cu adresa din 21

ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a comunicat

instanței că petentul G.I.G. nu a depus nici o plângere la procurorul general

împotriva rezoluției nr. 671/P/2009 din 16 noiembrie 2009.

Prin Sentința penală

nr. 23/PI din 04 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în

temeiul art. 278

1

alin. (

13

) C. proc. pen. s-a

trimis plângerea formulată de petentul G.G.I. împotriva rezoluției nr.

671/P/2009 din 16 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara pentru soluționare conform art. 278 C. pen.

Instanța de fond a

reținut că dispozițiile art. 278 și ale art. 278

1

C. proc. pen.

reglementează procedura plângerii contra actelor procurorului, precum și a

plângerii în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor

procurorului de netrimitere în judecată. Potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau

ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată se face după respingerea

plângerii făcute conform art. 275 - 278 C. proc. pen., iar conform

dispozițiilor art. 278

1

alin. (

13

) C. proc. pen.

"plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar

competent". Cum petentul s-a adresat direct instanței, fără a parcurge

fazele obligatorii instituite prin dispozițiile mai sus-citate, prima instanță

a constatat că plângerea a fost greșit îndreptată și a dispus trimiterea

acesteia spre competentă soluționare la procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara.

B. Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs petentul G.G.I. criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, arătând că dorește ca plângerea să fie soluționată direct de

instanță deoarece nu mai are încredere în procurori, precum și că i-a fost

încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.

Examinând recursul

declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3)

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Instanța de fond a constatat în mod corect că

petentul s-a adresat direct instanței, fără a parcurge fazele obligatorii

instituite prin dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., potrivit

cărora plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor

procurorului de netrimitere în judecată se face numai după respingerea

plângerii făcute conform art. 275 - 278 C. proc. pen. Totodată, a reținut în

mod corect că plângerea a fost greșit îndreptată și a trimis-o spre competentă

soluționare la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, conform dispozițiilor art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen.

potrivit cărora "plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar

competent". Cum eludarea procedurii prev. de art. 278 C. proc. pen. nu

este permisă de lege, nefiind facultativă, recursul petentului este nefondat și

urmează a fi respins.

Ca atare, pentru

aceste considerente, constatând că sentința pronunțată în cauză este legală și

temeinică, văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin.

(2) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul G.G.I. împotriva Sentinței penale

nr. 23/PI din 04 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 03 noiembrie 2010.