ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2082/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

Cluj – secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.D. a chemat în

judecată Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și

Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Bistrița-Năsăud, solicitând

anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap din 17 decembrie 2010

eliberat de C.S.E.P.A.H. prin care s-a respins contestația împotriva

certificatului de încadrare în grad de handicap din 9 iulie 2010 eliberat de C.E.P.A.H.

Bistrița-Năsăud, recunoașterea dreptului de încadrare în gradul de handicap

grav ce necesită îngrijire permanentă cu asistent personal, obligarea C.E.P.A.H.

Bistrița-Năsăud la eliberarea unui nou certificat de încadrare în grad de

handicap grav în favoarea reclamantului.

În motivarea cererii se arată că

deși suferă de afecțiuni care pot fi încadrate la gradul de handicap grav, i

s-a stabilit prin actele atacate, gradul de handicap accentuat.

Prin sentința civilă nr. 496 din 28

septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj – secția contencios administrativ și

fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantului R.D., a fost anulată Decizia de

încadrare în grad de handicap din 12 decembrie 2010 și a Certificatului de încadrare

în grad de handicap din 9 iulie 2010 și obligată Comisia de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap Bistrița-Năsăud să emită un nou act în favoarea

reclamantului de încadrare în grad de handicap „grav”, cu consecința acordării

drepturilor corespunzătoare.

În motivarea soluției, instanța de

fond a reținut că în urma afecțiunilor suferite reclamantul a fost internat în

mai multe unități spitalicești și a solicitat evaluarea de către comisia pentru

persoane cu handicap. I s-a stabilit prin certificatul de încadrare în grad de

handicap, gradul de handicap accentuat, iar contestația împotriva acestuia a

fost respinsă prin Decizia nr. 7563 din 17 decembrie 2010 emisă de Comisia

superioară.

Legea nr. 448/2006 privind protecția

și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap a stabilit noțiunea de

„persoane cu handicap” și tipurile de handicap iar prin Ordinul nr. 762/1992/2007

au fost instituite criteriile în baza cărora se face încadrarea în grad de

handicap.

Pentru a stabili încadrarea

reclamantului în grad de handicap a fost efectuată o expertiză medico-legală și

o anchetă socială.

S-a reținut că din expertiza

efectuată și ancheta socială, reiese că reclamantul suferă de mai multe

afecțiuni ce diminuează capacitatea de muncă în proporție de 95% și care îl

încadrează în gradul I de invaliditate potrivit criteriilor din Ordinul nr. 762/1992/2007.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, care se

substituie Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap și C.E.P.A.H.

Bistrița-Năsăud.

I. În recursul declarat de M.F.P.S.,

se critică soluția instanței de fond, deoarece:

- instanța de fond a reiterat toate

diagnosticele centralizate prin raportul de expertiză medico-legală a dispus în

cauză și efectuat de I.M.L. Cluj-Napoca;

- instanța de fond a indicat gradul

I de invaliditate menționat la pct. X al raportului de expertiză medico-legală

deși acesta nu prezintă nicio relevanță privitor la încadrarea în grad de

handicap care se efectuează după norme legale specifice;

- instanța de fond a ajuns la

concluzia că gradul de handicap accentuat este greșit acordat fără a se raporta

la prevederilor Ordinului nr. 762/1992/2007 pentru a justifica legalitatea unei

încadrări în gradul grav de handicap;

- normele incidente în speță sunt

dispozițiile Cap. VII – funcțiile neuro-musculo-scheletice și ale mișcărilor

aferente, subcap. III – evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor

motorii, pct. 2 – afecțiuni neurologice din Ordinul comun nr. 762/1992/2006

referitoare la handicapul accentuat.

S-a solicitat admiterea recursului,

modificarea sentinței, reținerea cauzei spre rejudecare și, pe fond, să se

mențină valabilitatea actelor administrative contestate.

II. În recursul declarat de Comisia

de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Bistrița-Năsăud a fost criticată

soluția instanței de fond deoarece încadrarea în grad de handicap se face numai

pe baza Criteriilor medico-psihosociale prevăzute în anexa la Ordinul comun nr. 762/1992/2007.

Reclamantul suferă de demență

vasculară care se încadrează în grad de handicap accentuat și pentru că are deficiență

funcțională accentuată, beneficiază de toate drepturile și accesibilitățile

prevăzute de Legea nr. 448/ 2006 privind protecția și promovarea drepturilor

persoanelor cu handicap, corespunzător gradului de handicap stabilit.

Criteriile medico-psihosociale

prevăzute în Ordinul comun nr. 762/1992/2007 se referă la demența senilă sau

presenilă, demența Alzheimer, demența Pick, dar forma de care suferă

reclamantul nu poate fi încadrată în gradul de handicap, chiar dacă expertiza

capacității de muncă, auto-îngrijire și autoservire este redusă la zero.

În ceea ce privește expertiza

medico-legală efectuată în cauză, s-a apreciat că aceasta permite pensionarea

de invaliditate și nu încadrarea în grad de handicap care se poate face numai

pe baza criteriilor prevăzute în Ordinul comun nr. 762/1992/2007.

Intimatul R.D. a formulat

întâmpinare și a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

După examinarea motivelor de recurs,

a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile

declarate pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză s-a solicitat

anularea deciziei de încadrare de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap prin care reclamantului i-a fost acordat gradul de handicap

„accentuat”.

Instanța de fond a admis cererea

reclamantului, a anulat decizia și a obligat C.E.P.A.H. Bistrița-Năsăud să

emită un nou act de încadrare a reclamantului în grad de handicap grav.

Deși instanța de fond recunoaște că

Ordinul nr. 762/1992/2007 instituie criteriile în baza cărora se face

încadrarea în grad de handicap, a solicitat Casei Județene de Pensii Cluj –

Serviciul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă,

precum și Institutului de Medicină Legală Cluj, efectuarea unor expertize.

Casa Județeană de Pensii Cluj a

comunicat faptul că încadrarea în grad de handicap se face de către organele

specializate – Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, care este

diferit de gradul de invaliditate ce se referă la capacitatea de muncă.

Institutul de Medicină Legală Cluj,

inițial, a comunicat faptul că încadrarea în grad de handicap nu face obiectul

de activitate al instituțiilor medico-legale, dar a efectuat un raport de

expertiză medico-legală în baza actelor medicale prezentate și a concluzionat

că reclamantul se încadrează în gradul I de invaliditate.

În motivarea soluției, instanța de

fond a reținut concluziile raportului de expertiză medico-legală dar acesta

vizează capacitatea de muncă și gradul de invaliditate, care, așa cum s-a

subliniat anterior, este un grad legat de capacitatea de muncă și nu un grad de

handicap, astfel că nu pot fi reținute susținerile legate de nelegalitatea

actului contestat în raport de concluziile raportului de expertiză

medico-legală.

Potrivit art. 85 alin. (3) din Legea

nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu

handicap, încadrarea în grad și tip de handicap a adulților cu handicap se face

de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, iar conform art. 86 alin.

(1) din același act normativ, gradele de handicap sunt: ușor, mediu, accentuat

și grav.

Prin urmare, stabilirea gradului de

handicap se face în condițiile Legii nr. 448/2006, în timp ce gradul de

invaliditate se stabilește potrivit art. 69 din Legea nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice.

De aceea, nu poate fi constatată

nelegalitatea actelor contestate în prezenta cauză, în raport de concluziile

raportului de expertiză medico-legală care se referă la gradul de invaliditate

și nu la cel de handicap.

Pentru a constata nelegalitatea

încadrării în grad de handicap, instanța de fond trebuia să se raporteze la

criteriile medico-psihosociale prevăzute în Ordinul comun nr. 762/1992/2007 și

să verifice dacă în raport de acestea încadrarea în gradul de handicap

„accentuat” este sau nu legală.

Însă, în această privință există

dovezi că încadrarea în grad de handicap „accentuat” este legală.

Din documentele medicale rezultă că

încadrarea în grad de handicap accentuat s-a făcut conform criteriilor cuprinse

în Ordinul nr. 762/1992/2007, respectiv Cap. VII – Funcțiile

neuro-musculare-scheletice și ale mișcărilor aferente, subcap. III – Evaluare

grad de handicap în afectarea funcțiilor motorii, pct. 2 – Afecțiuni

neurologice.

În raport de evoluția stării de

sănătate, tot potrivit dispozițiilor Legii nr. 448/2006, se poate cere

reevaluarea gradului de handicap stabilit.

De aceea, în baza art. 312 C. proc.

civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi

modificată sentința atacată și respinsă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Bistrița-Năsăud și

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței nr. 496

din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj – secția contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul

că respinge acțiunea reclamantului R.D. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 aprilie 2012.