CASE OF KOMMERSANT MOLDOVY v. MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 10
CASE OF KOMMERSANT MOLDOVY v. MOLDOVA (CtEDO, 2007)
Ziarul reclamant a publicat o serie de articole în iunie-septembrie 2001, criticând autoritățile Moldovei pentru acțiunile lor în ceea ce privește regiunea de rupere a Moldovei („Republica Moldova a Transnistriei” sau „MRT”, a se vedea Ilașcu și alții c. Moldova și Rusia [GC], nr. 48787/99, CEDO 2004...) și reproduce critici dure față de guvernul moldovenesc de către anumite lideri ruși și MRT. Reclamantul a publicat articolele în titlurile următoare: „Duma de stat a Federației Ruse a anexat Moldova și [MRT] la Uniunea Rusiei și Belarus”, „Nu va fi nici o întâlnire...”, „Ministrul Rus al Afacerilor Externe a recunoscut că retragerea trupelor ruse din [MRT] poate afecta stabilitatea în regiune”, „de aceea NATO este ceea ce este, sau un loc sfânt nu este niciodată gol”, „Lista neagră”, „Premiul Nobel pentru lider”, „Dacă persoana dispare, nu va exista nicio problemă?”, „Deci este un blocaj sau condiții ale OMC?”, „Unul nu alege vecinii”, „MRT] este mult mai aproape de condițiile OMC decât Moldova” și „Misiunea imposibilă”. În aceste articole, reclamantul a reprodus, literalmente sau într-un rezumat, sau a comentat declarațiile autorităților moldovenești, ruse și MRT în ceea ce privește procesul de negociere între Moldova și MRT, precum și aspectele economice (geo-)politice, sociale și de altă natură. Într-un număr de articole respective, acțiunile și declarațiile oficialilor moldovenești de înaltă calitate au fost criticate aspru. Reclamantul a subliniat totuși că nu a solicitat niciun act violent sau ilegal și, în articolele depușate, a calificat expres expres expresivă expresivă astfel de expresii, cum ar fi „de anihilare” („урата”) în sensul de „anihilare politică [a liderului MRT]”. La 5 noiembrie 2001, Procurorul General al Moldovei a inițiat proceduri judiciare împotriva reclamantului în Curtea Economică a Moldovei. Reclamantul a fost acuzat de „angolarea, prin intermediul publicațiilor sale, a securității naționale și a integrității teritoriale, împreună cu siguranța publică și ordinea în Moldova”, prin „alungarea sprijinului deschis al regimului neconstituțional al autoproclamatei [MRT], promovarea ideilor separatiste exprimate de liderii săi săi și deformarea esențial a acțiunilor juridice ale autorităților moldove și ale organizațiilor internaționale în rezolvarea problemelor regiunilor în estul Dniester”. Procurorul General a ilustrat cererea sa cu două exemple de fraze din articolele amăgite, și anume: „Lipsa de echilibru juridic între [MRT] și Republica Moldova, ca stat recunoscut, permite acesteia să abordeze negocierile dintr-o poziție de superioritate și dictatură, care este principalul motiv pentru ritmul lent al procesului de negociere”; „În circumstanțele unui blocaj politic, diplomatic și economic continuu al MRT de către Republica Moldova considerăm imposibilă o întâlnire între președinții MRT și Republica Moldova”. Deoarece publicațiile reclamantului, deși prezentate oficial ca exercitare a dreptului de informare publică, au fost contrar articolului 32 din Constituție și art. 4 din Actul de presă (a se vedea mai jos) și reclamantul a fost avertizat împotriva continuării încălcării legii, instanța a fost solicitată să ordone închiderea ziarului. La 30 noiembrie 2001, Curtea Economică a Moldovei a acceptat cererile Procurorului General și a ordonat închiderea ziarului. Curtea a reamintit depunerea părților și a citat dreptul intern aplicabil. Se referă în hotărârea sa la titlurile enumerate la punctul 7 de mai sus și a afirmat că a considerat că articolele au: „depășit limitele publicității prevăzute la art. 4 din Actul de presă și a pus în pericol integritatea teritorială a Moldovei, securitatea națională și siguranța publică și a creat potențialul de tulburări și infracțiuni, încălcând art. 32 din Constituție.” Curtea a afirmat, de asemenea, că încălcările sistematice ale Actului de presă ar putea fi sancționate cu închiderea unui ziar în temeiul articolului 7 din aceeași Actă (a se vedea mai jos). 10. Ca răspuns la argumentele reclamantului, instanța a constatat că: „art. 10 din [Convenția] prevede libertatea de exprimare ... (§1) dar exercitarea acestei libertati are sarcini și responsabilități, și poate fi supusă unor astfel de formalități, condiții, restricții sau sancțiuni, astfel cum sunt prevăzute de lege (§2)”. 11. Curtea nu a specificat care expresie sau expresie constituie o amenințare și nu a furnizat detalii suplimentare, adăugând că articolele nu reprezintă un rezumat echitabil al declarațiilor publice ale autorităților publice și, prin urmare, nu pot fi imune de răspundere în temeiul articolului 27 din Legea de presă (a se vedea punctul 17 de mai jos). Curtea a constatat că Procurorul General a contactat editorul înainte de inițierea procedurii, conform legii. Reclamantul a fost ordonat să plătească taxe de judecată de 180 lei moldoveni. 12. Reclamantul a apelat, susținând că a informat publicul pur și simplu despre evenimentele actuale și despre atitudinea guvernului și acțiunile față de autoritățile MRT. La 5 februarie 2002, camera de apel a Curții Economice a Moldovei a susținut această hotărâre, repetând argumentele instanței de judecată inferioară. Curtea a constatat, printre altele, că: „curtea inferioară a evaluat corect faptele și a respins obiecțiile [aplicantului]. ... S-a decis în mod corect că nu s-a comis nicio încălcare a articolului 10 din Convenție, deoarece, deși articolul respectiv prevede dreptul la libertate de exprimare, aceasta își asumă sarcinile și responsabilitățile și exercitarea acestuia este supusă unor astfel de formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege”. Curtea a respins afirmația reclamantului că instanța economică nu era competentă să examineze o procedură de libertate de exprimare, deoarece a fost înregistrată ca societate mixtă. De asemenea, a respins afirmația că Procurorul General nu a urmat procedura preliminară adecvată și nu a fost competent să inițieze procedura relevantă. 14. La 29 mai 2002, Curtea Supremă de Justiție a susținut cele două hotărâri. De asemenea, aceasta a repetat în esență raționarea Curții Economice și a constatat că reclamantul: „a depășit limitele restricțiilor privind libertatea de exprimare, stabilite la art. 4 din Actul de presă, prin unele publicații anexate la dosarul care subminează securitatea națională, integritatea teritorială și siguranța publică, protecția ordinului și prevenirea criminalității”. 15. În continuare, ziarul a fost reînregistrat sub numele de „Kommersant-Plus”. 16. art. 32 din Constituție citește după cum urmează: „art. 32 Libertatea de opinie și de expresie (1) Fiecare cetățean este garantat libertatea de gândire, de opinie, precum și libertatea de exprimare în public prin cuvinte, imagini sau prin alte mijloace disponibile. (2) Libertatea de exprimare nu poate afecta onoarea sau demnitatea altora sau dreptul altora de a avea propria opinie. (3) Legea interzice și pedepsește concurența și difamarea statului și națiunii, solicită război și agresiune, ură națională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, separatism teritorial sau violență publică, precum și o altă expresie care pune în pericol ordinea constituțională.” 17. Dispozițiile relevante ale Actului de presă din 26 octombrie 1994 (Legea nr. 243-XIII) se citește după cum urmează: „art. 4 Editorii periodice ... trebuie să aibă o discreție în ceea ce privește documentele și informațiile pe care le aleg să le publice, dar trebuie să aibă în vedere faptul că, având în vedere că aceasta exercită sarcinile și responsabilitățile sale, exercitarea acestor libertăți este supusă unor astfel de formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege și este necesară într-o societate democratică, în interesul securității naționale, integrității teritoriale sau al siguranței publice, pentru prevenirea tulburărilor sau a criminalității, pentru protecția sănătății sau a moralității, pentru protecția reputației sau a drepturilor altor persoane, pentru prevenirea divulgației informațiilor primite încredere sau pentru menținerea autorității și a imparțialității justiției. art. 7 ... (4) Curtea adoptă o decizie de a pune capăt activității unui ziar sau a unei agenții de știri în cazul încălcării sistematice a prezentului Act. art. 27 Fondatorii, editorii și jurnaliștii nu sunt responsabili pentru difuzarea informațiilor, dacă: face parte din documentele oficiale și declarațiile autorităților publice; sau reproducerea textuală a declarațiilor publice sau rezumarea corectă a acestora”