Kommersant Moldovy împotriva Republicii Moldova

Ziarul reclamant a publicat o serie de articole în iunie-septembrie 2001, criticând autoritățile Moldovei pentru acțiunile lor în ceea ce privește regiunea de rupere a Moldovei („Republica Moldova a Transnistriei” sau „MRT”, a se vedea Ilașcu și alții c. Moldova și Rusia [GC], nr. 48787/99, CEDO 2004...) și reproduce critici dure față de guvernul moldovenesc de către anumite lideri ruși și MRT.

Reclamantul a publicat articolele în titlurile următoare: „Duma de stat a Federației Ruse a anexat Moldova și [MRT] la Uniunea Rusiei și Belarus”, „Nu va fi nici o întâlnire...”, „Ministrul Rus al Afacerilor Externe a recunoscut că retragerea trupelor ruse din [MRT] poate afecta stabilitatea în regiune”, „de aceea NATO este ceea ce este, sau un loc sfânt nu este niciodată gol”, „Lista neagră”, „Premiul Nobel pentru lider”, „Dacă persoana dispare, nu va exista nicio problemă?”, „Deci este un blocaj sau condiții ale OMC?”, „Unul nu alege vecinii”, „MRT] este mult mai aproape de condițiile OMC decât Moldova” și „Misiunea imposibilă”. În aceste articole, reclamantul a reprodus, literalmente sau într-un rezumat, sau a comentat declarațiile autorităților moldovenești, ruse și MRT în ceea ce privește procesul de negociere între Moldova și MRT, precum și aspectele economice (geo-)politice, sociale și de altă natură.

Într-un număr de articole respective, acțiunile și declarațiile oficialilor moldovenești de înaltă calitate au fost criticate aspru. Reclamantul a subliniat totuși că nu a solicitat niciun act violent sau ilegal și, în articolele depușate, a calificat expres expres expresivă expresivă astfel de expresii, cum ar fi „de anihilare” („урата”) în sensul de „anihilare politică [a liderului MRT]”. La 5 noiembrie 2001, Procurorul General al Moldovei a inițiat proceduri judiciare împotriva reclamantului în Curtea Economică a Moldovei.

Reclamantul a fost acuzat de „angolarea, prin intermediul publicațiilor sale, a securității naționale și a integrității teritoriale, împreună cu siguranța publică și ordinea în Moldova”, prin „alungarea sprijinului deschis al regimului neconstituțional al autoproclamatei [MRT], promovarea ideilor separatiste exprimate de liderii săi săi și deformarea esențial a acțiunilor juridice ale autorităților moldove și ale organizațiilor internaționale în rezolvarea problemelor regiunilor în estul Dniester”.

Procurorul General a ilustrat cererea sa cu două exemple de fraze din articolele amăgite, și anume: „Lipsa de echilibru juridic între [MRT] și Republica Moldova, ca stat recunoscut, permite acesteia să abordeze negocierile dintr-o poziție de superioritate și dictatură, care este principalul motiv pentru ritmul lent al procesului de negociere”; „În circumstanțele unui blocaj politic, diplomatic și economic continuu al MRT de către Republica Moldova considerăm imposibilă o întâlnire între președinții MRT și Republica Moldova”. Deoarece publicațiile reclamantului, deși prezentate oficial ca exercitare a dreptului de informare publică, au fost contrar articolului 32 din Constituție și art. 4 din Actul de presă (a se vedea mai jos) și reclamantul a fost avertizat împotriva continuării încălcării legii, instanța a fost solicitată să ordone închiderea ziarului.

La 30 noiembrie 2001, Curtea Economică a Moldovei a acceptat cererile Procurorului General și a ordonat închiderea ziarului. Curtea a reamintit depunerea părților și a citat dreptul intern aplicabil. Se referă în hotărârea sa la titlurile enumerate la punctul 7 de mai sus și a afirmat că a considerat că articolele au: „depășit limitele publicității prevăzute la art. 4 din Actul de presă și a pus în pericol integritatea teritorială a Moldovei, securitatea națională și siguranța publică și a creat potențialul de tulburări și infracțiuni, încălcând art. 32 din Constituție.” Curtea a afirmat, de asemenea, că încălcările sistematice ale Actului de presă ar putea fi sancționate cu închiderea unui ziar în temeiul articolului 7 din aceeași Actă (a se vedea mai jos).

10. Ca răspuns la argumentele reclamantului, instanța a constatat că: „art. 10 din [Convenția] prevede libertatea de exprimare ... (§1) dar exercitarea acestei libertati are sarcini și responsabilități, și poate fi supusă unor astfel de formalități, condiții, restricții sau sancțiuni, astfel cum sunt prevăzute de lege (§2)”. 11. Curtea nu a specificat care expresie sau expresie constituie o amenințare și nu a furnizat detalii suplimentare, adăugând că articolele nu reprezintă un rezumat echitabil al declarațiilor publice ale autorităților publice și, prin urmare, nu pot fi imune de răspundere în temeiul articolului 27 din Legea de presă (a se vedea punctul 17 de mai jos). Curtea a constatat că Procurorul General a contactat editorul înainte de inițierea procedurii, conform legii.

Reclamantul a fost ordonat să plătească taxe de judecată de 180 lei moldoveni. 12. Reclamantul a apelat, susținând că a informat publicul pur și simplu despre evenimentele actuale și despre atitudinea guvernului și acțiunile față de autoritățile MRT. La 5 februarie 2002, camera de apel a Curții Economice a Moldovei a susținut această hotărâre, repetând argumentele instanței de judecată inferioară. Curtea a constatat, printre altele, că: „curtea inferioară a evaluat corect faptele și a respins obiecțiile [aplicantului]… S-a decis în mod corect că nu s-a comis nicio încălcare a articolului 10 din Convenție, deoarece, deși articolul respectiv prevede dreptul la libertate de exprimare, aceasta își asumă sarcinile și responsabilitățile și exercitarea acestuia este supusă unor astfel de formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege”.

Curtea a respins afirmația reclamantului că instanța economică nu era competentă să examineze o procedură de libertate de exprimare, deoarece a fost înregistrată ca societate mixtă. De asemenea, a respins afirmația că Procurorul General nu a urmat procedura preliminară adecvată și nu a fost competent să inițieze procedura relevantă. 14. La 29 mai 2002, Curtea Supremă de Justiție a susținut cele două hotărâri. De asemenea, aceasta a repetat în esență raționarea Curții Economice și a constatat că reclamantul: „a depășit limitele restricțiilor privind libertatea de exprimare, stabilite la art. 4 din Actul de presă, prin unele publicații anexate la dosarul care subminează securitatea națională, integritatea teritorială și siguranța publică, protecția ordinului și prevenirea criminalității”.

15. În continuare, ziarul a fost reînregistrat sub numele de „Kommersant-Plus”. 16. art. 32 din Constituție citește după cum urmează: „art. 32 Libertatea de opinie și de expresie (1) Fiecare cetățean este garantat libertatea de gândire, de opinie, precum și libertatea de exprimare în public prin cuvinte, imagini sau prin alte mijloace disponibile. (2) Libertatea de exprimare nu poate afecta onoarea sau demnitatea altora sau dreptul altora de a avea propria opinie. (3) Legea interzice și pedepsește concurența și difamarea statului și națiunii, solicită război și agresiune, ură națională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, separatism teritorial sau violență publică, precum și o altă expresie care pune în pericol ordinea constituțională.” 17. Dispozițiile relevante ale Actului de presă din 26 octombrie 1994 (Legea nr. 243-XIII) se citește după cum urmează: „art.

4 Editorii periodice ... trebuie să aibă o discreție în ceea ce privește documentele și informațiile pe care le aleg să le publice, dar trebuie să aibă în vedere faptul că, având în vedere că aceasta exercită sarcinile și responsabilitățile sale, exercitarea acestor libertăți este supusă unor astfel de formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege și este necesară într-o societate democratică, în interesul securității naționale, integrității teritoriale sau al siguranței publice, pentru prevenirea tulburărilor sau a criminalității, pentru protecția sănătății sau a moralității, pentru protecția reputației sau a drepturilor altor persoane, pentru prevenirea divulgației informațiilor primite încredere sau pentru menținerea autorității și a imparțialității justiției.

art. 7 ... (4) Curtea adoptă o decizie de a pune capăt activității unui ziar sau a unei agenții de știri în cazul încălcării sistematice a prezentului Act. art. 27 Fondatorii, editorii și jurnaliștii nu sunt responsabili pentru difuzarea informațiilor, dacă: face parte din documentele oficiale și declarațiile autorităților publice; sau reproducerea textuală a declarațiilor publice sau rezumarea corectă a acestora”

5. The applicant newspaper published a series of articles in June-September 2001, criticising the authorities of Moldova for their actions in respect of the break-away region of Moldova (“Moldavian Republic of Transdniestria” or “MRT”, see Ilașcu and Others v. Moldova and Russia [GC], no. 48787/99, ECHR 2004...) and reproducing harsh criticism of the Moldovan Government by certain MRT and Russian leaders.

6. The applicant published the articles under the following headlines: “The State Duma of the Russian Federation has annexed Moldova and [MRT] to the Union of Russia and Belarus”, “There shall be no meeting...”, “The Russian Ministry of Foreign Affairs acknowledged that the withdrawal of Russian troops from [MRT] may affect stability in the region”, “That’s why NATO is what it is, or a holy place is never empty”, “The black list”, “A Nobel Prize for the leader”, “If the person disappears, there will be no problem?”, “So is it a blockade or WTO conditions?”, “One does not choose one’s neighbours”, “[MRT] is much closer to WTO conditions than Moldova” and “Mission impossible”. 7. In these articles, the applicant reproduced, literally or in a summary, or commented upon declarations by Moldovan, Russian and MRT authorities in respect of the negotiation process between Moldova and MRT, as well as economic, (geo-)political, social and other issues.

In a number of these articles the actions and declarations of high-ranking Moldovan officials were harshly criticised. The applicant emphasised, however, that it did not call for any violent or unlawful act and, in the impugned articles, expressly qualified such expressions as “to annihilate” (“убрать”) as meaning “political annihilation [of MRT leader]”. 8. On 5 November 2001 the Prosecutor General of Moldova initiated court proceedings against the applicant in the Economic Court of Moldova. The applicant was accused of “endangering, through its publications, national security and territorial integrity together with public safety and order in Moldova”, by “lending open support to the unconstitutional regime of the self-proclaimed [MRT], promoting the separatist ideas expressed by its leaders and misrepresenting the essence of legal actions of Moldovan authorities and international organisations in solving the problems of the regions to the East of the Dniester”.

The Prosecutor General illustrated his request with two examples of phrases from the impugned articles, namely: “The lack of legal balance between the [MRT] and the Republic of Moldova, as a recognised State, allows the latter to approach the negotiations from a position of superiority and dictatorship, which is the main reason for the slow pace of the negotiation process”; “In the circumstances of an ongoing political, diplomatic and economic blockade of MRT by the Republic of Moldova we consider impossible a meeting between the Presidents of MRT and the Republic of Moldova”. Since the applicant’s publications, while formally presented as an exercise of the right to inform the public, were contrary to Article 32 of the Constitution and Article 4 of the Press Act (see below) and the applicant had been warned against continuing to violate the law, the court was requested to order the closure of the newspaper.

9. On 30 November 2001 the Economic Court of Moldova accepted the claims of the Prosecutor General and ordered the closure of the newspaper. The court recalled the submissions of the parties and cited the applicable domestic law. It referred in its judgment to the headlines listed in paragraph 7 above and stated that it considered the articles to have: “exceeded the limits of publicity set out in Article 4 of the Press Act and endangered the territorial integrity of Moldova, national security and public safety and created the potential for disorder and crime, violating Article 32 of the Constitution.” The court also stated that systematic violations of the Press Act could be sanctioned with the closure of a newspaper under Article 7 of the same Act (see below).

10. In response to the applicant’s arguments the court found that: “Article 10 of [the Convention] provides for freedom of expression ... (§1) but the exercise of this freedom carries with it duties and responsibilities, and may be subject to such formalities, conditions, restrictions or penalties as are prescribed by law (§2)”. 11. The court did not specify which expression or phrase constituted a threat and gave no further detail. It added that the articles did not represent a fair summary of public statements by public authorities and thus could not be immune from liability under Article 27 of the Press Act (see paragraph 17 below). The court found that the Prosecutor General had contacted the publisher before initiating the proceedings, as required by law.

The applicant was ordered to pay court fees of 180 Moldovan lei. 12. The applicant appealed, arguing that it had simply informed the public about current events and about the Government’s attitude and actions towards the authorities of the MRT. It relied on Article 32 of the Constitution, Article 4 of the Press Act and Article 10 of the Convention. 13. On 5 February 2002 the Appellate Chamber of the Economic Court of Moldova upheld that judgment, repeating the arguments of the lower court. The court found, inter alia, that: “the lower court correctly assessed the facts and rejected the [applicant’s] objections… It was correctly decided that no violation of Article 10 of the Convention had been committed, since although that Article provides for the right to freedom of expression, it carries with it duties and responsibilities and its exercise is subject to such formalities, conditions, restrictions or penalties as are prescribed by law”.

The court rejected the applicant’s submission that the economic courts were not competent to examine a freedom of expression case since it had been registered as a joint-stock company. It also rejected the submission that the Prosecutor General had not followed the proper pre-trial procedure and was not competent to initiate the relevant proceedings. 14. On 29 May 2002 the Supreme Court of Justice upheld the two judgments. It also essentially repeated the reasoning of the Economic Court and found that the applicant: “has exceeded the limits of restrictions on freedom of expression, determined in Article 4 of the Press Act, through some of the publications annexed to the file which undermine national security, territorial integrity and public safety, the protection of order and the prevention of crime”.

15. The newspaper was subsequently re-registered under the name “Kommersant-Plus”. 16. Article 32 of the Constitution reads as follows: “Article 32 Freedom of opinion and of expression (1) Each citizen is guaranteed freedom of thought, of opinion, as well as freedom of expression in public through words, images or through other available means. (2) Freedom of expression shall not harm the honour or dignity of others or the right of others to have their own opinion.

(3) The law prohibits and punishes the contestation and defamation of the State and the nation, calls to war and aggression, national, racial or religious hatred, and incitement to discrimination, territorial separatism, or public violence, as well as other expression which endangers the constitutional order.” 17. The relevant provisions of the Press Act of 26 October 1994 (Law no. 243-XIII) read as follows: “Article 4. Publishers of periodicals ... shall have a discretion as to the documents and information they choose to publish, but shall have regard to the fact that, since it carries with it duties and responsibilities, the exercise of these freedoms is subject to such formalities, conditions, restrictions or penalties as are prescribed by law and are necessary in a democratic society, in the interests of national security, territorial integrity or public safety, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, for the protection of the reputation or rights of others, for preventing the disclosure of information received in confidence, or for maintaining the authority and impartiality of the judiciary.

Article 7 ... (4) The court shall adopt a decision to end the activity of a newspaper or a news agency in the case of systematic violation of the present Act. Article 27 The founders, publishers and journalists shall not be held responsible for imparting information, if it: is part of official documents and statements of the public authorities; or textually reproduce public statements or fairly summarise them”