ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2850/2011

Asupra recursului

penal de față;

Analizând actele și

lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din

data de 28 iulie 2011, Tribunalul Prahova a admis propunerea formulată de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și, în baza art. 155 C. proc. pen., a

dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului F.M.C.

Pentru a dispune

această măsură, Tribunalul Prahova a reținut că inculpatul este cercetat pentru

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1), (3) -

două fapte - constând în aceea că la data de 9 iunie 2011, în jurul orelor 12:15

- 12:30, a așteptat și a surprins minora S.D.I., în vârstă de 10 ani, la

intrarea în apartamentul acesteia, moment în care a atacat-o din spate, i-a pus

mâna la gură și nas folosind un fragment textil îmbibat cu cloroform, aducând

astfel victima în stare de inconștiență, după care a întreținut raport sexual

cu aceasta, în dormitorul apartamentului; la data de 1 iunie 2011, în jurul

orelor 12:00, a urmărit minora I.C.D., în vârstă de 8 ani și 8 luni, pe scara

blocului de domiciliu al acesteia, după care a atacat-o imediat după descuierea

ușii apartamentului, ducând-o în dormitor, unde a purtat cu ea o discuție de

circa 2 - 3 minute, timp în care a sunat telefonul mobil al minorei, fapt ce a

stopat acțiunea bărbatului, care a părăsit, astfel, apartamentul; la data de 17

mai 2010, în jurul orei 11:50 - 12:00, a urmărit și a surprins minora D.B.A.M.,

în vârstă de 9 ani și 8 luni, pe holul blocului de domiciliu al acesteia, iar

la intrarea în apartamentul acesteia a atacat-o din spate, i-a pus mâna la gură

și nas folosind un fragment textil îmbibat cu cloroform, fără a pune victima în

stare de inconștiență, apoi, în holul apartamentului acesteia, a purtat cu ea o

discuție de circa 2 - 3 minute, timp în care a sunat telefonul mobil al

minorei, fapt ce a stopat acțiunea inculpatului, care a părăsit, astfel,

apartamentul.

A reținut de asemenea

Tribunalul Prahova că în cauză sunt îndeplinite atât condițiile prevăzute de

art. 143 C. proc. pen., cât și cele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., împrejurare care impune prelungirea măsurii arestării preventive.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul F.M.C., iar prin

Încheierea din 1 august 2011, Curtea de Apel Ploiești a admis recursul

inculpatului, a casat în parte încheierea recurată și a înlăturat eroarea

materială privind perioada pentru care s-a dispus prelungirea arestării

preventive, în sensul că această măsură începe de la 1 august 2011 și durează

până la 30 august 2011 inclusiv.

Din considerentele

încheierii rezultă că instanța de recurs a reținut că în cauză se impune

prelungirea duratei arestării preventive, fiind întrunite dispozițiile art. 143

și art. 148 lit. f) C. proc. pen., însă apreciază că perioada pentru care s-a

dispus prelungirea arestării preventive este eronată, în sensul că această

prelungire începe de la data de 1 august 2011 și durează până la 30 august

2011, inclusiv.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul, însă la termenul din 17 august 2011

reprezentanta parchetului a invocat excepția inadmisibilității recursului, fapt

pentru care Înalta Curte va analiza recursul numai sub aspectul excepției

invocate.

Analizând lucrările

dosarului, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat împotriva

încheierii din 1 august 2011 a Curții de Apel Ploiești este inadmisibil, urmând

a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:

Potrivit

dispozițiilor art. 159 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a

hotărât asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau

de inculpat în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, sau

de la comunicare, pentru cei lipsă.

Așa cum rezultă din

lucrările dosarului, inculpatul F.M.C. a beneficiat de calea ordinară de atac a

recursului soluționat prin Încheierea din 1 august 2011 a Curții de Apel

Ploiești.

Ca atare, inculpatul

nu mai avea la îndemână un nou recurs împotriva încheierii pronunțată de Curtea

de Apel Ploiești, încheiere definitivă nesusceptibilă de a fi atacată în vreun

mod.

Legea procesuală

penală consacră principiul unicității căii de atac a recursului, nicio persoană

neputând beneficia, pentru situații similare, de mai multe căi de atac .

În raport de

considerentele expuse, întrucât inculpatul a atacat cu recurs o hotărâre

definitivă, Înalta Curte apreciază că recursul este inadmisibil, motiv pentru

care urmează să se respingă ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

a) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul F.M.C. împotriva Încheierii din 1

august 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 august 2011.