ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra plângerii de

față

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Ordonanța nr. 825/P/2012 din 5 noiembrie

2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de G.G., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova (în

prezent în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești), sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 266 C. pen., art. 268 C. pen. și

art. 246 C. pen., întrucât faptele nu există; A.C., prim-procuror al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există; M.V.,

judecător în cadrul Tribunalului Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 268 C. pen., întrucât fapta nu există; Ț.I.C., judecător în

cadrul Curții de Apel Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 268 C. pen., întrucât fapta nu există; D.D., judecător în cadrul Curții de

Apel Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 268 C. pen.,

întrucât fapta nu există; T.Z., judecător în cadrul Tribunalului Prahova,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu

există; S.C., procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât fapta

nu există; B.I., procuror șef în cadrul Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial

Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 268 C. pen.,

întrucât fapta nu există; D.S.A., judecător în cadrul Judecătoriei Ploiești,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 268 C. pen., întrucât fapta nu

există; C.L., procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 268 C. pen., întrucât fapta nu

există; L.M., judecător la Judecătoria Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 268 C. pen., întrucât fapta nu există; M.V., judecător la

Curtea de Apel Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 268

C. pen., întrucât fapta nu există; L.T., judecător la Curtea de Apel Ploiești,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 268 C. pen., întrucât fapta nu

există; S.I., judecător la Curtea de Apel Ploiești, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 268 C. pen., întrucât fapta nu există; T.M.G.,

subcomisar în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova, sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 266, art. 268 C.

pen., întrucât faptele nu există.

Pentru a dispune în

acest sens, s-au reținut următoarele:

Prin Ordonanța nr.

453/P/2012 din 10 septembrie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești a dispus trimiterea cauzei privind plângerea formulată de F.M.C.,

deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva procurorului G.G. și a

subcomisarului T.M.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.

246 C. pen., art. 266 C. pen. și art. 268 C. pen., la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, spre competentă soluționare, întrucât procurorul reclamat își

desfășoară activitatea, începând din 8 iunie 2012, în cadrul Direcției de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Serviciul Teritorial Ploiești.

La data de 21

septembrie 2012 a fost înregistrată o altă plângere a numitului F.M.C.,

formulată împotriva următoarelor persoane:

- G.G., procuror în

cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova (în prezent în cadrul

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești), sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 266 C. pen., art. 268 C. pen. și art. 246 C.

pen., constând în abuzurile săvârșite pe parcursul urmăririi penale desfășurate

în Dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova nr. 767/P/2011;

- A.C., care, în

calitate de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova a

confirmat Rechizitoriul nr. 767/P/2011, săvârșind, astfel, infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen.;

- M.V., judecător în

cadrul Tribunalului Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

268 C. pen., pentru că, pe baza Rechizitoriului nr. 767/P/2011, l-a condamnat

pe F.M.C., în Dosarul nr. 7574/105/2011;

- Ț.I.C. și D.D.,

judecători în cadrul Curții de Apel Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 268 C. pen., constând în aceea că au menținut, în apel,

sentința Tribunalului Prahova, ca fiind legală și temeinică;

- T.Z., judecător în

cadrul Tribunalului Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

246 C. pen., întrucât a dispus măsura arestării preventive față de F.M.C.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și tentativă de viol, deși nu existau

probe;

- S.C., procuror în

cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen., constând în aceea că a dispus trimiterea în

judecată a inculpatului F.M.C., în Dosarul nr. 304/D/P/2011, la 22 noiembrie 2011,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- B.I., procuror șef

în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 268 C. pen., pentru că a confirmat Rechizitoriul dispus la 22

noiembrie 2011 în Dosarul nr. 304/D/P/2011;

- D.S.A., judecător

în cadrul Judecătoriei Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 268 C. pen., întrucât a pronunțat Sentința nr. 2268 din 21 decembrie 2011

în Dosarul nr. 27960/281/2011, prin care petentul a fost condamnat la 6 ani

închisoare;

-C.L., procuror în

cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 268 C. pen., întrucât a întocmit Lucrarea nr. 107/III-6/2012

privind revizuirea Sentinței nr. 2268 din 21 decembrie 2012, rămasă definitivă

prin Decizia penală nr. 324 din 9 martie 2012;

- L.M., judecător la

Judecătoria Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 268 C.

pen., întrucât, prin Sentința nr. 726 din 12 aprilie 2012 a respins cererea de

revizuire formulată de către petent;

- M.V., L.T. și S.I.,

judecători la Curtea de Apel Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 268 C. pen., constând în aceea că au judecat recursul împotriva

Sentinței penale nr. 726 din 12 aprilie 2012 (pe care au menținut-o) privind

cererea de revizuire a Sentinței nr. 2268 din 21 decembrie 2011;

- B.M., avocat în

Baroul Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen.

raportat la art. 266 C. pen., întrucât, cu ocazia audierii petentului la

Inspectoratul de Poliție al Județului Prahova și la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Prahova nu numai că nu și-a făcut datoria să-și apere clientul, dar

a stat impasibil și nu și-a verificat probele;

- T.I., avocat în

Baroul Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen.

raportat la art. 266 C. pen., întrucât, în calitate de avocat din oficiu în

faza de urmărire penală, nu a acționat în niciun fel în apărarea petentului, ci

a fost formal prezentă;

- D.A., avocat în

Baroul Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen.

raportat la art. 266 C. pen., constând în aceea că, la ultima prezentare de

material, în biroul procurorului G.G., nu numai că nu a făcut nimic în apărarea

petentului, ca apărător ales, dar a și acceptat modul abuziv de prezentare a

materialului de urmărire penală de către procuror, fără să studieze cât de

puțin dosarul;

- M.I., avocat în

Baroul Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen.

raportat la art. 268 C. pen., întrucât, cu ocazia judecării petentului la

instanța de fond, Tribunalul Prahova, precum și în fața instanței de apel, la

Curtea de Apel Ploiești, nu a colaborat cu clientul său în vederea întocmirii

unei apărări, în calitate de apărător din oficiu.

Față de cele mai sus

expuse, s-a considerat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, este competent să

soluționeze cauza față de magistrații procurori și judecători reclamați, dar și

față de subcomisarul T.M.G.; în ceea ce îi privește pe avocații din cadrul

Baroului Prahova, reclamați de către F.M.C., cauza a fost disjunsă, iar dosarul

astfel format a fost declinat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești,

spre competentă soluționare.

S-a reținut că prin

Rechizitoriul nr. 767/P/2011 din data de 11 august 2011, procurorul G.G. a

dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului F.M.C.

pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de viol (2 fapte), viol (1 faptă)

și violare de domiciliu (3 fapte) prevăzute de art. 20 raportat la art. 197

alin. (1), (3) C. pen. (2 fapte), art. 197 alin. (3) C. pen. și art. 192 alin.

(1) C. pen. (3 fapte), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în

aceea că:

- la data de 17 mai

2010, în jurul orelor 11:50 - 12:00, a urmărit și a surprins pe minora

D.B.A.M., în vârstă de 9 ani și 8 luni, pe holul blocului de domiciliu al

acesteia, iar după ce aceasta a deschis ușa de la apartament a atacat-o din

spate, a intrat peste ea în apartament cu intenția de a avea relații sexuale,

i-a pus o mână la gură pentru a nu țipa și o mână în zona nasului cu un

fragment textil îmbibat în cloroform, activitatea infracțională fiind

întreruptă când minora a fost apelată telefonic de către mama sa;

- la data 1 iunie

2011, în jurul orelor 12:00, a urmărit-o pe minora I.C.D. în vârstă de 8 ani și

8 luni, pe scara blocului de domiciliu al acesteia, după care folosind același

mod de operare a atacat-o imediat după ce aceasta a descuiat ușa

apartamentului, a pătruns în apartament ducând-o în dormitor cu intenția de a

avea cu aceasta relații sexuale, activitatea infracțională fiind întreruptă tot

când minora a fost apelată telefonic de către mama sa;

(în ambele situații

inculpatul a părăsit apartamentul pentru a câștiga încrederea minorelor și cu

intenția de a reveni)

- la data de 9 iunie

2011, în jurul orelor 12:15 - 12:30, a așteptat și a surprins pe minora S.D.I.,

în vârstă de 10 ani, la intrarea în apartamentul acesteia, a lăsat-o să

deschidă ușa după care a atacat-o din spate, a intrat peste ea în apartament,

i-a pus o mână la gură pentru a nu țipa și o mână în zona nasului cu un

fragment textil îmbibat în cloroform, aducând astfel victima în stare de

inconștiență, după care i-a introdus în gură un ciorap pentru a nu țipa în

situația în care se trezește și a întreținut raport sexual cu aceasta.

Prin Sentința penală

nr. 416 din 25 noiembrie 2011, secția penală a Tribunalului Prahova (judecător

M.V.) l-a condamnat pe inculpatul F.M.C. pentru săvârșirea infracțiunilor mai

sus amintite la 16 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, iar în

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a

inculpatului. Această sentință penală, după exercitarea căilor de atac

prevăzute de lege, a rămas definitivă la data de 16 mai 2012, prin Decizia

penală nr. 1611 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul inculpatului

F.M.C. fiind respins ca nefondat.

De altfel, contrar

celor susținute de către F.M.C. în plângerea sa, după cum se menționează la

fila 49 a Rechizitoriului nr. 767/P/2011, cu ocazia prezentării materialului de

urmărire penală, "în prezența apărătorului ales inculpatul F.M.C. a

recunoscut săvârșirea faptelor și nu a mai avut de solicitat noi probe sau de

formulat noi cereri".

Prin Rechizitoriul

nr. 304/D/P/2011 din 22 noiembrie 2011, Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial

Ploiești (procuror S.C.) a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.M.C.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în baza unei

rezoluții infracționale unice, în perioada 2010 - 2011, a procurat pentru sine

și a deținut fără drept, într-un sistem informatic și în mijloace de stocare a

datelor informatice, materiale pornografice cu minori.

La data de 21

decembrie 2011, Judecătoria Ploiești (președinte D.S.A.) a pronunțat Sentința

penală nr. 2268 în Dosarul nr. 2539/2011, prin care a hotărât condamnarea

inculpatului F.M.C. la 6 ani închisoare în temeiul art. 51 din Legea nr.

161/2003, cu aplicarea art. 51 alin. (2) C. pen. și aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.; această sentință penală a rămas definitivă la 4

ianuarie 2012, prin nerecurare, întrucât Curtea de Apel Ploiești, prin Decizia

penală nr. 324 din 9 martie 2012, a respins ca tardiv recursul inculpatului.

După cum se poate

observa din cuprinsul sentinței penale mai sus amintite, inculpatul F.M.C.,

fiind audiat, a arătat că "recunoaște fapta astfel cum a fost descrisă în

actul de sesizare (...)".

Față de cele mai sus

expuse, procurorul care a efectuat actele premergătoare a considerat că în

cauză nu se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni în sarcina procurorilor

G.G., A.C., C.L., S.C., B.I., a subcomisarului T.M.G. și a judecătorilor M.V.,

Ț.I.C., D.D., T.Z., D.S.A., L.M., M.V., L.T. și S.I., întrucât nemulțumirea

petentului față de soluțiile dispuse nu poate conduce la concluzia că aceștia

și-au încălcat în vreun fel atribuțiile de serviciu.

Prin Rezoluția nr.

4309/II-2/2012 din 8 ianuarie 2013 a Procurorului șef al Secției de urmărire

penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de

numitul F.M.C. împotriva soluției dispuse în Dosarul nr. 825/P/2012 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

Împotriva primei

rezoluții, nr. 825/P/2012 din 5 noiembrie 2012, emisă de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, petiționarul F.M.C., în temeiul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., a formulat plângerea de față.

Plângerea nu este fondată.

Analizând actele și

lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că soluția de neîncepere a

urmăririi penale adoptată de parchet față de intimații G.G., A.C., M.V.,

Ț.I.C., D.D., T.Z., S.C., B.I., C.L., D.S.A., L.M., M.V., L.T., S.I. și T.M.G.

este legală și temeinică întrucât din actele premergătoare efectuate nu a

rezultat niciun element care să conducă la concluzia că aceștia au săvârșit

faptele reclamate.

Împrejurarea că

petiționarul este nemulțumit de soluțiile adoptate nu poate conduce la concluzia

întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care acesta le-a

indicat în plângerea sa. Dacă s-ar admite ca împotriva magistraților care au

adoptat o soluție sau au pronunțat o hotărâre judecătorească să se poată

formula plângeri penale ar însemna că în acest fel s-ar institui noi căi de

atac neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.

În legislația română

verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor dispuse de către magistrații

procurori și judecători se realizează prin intermediul căilor de atac prevăzute

de lege, și nu prin repunerea lor în discuție în cadrul unui proces penal

îndreptat împotriva acestora.

Mai mult, magistrații

judecători sunt independenți și se supun numai legii, conform art. 124 din

Constituția României, soluțiile pronunțate de aceștia exprimând convingerea

creată față de probele administrate de părțile din proces.

În consecință, având

în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimații nu au comis fapte

care să atragă răspunderea lor penală, Înalta Curte, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge plângerea formulată de petiționar

împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale, ca nefondată, ordonanță

care va fi menținută ca fiind legală și temeinică.

Totodată, potrivit

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul F.M.C. împotriva Ordonanței nr.

825/P/2012 din 5 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține ordonanța

atacată.

Obligă petentul la

plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 10 mai 2013.

Procesat

de GGC - AZ