ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 773/2010

Asupra recursului penal de față:

Prin

plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 București la

data de 11 februarie 2008, cetățeanul britanic A.R.M.S. a solicitat tragerea la

răspundere penală a avocatei D.C. și a C.C. SPRL, sub aspectul comiterii

infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen.

În motivarea sesizării s-a arătat că, atât în procesul având

ca obiect procedura insolvenței SC „E.E.” SA București, cât și în cauza ce a

format obiect al Dosarului penal nr. 7587/P/2006 al Secției 6 Poliție, la

datele de 9 februarie 2006 și, respectiv, 12 iunie 2006, făptuitoarele au făcut

declarații necorespunzătoare adevărului cu consecința nerecunoașterii calității

de reprezentant al societății aflate în insolvență a numitului A.R.M.S.

Prin Ordonanța din 18 martie 2008, Parchetul de pe lângă

Judecătoria Sector 2 București a dispus declinarea competenței de soluționare a

cauzei privind pe numita D.C. în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București, având în vedere calitatea de avocat a acesteia.

Cauza a fost înregistrată sub nr. 550/P/2008, iar prin

Rezoluția cu același număr din 23 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București s-a dispus, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de avocatul D.C. și SC C.C. SPRL, sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 C.

pen.

S-a reținut că fapta nu întrunește elementele constitutive

ale acestei infracțiuni. Declararea necorespunzătoare adevărului constituie

infracțiunea prev. de art. 292 C. pen. doar atunci când, potrivit legii ori

împrejurărilor, declarația servește pentru producerea acelei consecințe,

cerință care nu este îndeplinită în cauză.

Soluția a fost verificată, la plângerea petiționarului, în

conformitate cu prevederile art. 278 C. proc. pen., de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care, prin Rezoluția din 16

februarie 2009, a menținut-o ca legală și temeinică.

Petiționarul a formulat, în temeiul art. 278

1

C.

proc. pen., plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

adresată instanței de judecată; Curtea de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, prin Sentința penală nr. 286 din 27

octombrie 2009, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului, apreciind că

soluția procurorului este legală și temeinică, întrucât simpla negare a

calității de reprezentant de către una dintre părți nu poate produce consecințe

juridice, fără a fi constatată de instanță pe bază de probe.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul

A.R.M.S., care a reiterat susținerile din plângerea penală inițială, solicitând

tragerea la răspundere penală a intimaților pentru infracțiunea reclamată.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând sentința penală recurată, atât prin

prisma criticilor formulate, cât și în conformitate cu disp. art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele, apreciază că aceasta este legală

și temeinică.

Potrivit art. 292 C. pen., se săvârșește infracțiunea de

fals în declarații prin declararea necorespunzătoare a adevărului, în vederea producerii

unei consecințe juridice, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor,

declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe.

Din actele premergătoare efectuate a rezultat că intimatele

au fost desemnate de instanță, prin încheierea de ședință din data de 9

februarie 2006 a Tribunalului București, secția a VII-a comercială, în Dosarul

nr. 5470/3/2003, lichidator judiciar, fiind singurele care reprezentau în

instanță societatea aflată în procedura de lichidare.

Mai mult, s-a depus la dosar adresa obținută de la Ambasada

României din Londra din care reieșeau firmele aflate în lichidare, situație

conformă cu realitatea.

Așa cum corect s-a reținut, chiar și în situația în care

intimatele i-ar fi contestat petiționarului calitatea de reprezentant, această

faptă nu îmbracă forma penală a infracțiunii de fals în declarații, întrucât în

cursul procedurii judiciare, părțile își pot contesta calitatea, instanța fiind

cea care va decide cu privire la excepția invocată.

În consecință, în mod corect s-a apreciat că fapta nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 292 C. pen.,

soluția de neîncepere a urmăririi penale fiind legală și temeinică.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționar, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, conform

art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul

A.R.M.S. împotriva Sentinței penale nr. 286 din 27 octombrie 2009 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul-petiționar la plata sumei de 200 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2010.