ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 806/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 357/ F din 03 decembrie 2009, în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată plângerea formulată de petenta SC D.S. SRL București, împotriva rezoluției procurorului, nr. 1687/II-2/2008 dată în Dosarul nr. 358/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menținând soluțiile atacate. Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut că prin rezoluția din 24 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.G., inspector și de M.F., comisar, sub aspectul infracțiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., al infracțiunii prev. de art. 246 din același cod, al infracțiunii prev. de art. 264 și de art. 289 C. pen., petenta SC D.S.

SRL București, societate care a denunțat că s-ar fi comis nereguli ce au prejudiciat Compania I.C., nu avea calitatea să participe la efectuarea raportului de expertiză contabilă dispus în Dosarul nr. 203/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, devenit nr. 6627/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1, astfel că necitarea ei și întocmirea referatului cu propunere de netrimitere în judecată nu constituie, în sarcina intimaților, săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. În cursul actelor de cercetare penală, Compania I.C., a fost reprezentată de administrator special, mandatat de M.C.C., respectiv SC M.C. SA. Totodată, necomunicarea referatului întocmit de lucrătorii de poliție, cu propunerea de netrimitere în judecată nu este o obligație care să atragă răspunderea lor penală.

Împotriva sentinței, petenta, prin mandatar, a declarat recurs, cale de atac motivată în scris pe considerente de genul „lipsă de interes în acordarea unei hotărâri juste și legale, la primul termen de judecată instanța s-a aflat în stare de incompatibilitate prevăzută de art. 47 alin. (1) C. proc. pen., la cel de-al 2-lea termen, în încheiere, instanța a decis repartizarea dosarului în mod aleatoriu la o altă instanță, la cel de-al 3-lea termen de judecată, din 19 noiembrie 2009, instanța s-a aflat din nou în stare de incompatibilitate, făcând cerere de abținere, instanța a încălcat iar prevederile art. 6 din C.E.D.O., dorința sa, în subsidiar, fiind de întârziere și tergiversare a soluționării competente și legale a dosarului, M.F.

și G.G. au fost susținuți ridicol de procuror, acesta a manipulat instanța, persoane din fosta și actuala conducere a Companiei I.C. SA sunt urmărite penal de ani de zile și nu au fost aduse în fața instanței pentru fapte comise pedepsite de art. 248 1 C. pen. (filele 2, 3 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală). Examinând sentința penală recurată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 385 6 C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., verificând plângerea, se examinează rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului cauzei, precum și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Astfel, se reține că SC D.S. SRL București, prin mandatar, a cerut efectuarea de cercetări față de subcomisarul M.F. și ulterior, față de G.G., inspector, ambii din Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Serviciul de Investigare a Fraudelor în legătură cu modul de instrumentare a Dosarului nr. 203/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București și Dosarul nr. 6622/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 pentru că nu au respectat dispozițiile procedurale privind dispunerea și efectuarea unei expertize contabile, astfel ei favorizând persoanele cercetate, iar propunerea lor, de neîncepere a urmăririi penale, nu le-a fost comunicată. Inițial, la 13 ianuarie 2006, petenta sesizase că reprezentanții Companiei I.C., cu prilejul unor licitații ce au avut ca obiect active, au comis mai multe infracțiuni și astfel au prejudiciat compania cu importante sume de bani.

La 19 ianuarie 2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de mai multe persoane din conducerea companiei, competența de urmărire aparținând Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1, cercetarea penală fiind efectuată de cei doi intimați. Procurorul, prin rezoluția din 24 septembrie 2008, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 19 lit. d) C. proc. pen., art. 209 alin. (3) din același cod și art. 4 din Legea nr. 281/2003, a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul M.F. și de inspectorul G.G., sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 323 alin. (1), (2), art. 246, art. 248 1 , art. 264, art. 289 C. pen. și de instigare la aceste infracțiuni prev. de art. 25 raportat la art. 323 alin. (1), (2), art. 246, art. 248 1 , art. 264, art. 289 C. pen.

Împotriva acestei rezoluții, petenta, prin mandatar, a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București care, în baza dispozițiilor art. 278 din C. proc. pen. a respins-o, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 1687/II-2/2008. În raport cu actele dosarului, se constată că rezoluția procurorului este legală. Pentru a se putea începe urmărirea penală într-o cauză, sunt necesare două condiții: - existența acelui minim de date ce ar permite organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit o infracțiune, în acest caz informațiile putând fi deținute direct din sesizare, fie din actele premergătoare efectuate; a doua condiție rezultă din art. 228 C. proc.

pen. și constă din inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prev.de art. 10 din C. proc. pen., intervenția lui rezultând fie din actele cu care a fost sesizat, fie din actele premergătoare, și aceasta poate determina ca în locul începerii urmăririi penale să funcționeze instituția neînceperii urmării penale. În cauză, se constată că din actele premergătoare, a rezultat soluția neîncepererii urmării penale, art. 10 lit. d) C. proc. pen. prevăzând „nu sunt întrunite elementele constitutive”. În altă ordine de idei, motivele considerate a fi de recurs, astfel cum s-a detaliat nu se regăsesc în sentința atacată, judecătorul fondului, care soluționase plângerea petentei în Dosarul nr. 6583/2/2008 a formulat declarație de abținere, aceasta a fost admisă, cu consecința desemnării, aleatoriu, a unui alt magistrat.

Celelalte susțineri sunt proprii convingerii petentei și nu formează caz de casare a sentinței. Pentru considerentele expuse, recursul nefiind fondat urmează să fie respins. Potrivit dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC D.S. SRL București prin mandatar Organizația de Cooperare Europeană pentru Prevenirea, Combaterea și Eradicarea Corupției împotriva sentinței penale nr. 357/F din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petentă să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 martie 2010.