ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 806/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 357/ F din 03

decembrie 2009, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., a respins, ca nefondată plângerea formulată de petenta SC D.S. SRL

București, împotriva rezoluției procurorului, nr. 1687/II-2/2008 dată în Dosarul

nr. 358/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menținând

soluțiile atacate.

Pentru a pronunța sentința,

instanța a reținut că prin rezoluția din 24 septembrie 2008 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

G.G., inspector și de M.F., comisar, sub aspectul infracțiunii prev. de art. 323

alin. (1) C. pen., al infracțiunii prev. de art. 246 din același cod, al infracțiunii

prev. de art. 264 și de art. 289 C. pen., petenta SC D.S. SRL București,

societate care a denunțat că s-ar fi comis nereguli ce au prejudiciat Compania

I.C., nu avea calitatea să participe la efectuarea raportului de expertiză

contabilă dispus în Dosarul nr. 203/P/2006 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul București, devenit nr. 6627/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sector 1, astfel că necitarea ei și întocmirea referatului cu

propunere de netrimitere în judecată nu constituie, în sarcina intimaților,

săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen.

În cursul actelor de

cercetare penală, Compania I.C., a fost reprezentată de administrator special, mandatat

de M.C.C., respectiv SC M.C. SA.

Totodată, necomunicarea referatului

întocmit de lucrătorii de poliție, cu propunerea de netrimitere în judecată nu

este o obligație care să atragă răspunderea lor penală.

Împotriva sentinței,

petenta, prin mandatar, a declarat recurs, cale de atac motivată în scris pe

considerente de genul „lipsă de interes în acordarea unei hotărâri juste și

legale, la primul termen de judecată instanța s-a aflat în stare de

incompatibilitate prevăzută de art. 47 alin. (1) C. proc. pen., la cel de-al

2-lea termen, în încheiere, instanța a decis repartizarea dosarului în mod

aleatoriu la o altă instanță, la cel de-al 3-lea termen de judecată, din 19

noiembrie 2009, instanța s-a aflat din nou în stare de incompatibilitate,

făcând cerere de abținere, instanța a încălcat iar prevederile art. 6 din C.E.D.O.,

dorința sa, în subsidiar, fiind de întârziere și tergiversare a soluționării

competente și legale a dosarului, M.F. și G.G. au fost susținuți ridicol de

procuror, acesta a manipulat instanța, persoane din fosta și actuala conducere

a Companiei I.C. SA sunt urmărite penal de ani de zile și nu au fost aduse în

fața instanței pentru fapte comise pedepsite de art. 248

1

C. pen. (filele

2, 3 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Examinând sentința penală

recurată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 385

6

C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., verificând plângerea, se examinează rezoluția sau

ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului cauzei, precum și a

oricăror înscrisuri noi prezentate.

Astfel, se reține că SC D.S.

SRL București, prin mandatar, a cerut efectuarea de cercetări față de

subcomisarul M.F. și ulterior, față de G.G., inspector, ambii din Direcția

Generală de Poliție a Municipiului București – Serviciul de Investigare a

Fraudelor în legătură cu modul de instrumentare a Dosarului nr. 203/P/2006 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul București și Dosarul nr. 6622/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 pentru că nu au respectat dispozițiile

procedurale privind dispunerea și efectuarea unei expertize contabile, astfel ei

favorizând persoanele cercetate, iar propunerea lor, de neîncepere a urmăririi

penale, nu le-a fost comunicată.

Inițial, la 13 ianuarie

2006, petenta sesizase că reprezentanții Companiei I.C., cu prilejul unor

licitații ce au avut ca obiect active, au comis mai multe infracțiuni și astfel

au prejudiciat compania cu importante sume de bani.

La 19 ianuarie 2006, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de mai multe persoane din conducerea

companiei, competența de urmărire aparținând Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sector 1, cercetarea penală fiind efectuată de cei doi intimați.

Procurorul, prin rezoluția

din 24 septembrie 2008, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6), raportat la art.

19 lit. d) C. proc. pen., art. 209 alin. (3) din același cod și art. 4 din

Legea nr. 281/2003, a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul M.F.

și de inspectorul G.G., sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 323 alin. (1),

(2), art. 246, art. 248

1

, art. 264, art. 289 C. pen. și de instigare

la aceste infracțiuni prev. de art. 25 raportat la art. 323 alin. (1), (2), art.

246, art. 248

1

, art. 264, art. 289 C. pen.

Împotriva acestei rezoluții,

petenta, prin mandatar, a formulat plângere la procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București care, în baza dispozițiilor art.

278 din C. proc. pen. a respins-o, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 1687/II-2/2008.

În raport cu actele

dosarului, se constată că rezoluția procurorului este legală.

Pentru a se putea începe

urmărirea penală într-o cauză, sunt necesare două condiții: - existența acelui

minim de date ce ar permite organului de urmărire penală să considere că s-a

săvârșit o infracțiune, în acest caz informațiile putând fi deținute direct din

sesizare, fie din actele premergătoare efectuate; a doua condiție rezultă din art.

228 C. proc. pen. și constă din inexistența cazurilor de împiedicare a punerii

în mișcare a acțiunii penale, prev.de art. 10 din C. proc. pen., intervenția

lui rezultând fie din actele cu care a fost sesizat, fie din actele

premergătoare, și aceasta poate determina ca în locul începerii urmăririi penale

să funcționeze instituția neînceperii urmării penale.

În cauză, se constată că din

actele premergătoare, a rezultat soluția neîncepererii urmării penale, art. 10 lit.

d) C. proc. pen. prevăzând „nu sunt întrunite elementele constitutive”.

În altă ordine de idei,

motivele considerate a fi de recurs, astfel cum s-a detaliat nu se regăsesc în

sentința atacată, judecătorul fondului, care soluționase plângerea petentei în Dosarul

nr. 6583/2/2008 a formulat declarație de abținere, aceasta a fost admisă, cu

consecința desemnării, aleatoriu, a unui alt magistrat. Celelalte susțineri

sunt proprii convingerii petentei și nu formează caz de casare a sentinței.

Pentru considerentele

expuse, recursul nefiind fondat urmează să fie respins.

Potrivit dispozițiilor art. 192,

cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurenta petentă va fi

obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petenta SC D.S. SRL București prin mandatar Organizația de

Cooperare Europeană pentru Prevenirea, Combaterea și Eradicarea Corupției împotriva

sentinței penale nr. 357/F din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta petentă să

plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 2

martie 2010.