ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1678/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1678/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Galați, prin sentința penală nr. 606

din 12 septembrie 2011, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului V.T., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea

criminalității organizate.

Inculpatul a fost condamnat

la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru complicitate

la infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 270

alin. (1) cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam., cu aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. a) și b) art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (faptă din 13

din 14 mai 2011), precum și la 2 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea

de trecere frauduloasă a frontierei de stat, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat

la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1)

lit. a) și b) art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (faptă din aceeași dată).

În temeiul art. 33

lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor și executarea

pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În temeiul art. 71

alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.,

s-a aplicat pedeapsa accesorie pe perioada executării pedepsei închisorii.

Prin aceeași sentință,

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D.C. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul a fost condamnat

la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru complicitate

la infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 270

alin. (1) cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 74 alin.

(1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (faptă din 13 din 14 mai 2011),

precum și la 2 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de trecere frauduloasă

a frontierei de stat, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 70 alin.

(1) din O.U.G. nr. 105/2001 (faptă din 13 din 14 mai 2011).

În temeiul art. 33

lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor și executarea

pedepsei cea mai grea, 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C.

pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 alin. (2) și a art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pe latură civilă s-a respins,

ca nefondată, acțiunea civilă formulată de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați.

În temeiul art. 13

alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 118 alin. (1) lit. a) C.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a 5.000 pachete de țigări W. și a 13.125

pachete de țigări P. (dovadă din 10 mai 2011).

În temeiul art. 357

alin. (2) lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 169 alin. (1) C. proc.

pen., s-a dispus restituirea către inculpatul D.C. a sumei de 1.350 RON (recipisă

770757/1 din 05 iulie 2011).

În temeiul art. 357

alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit

la 05 iulie 2011 privind autoturismul marca F.M. aparținând inculpatului V.T. și

a aceleiași măsuri privind autoturismul marca S.O. aparținând inculpatului D.C.

Pentru a pronunța sentința,

instanța a reținut următoarele:

Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați,

a dispus, prin rechizitoriul din 07 iulie 2011 trimiterea în judecată a celor doi

inculpați, pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

și pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă și la infracțiunea de trecere

ilegală a frontierei, fapte în concurs real.

Prin același rechizitoriu,

s-a dispus și disjungerea cauzei privind pe făptuitorii cetățeni moldoveni neidentificați

și alte persoane, cetățeni români cunoscuți ca numindu-se S., P. și Pi. pentru aceleași

fapte.

În ce-i privește pe cei

doi inculpați, actul de sesizare, în esență, a reținut că în luna aprilie 2011 au

constituit împreună cu alții, neidentificați, un grup infracțional pentru a obține

foloase din contrabanda cu țigări, ei, astfel, în noaptea de 13 spre 14 mai 2011

ajutând, astfel cum promiseseră anterior, și realizată primirea țigărilor pe malul

românesc al râului Prut, să introducă în România, ilegal, prin trecerea frauduloasă

a frontierei de stat cu Republica Moldova, 18.125 pachete P. și W., valoare în vamă

13.610 RON, paguba cauzată bugetului de stat fiind 159.861,29 RON, în modalitatea

arătată ajutând, moral și alte persoane să treacă frontiera de stat prin alte locuri

decât cele prevăzute pentru controlul de frontieră.

În ce privește aspectele

de fapt și de drept ale cauzei, urmărirea penală a reținut că în Republica Moldova,

mărcile de țigări menționate se vindeau cu prețuri mai mici de 70-80% față de cele

practicate în România.

Profiturile obținute din

contrabanda cu țigări erau mari și pentru că, ilicit, țigările erau sustrase de

la plata taxelor vamale de import, a TVA-ului la import și a accizelor, vinderea

lor la „negru” însemnând și eludarea plății impozitului pe profit și a TVA-ului.

Din gruparea românească

a grupului infracțional, actul de sesizare a reținut că făceau parte făptuitori

neidentificați (S. P., Pi.), precum și cei doi inculpați, ambii lucrători de poliție,

D.C. din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Galați, V.T. din I.J.P.F. Galați,

în timp ce din ramura moldovenească, cel puțin cinci, neidentificați.

Acuzarea, în ce privește

rolurile lui S., P., P. a reținut că ei organizau introducerea în România, fraudulos,

a țigărilor, ei contactând furnizorii moldoveni, cu aceștia stabileau cantitățile

de livrat, data acțiunii de contrabandă și locul de pe malul românesc al Prutului

unde erau debarcate, ei fiind „palierul de comandă”, inculpații fiind atrași pentru

că fiind agenți de poliție puteau pătrunde ușor în zona de frontieră și asigurau

siguranța transportului de la debarcare până la depozitarea în Municipiul Galați.

În ce-i privește pe inculpați,

rechizitoriul a reținut că ei aveau, în cadrul grupului, rolul de a stabili locul

unde se livrau țigările, de a de deplasa de-a lungul malului Prutului pentru a prelua

cantitățile și de a le transporta spre depozitare, de aici urmând a fi valorificate,

pentru aceasta, având în vedere atribuțiilor lor de serviciu, ei dezvoltând și un

sistem de comunicare eficient și securizat necesar împiedicării interceptărilor,

îngreunării depistării lor și probarea faptelor infracționale, de regulă, comunicările

fiind realizate prin sistemul de telefonie publică. În paralel, S., P., Pi. vorbeau

între ei cu cartele prepay, iar grupul infracțional moldovenesc neidentificat, trebuia

să procure țigările, să

le ambaleze să le transporte

până la malul moldovenesc al Prutului și să le traverseze peste frontieră cu ambarcațiuni.

În ce privește locul de

debarcare, rechizitoriul a reținut că inculpații l-au depistat încă din toamna anului

2010 (octombrie - noiembrie) când, pretextând că pescuiesc, ei s-au deplasat cu

un autoturism marca D.L., aici fiind observați în apropierea stâlpului de frontieră

(SF) 1303, spre seară, de către martorii D.J. și M.P., polițiști în I.J.P.F. Galați

- Serviciul Poliție de Frontieră Foltești.

Ca atare, atunci când,

în mai 2011, grupul a decis introducerea de țigări în România, respectiv ilegal,

peste râul Prut, inculpații au stabilit că locul de debarcare cel mai bun era incinta

Fermei Piscicole V., aceasta fiind situată între râul Prut și DN 26, accesul fiind

ușor și pentru că unitatea era în reorganizare judiciară, deci paza ei era redusă,

iar inculpații, dacă erau văzuți în zonă, puteau susține că investigau eventuale

acțiuni de contrabandă, deplasarea cu vehicule fiind de asemenea facilă, iar malul

împădurit oferea protecție vizuală. De asemenea, conform actului de inculpare, inculpații,

pentru efectuarea transporturilor de la locul de debarcare la cel de depozitare,

au închiriat vehicule de la SC P. SRL Galați, în acest mod susținându-se că dacă

acestea ar fi fost verificate operativ pentru a se indica persoanele ce le închiriaseră,

ei aveau timp să declare pierdute actele.

S-a mai reținut că pentru

ceea ce urma să se întreprindă, inculpatul V.T. a cerut învoire pentru serviciul

de noapte 12 din 13 mai 2011 sub pretextul că trebuia să ia parte la o înmormântare

pe raza județului Brașov, iar coinculpatul D.C. i-a solicitat tatălui lui să închirieze

autoturismele marca O.A. și S.O., ambele parcate la hotelul D. din Galați. În această

reținere, rechizitoriul a descris că tatăl inculpatului D.C., numitul D.P., împreună

cu inculpatul V.T. s-a deplasat la societatea amintită și a cerut să închirieze

două vehicule, inculpatul motivând însă că nu are asupra sa actul de identitate,

a reușit numai închirierea autoturismului marca S.O., iar după-amiaza, în 13 mai

2011, ambii au închiriat și autoturismul marca O.A., ulterior ei scoțând din cele

două vehicule banchetele din spate pe care imediat le-au depozitat în mașina S.O.,

proprietatea inculpatului D.C.

S-a mai reținut că inculpații,

după preparativele descrise, au comunicat „palierului de comandă” al grupului infracțional

ce tipuri de autoturisme au închiriat, cum scoseseră banchetele, au luat pături,

cârpe pentru a acoperi țigările și au învelit spătarele scaunelor față cu saci din

plastic de culoare neagră.

Spre orele 19:56, inculpatul

V.T. conducând autoturismul marca O.A., iar coinculpatul D.C. marca S.O. s-au deplasat

spre locul convenit cu grupul moldovenesc.

S-au dus pe digurile ce

despărțeau bazinele piscicole până pe malul Prutului, în dreptul stâlpului de frontieră

(SF) 1277, aici fiind așteptați de trei moldoveni care trecuseră cu ambarcațiuni,

30 baxuri de țigări ambalate în saci din plastic de culoare neagră.

Toți au încărcat țigările

în vehicule, aspectul fiind surprins de camera de supraveghere a Serviciului Poliție

de frontieră Oancea. Fiind alertat astfel dispozitivul operativ, s-a realizat prinderea

în flagrant.

Procedându-se la controlul

autoturismelor, din S.O. s-au ridicat 15 baxuri (8.875 pachete), ce aveau aplicate

timbre de accizare emise de Republica Moldova, din acestea 2.000 pachete erau marca

W. (4 baxuri), restul 6.875 pachete erau P. (11 baxuri). Din autoturismul O.A. s-au

ridicat 16 baxuri (9.250 pachete) la fel accizate, 3.000 pachete fiind W. (6 baxuri)

și 6.250 pachete fiind țigări P. (10 baxuri).

Cercetarea judecătorească

a stabilit, astfel motivează instanța de fond, că analiza coroborată a probatoriului

a condus la reținerea ca fiind parțial corectă, a situației de fapt, respectiv suficient,

convingător că există infracțiunile, sub forma complicității inculpaților la contrabandă

și la trecerea frauduloasă a frontierei de stat, dar nu există infracțiunea prevăzută

de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Inculpații au participat

la contrabandă, ei, de altfel, recunoscând-o (complicitate, prev. de art. 26 C.

pen. raportat la art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, faptic ei fiind de acord

să transporte țigările de contrabandă de pe malul românesc al Prutului până în Municipiul

Galați, înainte însă ca infracțiunea să se fi săvârșit, promisiunea lor de a ajuta,

determinând activitatea de contrabandă.

Concomitent, activitatea

inculpaților, astfel cum a fost descrisă, realizează și complicitatea la infracțiunea

de trecere frauduloasă a frontierei de stat, săvârșită de făptuitorii care au introdus

țigările de contrabandă în România, ei întărind rezoluția infracțională, făptuitorii

moldoveni punând în practică trecerea frauduloasă a frontierei României cu Republica

Moldova, aspect de complicitate morală în vederea executării hotărârii de trecere

frauduloasă.

În ce privește infracțiunea

prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, probatoriul administrat nu

a susținut, fără dubiu, existența unui grup infracțional organizat, astfel cum acesta

este definit în art. 2 lit. a), respectiv, grup structurat, format din trei sau

mai multe persoane împreună, care există pentru o perioadă și acționează în mod

coordonat pentru săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține

direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. Teza a II-a

a textului indicat precizând că nu constituie grup infracțional organizat, grupul

format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multe infracțiuni

și care nu are conținut sau o structură determinată, ori roluri prestabilite pentru

membrii săi în cadrul grupului.

Analizând condițiile textului,

instanța de fond a reținut că activitatea infracțională a celor doi inculpați a

fost ocazională, nu s-a dovedit că vreunul dintre ei au desfășurat acțiuni similare

celor de care au fost acuzați, simplele depoziții ale martorilor D.J. și M.P. că

ei i-ar fi văzut pe inculpați într-o zi din octombrie sau noiembrie 2010, pe malul

românesc al râului Prut, în zona stâlpului de frontieră 1303, nefiind coroborate

și nici suficiente pentru grup infracțional organizat.

De asemenea, pe plan subiectiv,

membrii grupului infracțional trebuie să cunoască că fac parte dintr-o grupare constituită

pentru comiterea unor infracțiuni grave și rolul lor, acestea nefiind probate, nu

s-a probat nici că s-a acționat coordonat o anumită perioadă în cadrul unei ierarhii

dinainte stabilită, situația de fapt din cauză fiind specifică complicității la

contrabandă și trecerii frauduloase a frontierei de stat. Nefiind dovedită existența

grupului infracțional organizat, nu s-a dovedit nici aderarea la un astfel de grup.

Pe latură civilă, comparativ

constituirii ca parte civilă a Autorității Naționale a Vămilor - Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați pentru suma de 156.861,29 RON (drepturi

vamale, taxe în vamă), instanța a motivat că odată ce țigările de contrabandă introduse

fraudulos în România fiind confiscate, pentru aceeași activitate infracțională,

inculpații nu pot fi și obligați la plata taxelor vamale, a accizelor, TVA-ului

aferent ce s-ar datora bugetului dacă țigările, legal, ar fi fost introduse în țară,

nefiind deci îndeplinită condiția existenței prejudiciului material, infracțiunea

de contrabandă, ca infracțiune de pericol, neantrenând cauzarea unui prejudiciu,

țigările nefiind comercializate, bugetul de stat nefiind fraudat prin confiscarea

țigărilor introduse ilegal în țară, realizându-se stingerea datoriei vamale, în

plus, fiind exclusă acordarea liberului de vamă, țigările fiind încercat a fi introduse

pe teritoriul României, inculpații fiind depistați de către autoritățile de frontieră,

neproducându-se depășirea zonei perimetrului birou vamal, țigările nefiind nici

distribuite, atunci ele fiind indisponibilizate pentru a fi confiscate.

Împotriva sentinței au

declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

-

Serviciul

Teritorial Galați, inculpații și partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor -

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați.

Parchetul a criticat sentința

pentru greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pentru netemeinicia pedepselor aplicate ambilor

inculpați, pentru netemeinicia reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., precum și pe latură civilă, în sensul reținerii,

nelegal, că datoria vamală s-a stins prin confiscarea țigărilor introduse prin contrabandă,

de asemenea, greșita ridicare a măsurii asiguratorii a sechestrului.

Partea civilă și-a motivat

apelul pe nelegala soluționare a laturii civile și nelegala ridicare a măsurii asiguratorii

a sechestrului privindu-i pe inculpați.

Inculpații au criticat

hotărârea instanței de fond numai în ce privește netemeinicia pedepselor, în cadrul

acestei critici susținând că scopul și rolul pedepsei raportat și la alte criterii

favorabile persoanei lor, poate fi atins și fără executare în regim de privare de

libertate.

Curtea de Apel Galați

prin decizia penală nr. 19 din 26 ianuarie 2012 a respins, ca nefondate, toate apelurile

declarate împotriva sentinței instanței de fond.

Hotărârea instanței de

apel a fost recurată în termenul legal de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism

-

Serviciul Teritorial Galați,

de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize

și Operațiuni Vamale Galați și de către cei doi inculpați.

Rezumând cazurile de casare

susținute de Parchet, acestea sunt cele prevăzute de art. 385

9

pct. 18

(greșita achitare a inculpaților - eroare gravă de fapt - în ce privește infracțiunea

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003), pct. 17/2 - greșita respingere a acțiunii

civile, hotărârea fiind contrară legii sau s-a făcut o greșită aplicare a legii

și pct. 14 C. proc. pen. - pedepsele aplicate inculpaților au fost greșit individualizate

în raport cu art. 72 C. pen.

În cadrul cazului de casare

prevăzut de pct. 17/2, Parchetul a criticat și greșita ridicare a măsurii sechestrului

și restituirea unei sume de bani.

Partea civilă și-a motivat

recursul în scris, pe greșita respingere a acțiunii sale civile, ea susținând că

drepturile de import - taxă vamală + acciza + TVA-ul constituie prejudiciu, datoria

vamală la import luând naștere inclusiv prin introducerea ilegală, pe teritoriul

vamal al României a mărfurilor supuse dreptului de import - datoria vamală nestingându-se

prin confiscare, sens în care, se susține, ar fi și opinia procurorului general

prezentată în recursul în interesul legii, soluționat prin decizia nr. 21 din 17

octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în M. Of. - Partea

I nr. 830/23.11.2011. De asemenea, partea civilă susține că în cazul infracțiunii

de contrabandă, obligația de plată a taxelor vamale, ca drept de creanță al statului,

instituie repararea pagubei, acțiunea civilă nefiind inadmisibilă, infracțiunea

de contrabandă nu este, exclusiv, o infracțiune de pericol, iar dacă bunurile care

au făcut obiectul contrabandei au fost confiscate, neperceperea sumelor legale cuvenite

statului pentru trecerea frauduloasă a mărfurilor peste frontieră este prejudiciu

la buget, taxele vamale, alături de realizarea veniturilor bugetare, fiind și măsuri

protecționiste.

Partea civilă în susținerea

recursului, exemplifică și opinia în ideea sa, că în interpretarea art. 233 parag.

prim lit. d) din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 al Consiliului din 12 octombrie

1992 de instituire a C. vam. comunitar, iar Curtea de Justiție a Uniunii Europene,

prin Hotărârea din 02 aprilie 2009 în cauza C-459/2007 (Veli Elshani împotriva Hauptzollamt

Linz, parag. 38 a stabilit că pentru a determina stingerea datoriei vamale, punerea

sub sechestru a mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul vamal al Comunității

trebuie să intervină înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal situat

în interiorul teritoriului.

Inculpații recurenți și-au

motivat recursurile pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., apărările lor în ce privește netemeinicia pedepsei referindu-se la

modalitatea de executare, datele favorabile persoanei lor putându-le atrage suspendarea,

sub supraveghere a executării pedepselor.

Recursurile declarate

nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.

În prealabil, Curtea subliniază

că în integralitate, motivele recurenților sunt aceleași cu cele susținute în faza

apelurilor.

În ce privește recursul

declarat de Parchet, referitor la greșita achitare a inculpaților pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, probatoriul administrat nu a

susținut, fără dubiu, existența grupului infracțional organizat așa cum este definit

de art. 2 lit. a) din lege.

Nu s-a probat că ar fi

existat un grup structurat format din trei sau mai multe persoane, care să fi existat

o perioadă și să fi acționat coordonat pentru comiterea uneia sau mai multor infracțiuni

grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu

material, dimpotrivă, situația de fapt a conturat că inculpații au acționat ocazional

pentru a săvârși infracțiunile, nu s-a evidențiat, de asemenea, că un grup era constituit

sau avea o structură determinată, ori roluri prestabilite, ipoteză înscrisă în Teza

a II-a a textului indicat.

Acuzarea a descris numai

indicii, presupuneri, dar nu a probat că acțiunile infracționale ale inculpaților

au fost mai mult decât complicități ocazionale la infracțiunea de contrabandă.

Subiectiv, pentru că membrii

grupului trebuie să cunoască că fac parte dintr-o grupare, fiecare cu rol, atribuții

și să acționeze coordonat o perioadă într-o ierarhie prestabilită, nu s-a dovedit

că inculpații, pe de o parte, și persoanele neidentificate nici în ramura moldovenească,

nici în cea românească, în afara inculpaților ar fi colaborat decât specific pluralității

ocazionale, ca și complici, deci nu organizat, existența grupului fiind numai prezumată,

dar nedovedită, astfel că în ce-i privește nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție

de care ei se bucură potrivit art. 5

2

C. proc. pen.

În ce privește cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17/2 C. proc. pen., comun și recursul

declarat de partea civilă, instanța de fond, soluția, și sub acest aspect, fiind

menținută de instanța de prim control judiciar, legal și temeinic a motivat considerentele

pentru care acțiunea civilă a fost respinsă, ca nefondată.

Fără a relua, în detaliu,

considerentele judicios motivate pe latura civilă a cauzei, considerente pe care

Curtea și le însușește, relevând că Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați s-a constituit parte civilă cu 159.861,29

RON, drepturi vamale, alte taxe datorate în vamă, susținut aferente cantității de

18.125 pachete de țigări, din care 13.610,82 RON valoare în vamă, taxă vamală dacă

țigările ar fi fost importate legal 7.839,83 RON, 118.446,22 RON acciză, de asemenea

dacă țigările ar fi fost legal importate și 33.575,25 RON TVA. În cauză, țigările

introduse fraudulos în țară au fost confiscate, astfel că nu este îndeplinită condiția

privind existența unui prejudiciu, acesta trebuind să fie cert și actual.

Introducerea în țară fraudulos

a unor mărfuri de contrabandă, neurmată de introducerea lor în circuitul comercial

nu atrage existența, în bugetul de stat, a unei pagube - în cauză țigările fiind

confiscate de autoritățile abilitate, deci paguba bugetului nu a apucat să se producă,

nevalorificarea țigărilor, nici pentru viitor, deci după confiscare, nefiind de

natură a cauza o pagubă.

Art. 277 din Legea

nr. 86/2006 - C. vam. al României prevede că atunci când mărfurile care au făcut

obiectul infracțiunii nu se găsesc, infractorul este obligat să plătească echivalentul

lor în lei. Contrar, dacă astfel de măsuri de contrabandă se găsesc și sunt confiscate,

inculpatul nu va fi obligat la plata echivalentului lor în lei.

Regulamentul de punere

în aplicare a C. vam. (H.G. nr. 707/2006) art. 654 prevede că la stabilirea echivalentului

în lei a mărfurilor care au făcut obiectul infracțiunii și care nu se găsesc, trebuie

avută în vedere valoarea în vamă a acestora, la care se adaugă și alte drepturi

legal datorate care se stabilesc la punerea în circulație a mărfurilor.

Art. 256 alin. (1) din

Legea nr. 86/2006 prevede că datoria vamală se stinge, printre altele - lit. d)

confiscarea, deci prin confiscare, se stinge datoria vamală pentru bunurile introduse

ilegal pe teritoriul vamal.

Totodată, deși în

alin. (2) al textului se prevede că stingerea datoriei vamale și în cazul de confiscare

- operează numai dacă situația s-a produs înainte de acordarea liberului de vamă

în cazul mărfurilor declarate pentru regimul vamal ce implică obligația de plată

a drepturilor, aceasta, evident, nu se aplică în cazul mărfurilor sau bunurilor,

introduse ilegal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal organizat,

situație în care, logic, este exclusă acordarea liberului de vamă.

Hotărârea Curții de Justiție

a Comunității Europene amintită de partea civilă în motivarea recursului său a statuat,

printre altele, că împrejurările în care mărfurile care sunt reținute, în momentul

introducerii pe teritoriul vamal comunitar, de autoritățile vamale și fiscale locale

în zona în care se află primul birou vamal și care sunt simultan distruse sau ulterior,

mărfurile rămânând în posesia autorităților, constituie „mărfuri puse sub sechestru

și confiscate simultan sau ulterior” (art. 233 parag. 1, lit. d) Regulament CEE

nr. 2913/92 din 12 octombrie 1992 de constituire a C. vam. comunitar, modificat

în 1999”, deci datoria vamală se stinge.

Directiva 92/12/CEE a

Consiliului, din 25 februarie 1992 modificată prin Directiva 96/99/CE din 30 decembrie

1996 privind regimul vamal al produselor supuse accizelor și deținerea, circulația,

monitorizarea acestora, înscriu că mărfurile puse sub sechestru în momentul introducerii

pe teritoriul vamal al comunității, distruse simultan sau ulterior, fără ca ele

să fi ieșit vreodată din posesia autorităților și nu au fost importate în Comunitate,

faptul generator al accizei în ce le privește, nu se produce, dispoziții similare

găsindu-se și în ce privește taxa pe valoarea adăugată.

În cauză, situația de

fapt a relevat că inculpații au încercat să introducă pe teritoriul țării, țigări,

ei fiind depistați flagrant, în chiar momentul preluării lor după ce marfa fusese

transportată, cu ambarcațiuni, până la malul românesc al râului Prut, depistarea

lor flagrantă fiind realizată de autoritățile de frontieră, zona teritorială aflându-se

în aria acestora de supraveghere (flagrantul a fost surprins și înregistrat cu camera

de supraveghere pe principiul termoviziunii din dotarea I.J.P.F. Galați - SPE Oancea

- stâlp frontieră 1277, Ferma Piscicolă V.  - diguri ce despărțeau bazinele piscicole.

Ca atare, pentru că depășirea

zonei în care se afla primul birou vamal nu s-a produs, iar țigările de contrabandă

nu au fost comercializate sau intrate în circuitul comercial, ele fiind indisponibilizate,

obligarea inculpaților la plata drepturilor de import (drept vamal, accize, TVA)

ar însemna o dublă sancțiune materială, odată ce cantitatea totală de țigări, 18.125

pachete a fost confiscată, infracțiunea de contrabandă fiind de pericol, introducerea

în țară fraudulos a mărfii de contrabandă, neurmată de introducerea în circuitul

comercial necauzând pagubă bugetului de stat.

În ce privește motivarea

recursului părții civile, în sensul că acțiunea sa este întemeiată și pe soluția

procurorului general al României din recursul în interesul legii, în care Înalta

Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr. 21 din 17 octombrie 2011, hotărârea

menționată a reținut că problema de drept supusă dezlegării prezintă interes practic,

dar soluțiile relevante în interpretarea și aplicarea unor dispoziții legale [art.

118 alin. (1) lit. a) C. pen., în cazul infracțiunii de contrabandă prev. de

art. 270 din Legea nr. 86/2006, modificată și completată, art. 4 pct. 13, art. 4

pct. 18, art. 224 pct. 1 lit. a) din aceeași lege], nu au soluționat în mod diferit

problema luării măsurii de siguranță a confiscării speciale în cazul infracțiunii

de contrabandă concomitent sau nu cu obligarea legală a inculpatului la plata sumelor

reprezentând datoria vamală, instanța supremă respingând, ca inadmisibil, recursul

în interesul legii.

În plus, în cauză, acțiunea

civilă a părții civile nu a fost respinsă ca inadmisibilă, ci ca nefondată, pe considerentele

deja enunțate.

Corelativ constatării

inexistenței unei pagube, în mod legal s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător

instituit asupra bunurilor inculpaților și restituirea către inculpatul D.C. a sumei

de 1.350 RON, indisponibilizată în faza urmăririi penale, art. 163 C. proc.

pen., precizând că acestea se iau în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei

produse prin infracțiune.

În ce privește cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., comun recursului

declarat de Parchet și recursurilor inculpaților, nici acesta nu este fondat.

Instanța de fond, și sub

aspectul pedepselor și a modalității de executare a acestora, instanța de prim control

judiciar, constatând temeinicia aplicării lor, orientându-se, în ce-i privește pe

ambii inculpați, la pedeapsa rezultantă de câte 3 ani închisoare, a considerat în

integralitate, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., faptele infracționale săvârșite fiind de pericol social mărit și de împrejurările

în care s-au produs, inculpații încercând să introducă în țară o cantitate relativ

mare de țigări, ilegal, ei au acționat noaptea, prin utilizarea, spre a nu fi lesne

depistați, eventual, a unor vehicule închiriate, iar în ce privește persoana lor,

lucrători de poliție, nesinceri, reținându-se însă că anterior au avut o conduită

socială bună, just s-a reținut în favoarea lor, circumstanța atenuantă prevăzută

de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., a cărei eficiență a condus la cuantumuri mai

mici decât limitele prevăzute de textele incriminatoare.

Referitor modalității

de executare, considerându-se că infracțiunile săvârșite sunt periculoase pentru

valorile sociale ocrotite de legile speciale care le incriminează, că inculpații,

în calitățile profesionale avute trebuia să prevină și să combată orice nesocotire

a legii, prin implicarea personală, ei încălcând prestigiul relativ la datoria polițistului,

toate acestea nu duc la aprecierea că scopul pedepsei ar putea fi realizat și fără

executare prin privare de libertate.

Pentru cele ce preced,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

-

Serviciul

Teritorial Galați, partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale, precum și de către cei doi inculpați nefiind

fondate, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.

Conform art. 192 cu referire

la art. 189 alin. (1) același Cod, partea civilă recurentă și inculpații vor fi

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

-

Serviciul

Teritorial Galați, partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale și inculpații V.T. și D.C. împotriva deciziei

penale nr. 19 din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților V.T. și D.C., durata reținerii și arestării preventive de la 14 mai

2011 la 22 mai 2012.

Obligă recurenții inculpați

la plata sumei de câte 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte

civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni

Vamale la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 22 mai 2012.