ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.06.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2257/2008

HOTĂRÂRE
03.06.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2257/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 737/104/2007

la Tribunalul Olt reclamanta SC R. SA Olt a chemat în judecată pe pârâta A.F.M.

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze decizia nr. 64 din 18

octombrie 2006, în ceea ce privește obligațiile fiscale de 9.318,21 RON, defalcate

6.914,69 RON debit, 2.045,71 RON majorări și 357,81 RON, penalități de întârziere.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că pârâta a stabilit diferențe de plată la fondul pentru mediu,

dobânzi și penalități de întârziere aferente perioadei iunie 2002 - decembrie 2005,

în cuantum de 9.318,21 RON, sume care nu sunt datorate. A precizat că pârâta, prin

decizia nr. 64 din 18 octombrie 2006 a respins contestația ca neîntemeiată.

Reclamanta a motivat că

Legea nr. 73/2000 privind fondul pentru mediu nu a prevăzut, în caz de neachitare

la termen aplicarea de dobânzi și/sau penalități de întârziere, că neplata acestor

sume constituia contravenție și că numai începând din anul 2006, ca urmare a adoptării

Ordonanței

Guvernului nr.

196/2005

s-a prevăzut că neachitarea obligațiilor respective dă drepturi la perceperea de

dobânzi și penalități.

S-a susținut în acțiune

că în perioada supusă controlului, respectiv iunie 2002 - decembrie 2006, a achitat

integral obligațiile datorate la fondul de mediu.

La dosar s-au depus: decizia

nr. 64/2006, situația achitării contribuției la fondul de mediu pe perioada 2002

- 2006, alte acte.

Pârâta A.F.M. a depus

întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului

Olt.

Prin sentința nr. 241

din 17 aprilie 2007, Tribunalul Olt a admis excepția necompetenței materiale invocată

de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

sentință, Tribunalul a reținut că în speță decizia nr. 64 din 18 octombrie 2006

este emisă de o autoritate publică centrală, așa încât în baza art. 10 din Legea

nr. 554/2004 competența de soluționare aparține Curții de Apel Craiova.

Prin sentința civilă

nr. 321 din 30 noiembrie 2007 Curtea de Apel Craiova, s

ecția de contencios administrativ

și fiscal,

a admis acțiunea formulată de SC R.O. SA, a anulat decizia nr. 64 din 18

octombrie 2006 emisă de A.F.M. precum și actele de stabilire a obligațiilor fiscale

în sumă de 9.318,21 RON reprezentând diferențe la fondul pentru mediu dobânzi și

penalități de întârziere pentru perioada iunie 2002 - decembrie 2005.

Pentru a hotărî astfel

această instanță a reținut că prin expertiza efectuată în cauză și necontestată

de nici una din părți s-a stabilit că suma datorată de reclamantă cu titlu de fond

de mediu în perioada iunie 2002 - decembrie 2005 este de 405.923,42 RON iar suma

achitată este de 406.020,46 RON.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs A.F.M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Ca prim motiv de recurs

invocă încălcarea normelor de competență materială a instanței care a pronunțat

hotărârea în sensul că dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ stabilise ca litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale precum și accesorii de până la 500.000 RON, se soluționează în fond

de către Tribunal.

Pe fond hotărârea a fost

criticată precizându-se în esență că obligațiile fiscale ale societății au fost

determinate în baza declarațiilor și a plăților efectuate de societate privind Fondul

pentru mediu pentru perioada iunie 2002 - decembrie 2005.

Curtea analizând actele

și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile

constată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de competență

prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestor dispoziții

litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează

în fond de către Tribunalele administrativ fiscale.

De asemenea, în conformitate

cu prevederile art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată,

dispozițiile cuprinse în acest act normativ se aplică și pentru administrarea creanțelor

provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului

general consolidat, potrivit legii.

A.F.M. este, conform Legii

nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu și O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru

mediu instituție publică cu personalitate juridică, finanțată integral din venituri

proprii, care în temeiul O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată și

al celorlalte acte normative conexe, desfășoară activități de declarare, stabilire,

verificare, colectare și control pentru sumele ce se constituie venit la bugetul

Fondului pentru mediu.

În speță cuantumul obligațiilor

de plată la Fondul pentru medii este de 9.318 RON sub valoarea de 500.000 RON reglementată

de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ceea ce atrage competența

de soluționare în primă instanță a Tribunalului indiferent dacă emitentul actului

administrativ atacat este o autoritate publică centrală sau locală.

Așa fiind se constată

că sentința atacată pe calea prezentului recurs a fost dată cu încălcarea normelor

de competență, motiv de nelegalitate care, potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

se sancționează cu casarea hotărârii.

Pentru aceste motive,

hotărârea atacată va fi casată iar cauza va fi trimisă spre competentă soluționare

Tribunalului Olt.

Admite recursul declarat

de A.F.M. împotriva sentinței civile nr. 321 din 30 noiembrie 2007 a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea atacată

și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Olt,

secția de contencios administrativ

și fiscal.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 3 iunie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-06-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3225/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta SC R. SRL a chemat în judecată pe pârâta A.F.M., pentru ca prin hotăr
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84830)
ului pentru Mediu și a deciziei nr. 30/25 februarie 2009 prin care aceeași instituție a respins contestația administrativă a reclamantei. În motivare, reclamanta a arătat că a achitat parțial cuantumul debitelor restante, respectiv 487856 l
ÎCCJ 2007-10-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4109/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 208 din 13 aprilie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiun
ÎCCJ 2009-02-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 951/2009
Administrația Fondului pentru Mediu București și, pe cale de consecință, admiterea contestației administrative și anularea constatărilor și măsurilor dispuse prin înștiințarea de plată nr. 3723/2007 întocmită de aceeași pârâtă, prin care s-
ÎCCJ 2017-09-28
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2697/2017
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios ad
Sursă