ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 983/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale petentele M.D. și F.C. în

contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj au solicitat

instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați intimații la

plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre prima de concediu la

care aveau dreptul și suma diminuată cu 25% pe care au primit-o efectiv, sume

care să fie actualizată la data plății efective, precum și efectuarea

mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.

În motivarea

acțiunii, petentele au arătat că îndeplinesc funcțiile de procurori în cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești și în această calitate

și-au îndeplinit obligațiile profesionale ce decurg din Statutul magistratului.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova a formulat întâmpinare prin care a solicitat declinarea

competenței de soluționare a cauzei la Curtea de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal în baza art. 18

1

din Anexa VI la

Legea nr. 330/2009, subliniind că dreptul solicitat este de natură salarială

potrivit art. 1 din Anexa VI a Legii nr. 330/2009.

Intimatul Ministerul

Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat

cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice precum și

întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale și teritorială

a instanței potrivit art. 18 din Legea 330/2009. Pe fondul cauzei a solicitat

respingerea acțiunii, ca neîntemeiată susținând că angajarea cheltuielilor din

bugetul de stat se poate face în limita creditelor bugetare aprobate anual.

Prin Sentința civilă

nr. 5143 din 16 decembrie 2010, Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale a admis excepțiile necompetenței materiale și teritoriale a

instanței, invocate de intimații Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a

cauzei privind pe M.D. și F.C. în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, în

favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ.

Pentru a pronunța

această hotărâre Tribunalul Gorj a reținut că potrivit Anexei VI (reglementări

specifice personalului din sistemul justiției) art. 18 din Legea nr. 330/2009:

(1) Judecătorii,

procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat acestora și

magistrații-asistenți, nemulțumiți de modul de stabilire a drepturilor

salariale, prin act administrativ al ordonatorului principal de credite, pot

face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului

administrativ, la organele de conducere ale Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție,

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori,

după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe

lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile.

(2) Împotriva

hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen

de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile colegiului de

conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de

Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt

irevocabile.”

Față de aceste

prevederi legale și având în vedere că petentele îndeplinesc funcțiile de

procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești au

fost admise excepțiile invocate și s-a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Prin Sentința civilă

nr. 6992 din 23 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale,

invocată, din oficiu, de instanță și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de Apel a reținut că reclamantele nu contestă un act

administrativ emis în temeiul dispozițiilor Legii nr. 330/2009 de către

ordonatorul principal de credite, pentru a fi incidente dispozițiile art. 18

din anexa VI a legii sus indicate.

Curtea de Apel

București a mai apreciat că obiectul acțiunii reclamantelor nu îl reprezintă

contestarea unui act emis de ordonatorul principal de credite și nici modul în

care au fost stabilite drepturile salariale.

Ivindu-se conflictul

negativ de competență, a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform

art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a

cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalul Gorj, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Obiectul acțiunii

reclamanților îl reprezintă plata unor drepturi salariale restante.

Reclamantele au

formulat o cerere în pretenții, (obligarea pârâților la plata drepturilor

bănești - primul capăt de cerere), având ca temei principiul nediscriminării și

art. 24

1

din O.U.G. nr. 27/2006.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile anexei VI a Legii

nr. 330/2009.

Prevederile cuprinse

în art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 se referă la personalul salariat

care, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face

contestație la organele de conducere, prevăzute în mod expres în text.

Drepturile salariale

se stabilesc după caz, de ministrul justiției, de președintele Înaltei Curți de

Casație și Justiție, de președintele C.S.M. sau de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform

dispozițiilor art. 9 din O.U.G. nr. 27/2006.

Reclamanții nu au

contestat modul de stabilire a drepturilor salariale, și nu aveau obligația să

urmeze procedura prealabilă prevăzută de art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr.

27/2006, cum nu aveau obligația să se adreseze instanței de contencios

administrativ competente, în cazul în care erau nemulțumiți de soluționarea

contestației, astfel cum prevăd dispozițiile art. 36 alin. (2).

Înalta Curte constată

că acțiunea reclamanților se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) C.

muncii, conform cărora „prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă

reglementate prin legi speciale numai în măsura în care acestea nu conțin

dispoziții specifice derogatorii”.

În speță, nu există o

lege specială derogatorie, iar sintagma „raporturile de muncă” trebuie

înțeleasă în sens larg, aplicându-se nu numai persoanelor care au încheiat un

contract tipic de muncă.

Prevederile codului

muncii se aplică tuturor categoriilor de salariați (magistrați, funcționari

publici cu statut special, etc.), cât timp nu există o lege specială

derogatorie.

Cum în prezenta

cauză, nu există o astfel de lege specială, care să reglementeze materia

drepturilor bănești restante, competența judecării, în primă instanță, a

cererii reclamanților aparține Tribunalului Gorj, ca instanța de conflicte de

muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe M.D., F.C., Ministerul Public - Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă

Tribunalul Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj, secția litigii de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM