ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3840/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3840/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5195 din
24 iunie 2011, Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale,
a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența
de soluționare a litigiului privind contestația formulată de contestatorul T.G.S.
împotriva deciziei nr. 139611 din 27 decembrie 2010, în favoarea Tribunalului București,
secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată a fost îndreptată
împotriva Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Administrației și Internelor,
fiind incidente dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 în sensul că acțiunea
se soluționează de instanța de la sediul pârâtei.
Tribunalul București,
secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, din oficiu, a ridicat excepția
necompetenței teritoriale pe care a admis-o și a declinat competența în favoarea
Tribunalului Gorj, reținând prin sentința civilă nr. 5466 din 8 iunie 2011, că în
conformitate cu Legea nr. 263/2010 în vigoare la data emiterii deciziei, competența
de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de casele teritoriale
de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, revine instanței de la domiciliul
reclamantului.
Constatând ivit
conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și
Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.
Având în vedere
conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, în conformitate
cu dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție,
analizând actele și lucrările dosarului, stabilește competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
Decizia nr. 139611
din 27 decembrie 2010 privind recalcularea pensiei a fost emisă în baza Legii
nr. 119/2010, iar la data sesizării instanței, 24 iunie 2011, era în vigoare Legea
nr. 263/2010, care cuprinde în art. 154 dispoziții privitoare la competență.
Conform art. 7
din Legea nr. 119/2010, sub incidența căreia a fost emisă decizia atacată, stabilirea,
plata, suspendarea, recalcularea, încetarea și contestarea pensiilor recalculate
urmează procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000.
La data de 1 ianuarie
2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii
publice, a fost abrogată Legea nr. 119/2010, astfel că trimiterea din art. 7 al
acestei legi nu poate ultraactiva dispozițiilor Legii nr. 19/2000, în lipsa unor
prevederi exprese.
În aceste condiții,
în raport de art. 725 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia dispozițiile legii
noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în
curs de judecată începute sub legea veche, devin incidente dispozițiile legii noi,
respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010, în conformitate cu care, cererile îndreptate
împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii
sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul
ori sediul reclamantului, astfel că cererile în această materie se soluționează
de către instanța de la domiciliul reclamantului.
Având în vedere
aceste dispoziții și faptul că reclamantul are domiciliul ales în Tg. Jiu, competența
de soluționare a cauzei revine Tribunalului Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a litigiului ivit între contestatorul T.G.S. și intimata Casa Sectorială
de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor București în favoarea Tribunalului
Gorj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
4 octombrie 2012.