ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3843/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1544 din 6 iulie 2011, Tribunalul Iași, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a litigiului privind contestația formulată de contestatorul Ș.P. împotriva deciziei nr. 123164 din 27 decembrie 2010, în favoarea Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată a fost îndreptată împotriva Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Administrației și Internelor, fiind incidente dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 în sensul că acțiunea se soluționează de instanța de la sediul pârâtei.

Tribunalul București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, din oficiu, a ridicat excepția necompetenței teritoriale pe care a admis-o și a declinat competența în favoarea Tribunalului Iași, reținând prin sentința civilă nr. 5033 din 28 mai 2011, că în conformitate cu Legea nr. 263/2010 în vigoare la data emiterii deciziei, competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, revine instanței de la domiciliul reclamantului. Constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Având în vedere conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele și lucrările dosarului, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Decizia nr. 123164 din 27 decembrie 2010 privind recalcularea pensiei a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, iar la data sesizării instanței, 18 mai 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde în art. 154 dispoziții privitoare la competență. Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010, sub incidența căreia a fost emisă decizia atacată, stabilirea, plata, suspendarea, recalcularea, încetarea și contestarea pensiilor recalculate urmează procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000.

La data de 1 ianuarie 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, a fost abrogată Legea nr. 119/2010, astfel că trimiterea din art. 7 al acestei legi nu poate ultraactiva dispozițiilor Legii nr. 19/2000, în lipsa unor prevederi exprese. În aceste condiții, în raport de art. 725 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, devin incidente dispozițiile legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010, în conformitate cu care, cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul ori sediul reclamantului, astfel că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Având în vedere aceste dispoziții și faptul că reclamantul are domiciliul ales în Iași, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului ivit între contestatorul Ș.P. și intimații Casa de Pensii a Ministerul Administrației și Internelor București și Ministerul Administrației și Internelor București în favoarea Tribunalului Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2012.