ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2920/2012

Asupra recursului

constată următoarele:

Tribunalul Alba, secția civilă, prin Sentința

nr. 2915 din 10 noiembrie 2010 a admis în parte acțiunea civilă formulată de

L.M. în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor

Publice. A constatat că măsurile administrative luate față de defunctul L.H. de

către organele fostele miliții, constând în: reținerea în data de 29 septembrie

1948, internarea în colonie de muncă și stabilirea de domiciliu obligatoriu au

avut caracter politic. A respins celelalte cereri formulate de reclamantă. Fără

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a constatat că din adresa din 4 iunie 1998 a

Ministerului Justiției a rezultat că tatăl reclamantei, L.H. a fost arestat la

data de 30 noiembrie 1950 pentru manifestări dușmănoase la adresa regimului

comunist și instigare publică, că prin decizia M.A.I. nr. 198/1950 a fost

internat într-o colonie de muncă pe o perioadă de 24 de luni, fiind pus în

libertate la data de 31 decembrie 1952, iar prin decizia M.A.I. nr. 2234/1952 i

s-a fixat domiciliu obligatoriu în comuna Poieni, județul Alba, restricțiile domiciliare

fiind ridicate prin ordinul M.A.I. nr. 015341 din 8 august 1963.

De asemenea, din fișa

personală întocmită de Direcția Regională a Securității Sibiu a rezultat că

L.H. a fost reținut la data de 15 mai 1948 și încarcerat la Penitenciarul Aiud,

iar ulterior în Penitenciarul Ocnele Mari, deoarece a dus o propagandă ostilă

regimului de la data respectivă, fără a se face dovada că reținerea acestuia ar

fi fost urmată de vreo condamnare.

Tribunalul a

constatat că în Legea nr. 221/2009 sunt indicate criteriile pe baza cărora este

determinabil caracterul politic al condamnării sau măsurii administrative cu

caracter politic, iar acestea urmează să fie apreciate și aplicate de instanță

în funcție de circumstanțele de fapt ale fiecărei fapte.

Art. 4 alin. (2) din

Legea nr. 221/2009, care dă dreptul instanței să constate caracterul politic al

măsurilor administrative, altele decât cele la care se referă art. 3, face

trimitere la dispozițiile art. 1 alin. (3) din lege.

Art. 2 alin. (1) din

O.U.G. nr. 214/1999, la care face referire textul de lege citat anterior,

prevede că constituie infracțiuni săvârșite din motive politice, infracțiunile

care au avut drept scop: exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului

personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea

celor care au deținut puterea politică; susținerea sau aplicarea principiilor

democrației și a pluralismului politic; propaganda pentru răsturnarea ordinii

sociale existente până la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față

de aceasta; acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a

regimului comunist; respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice,

sociale și culturale; înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de

naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență

sau opinie politică, de avere ori de origine socială.

Așadar, constatarea

caracterului politic al măsurii administrative se face prin raportare la

scopurile menționate de articolul mai sus citat, scopuri care au determinat

adoptarea acestei măsuri.

Același act normativ

definește măsurile administrative abuzive ca fiind orice măsuri luate de

organele fostei miliții sau securități ca urmare a săvârșirii unei fapte în

scopurile menționate anterior.

Având în vedere

măsurile administrative luată față de L.H., respectiv reținerea neurmată de

condamnare, stabilirea domiciliului obligatoriu și internarea într-o colonie de

muncă, în raport de prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009, în

temeiul art. 4 alin. (2) din lege, instanța a constatat că acestea au caracter

politic.

În ceea ce privește

daunele morale solicitate, tribunalul a reținut că prin Decizia nr. 1.358/2010,

Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate, invocată de

Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și a constatat că

prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind

condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora,

pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și

completările ulterioare, sunt neconstituționale.

Decizia prin care

Curtea Constituțională, în exercitarea controlului concret, posterior, rezolvă,

prin admitere, excepția de neconstituționalitate este obligatorie și produce

efecte erga omnes și nu numai între părțile litigante, deși este pronunțată în

cadrul unui litigiu care există în fața justiției între anumite părți determinate.

Prevederea declarată

neconstituțională rămâne în legislație, dar aplicarea ei, fiind contrară

supremației Constituției, încetează.

Așadar, ca o

consecință a caracterului obligatoriu erga omnes al deciziilor Curții

Constituționale, "prevederea normativă a cărei neconstituționalitate a

fost constatată nu mai poate fi aplicată de niciun subiect de drept (cu atât

mai puțin de autoritățile și instituțiile publice), încetându-și de drept

efectele, pentru viitor, potrivit tezei a doua din fraza întâi a art. 145 alin.

(1) din Constituție.

În speță, articolul

care constituia temeiul legal al acordării daunelor morale fiind declarat

neconstituțional și-a încetat efectele și nu mai poate fi aplicat de instanță

care este obligată să respecte deciziile Curții Constituționale.

În ceea ce privește

susținerea potrivit căreia ar putea apărea o nouă dispoziție legală în cele 45

de zile în care legiuitorul poate interveni pentru a pune de acord prevederea

neconstituțională cu dispozițiile Constituției, instanța a reținut că noile

dispoziții legale nu ar putea fi aplicate deoarece s-ar încălca principiul

neretroactivității legii, legea aflată în vigoare la data formulării cererii de

chemare în judecată fiind aplicabilă pe tot parcursul procesului. În sensul

aplicării principiului neretroactivității a fost constatată a fi și

jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 1.354/2010), precum și

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 8 martie 2006

privind cauza Bleèiè v.Croația, parag. 81).

Deoarece reclamanta

nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată, acestea nu au fost acordate de

către tribunal.

Soluția primei

instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin

Decizia nr. 108 din 8 aprilie 2011, prin care s-a respins apelul declarat de

pârât împotriva sentinței tribunalului.

S-a reținut de către

instanța de apel că potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009

"persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele

decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de

judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin.

(3) se aplică în mod corespunzător".

Este adevărat că în

cazul măsurilor administrative, legiuitorul nu a prevăzut în mod expres, ca la

condamnările cu caracter politic, faptul că, după decesul celui ce a făcut

obiectul unor asemenea măsuri, cererea pentru constatarea caracterului politic

poate fi făcută și de către moștenitorii acestuia.

Însă la art. 5 alin.

(1) din același act normativ se prevede că orice persoană care a suferit

condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic,

precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până

la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin.

(4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi,

obligarea statului la (...)".

A rezultat că în

situația în care se solicită și daune morale/materiale ca urmare a unei

condamnări/măsuri administrative cu caracter politic, instanța trebuie mai

întâi, pe cale principală sau incidentală, să constate caracterul politic al

condamnării/măsurii administrative.

Interpretând

sistematic aceste dispoziții, curtea de apel a constatat că ar fi lipsit de

logică juridică să se acorde calitate procesuală activă moștenitorilor celor ce

au suferit măsuri administrative cu caracter politic pentru a solicita daune în

considerarea prejudiciului suferit de autorul lor, dar să nu li se dea

posibilitatea să ceară constatarea caracterului politic al acestor măsuri

administrative.

Pe de altă parte, ca

și în cazul condamnărilor politice, și măsurile administrative pot fi de drept

cu caracter politic, pe când în alte situații acest caracter politic se

stabilește pe cale judiciară.

În altă ordine de

idei, s-a reținut că a crea un regim juridic diferit moștenitorilor, după cum

măsurile administrative sunt de drept considerate având caracter politic și

cele pentru care doar instanța poate analiza acest caracter, este evident

discriminatoriu, iar acolo unde legiuitorul nu distinge nici judecătorului nu-i

este permis.

Or, în lipsa

îndreptățirii moștenitorilor de a solicita constatarea caracterului politic al

măsurii administrative, aceștia ar fi lipsiți de posibilitatea de a mai

solicita acordarea de daune morale sau materiale.

Chiar dacă la acest

moment acordarea daunelor morale este prohibită ca urmare a pronunțării

deciziilor Curții Constituționale, sub aspectul calității procesuale active,

trebuia avută în vedere legea de la momentul adoptării ei și care a fost scopul

urmărit de legiuitor în acel moment.

În raport de cele

menționate, s-a constatat că soluția pronunțată de către prima instanță este

corectă și legală, excepția invocată de către pârât fiind nefondată, motiv

pentru care, în temeiul art. 296 C. proc. civ., s-a respins apelul acestuia.

Împotriva acestei

ultime decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice prin Direcția generală a finanțelor publice Alba, întemeiat

pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. și a solicitat admiterea

acestuia și modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii acțiunii

reclamantei.

Pornind de la

prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, recurentul a arătat că în

cazul măsurilor administrative, numai persoanele care au făcut obiectul unor

atare măsuri pot solicita constatarea caracterului politic al acestora.

Or, în cauză,

reclamanta nefiind persoana supusă respectivelor măsuri, acțiunea trebuie respinsă

ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

A arătat că

nelegalitatea hotărârii recurate rezidă în interpretarea eronată a textului de

lege menționat, care stipulează expres persoanele cu legitimitate procesuală în

constatarea caracterului politic.

Recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 221/2009 "persoanele care au făcut obiectul unor măsuri

administrative, altele decât cele prevăzute de art. 3, pot solicita instanței

să constate caracterul politic al acestora".

Prin urmare,

dispozițiile cuprinse la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 dau

posibilitatea persoanelor care au făcut obiectul unor măsuri administrative în

perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât cele prevăzute la art.

3 din lege, să solicite instanței de judecată constatarea caracterului politic

al acestora.

Critica

recurentului-pârât se raportează exclusiv la greșita interpretare și aplicare,

în cauză, a dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, în opinia

acestuia, constatarea caracterului politic al măsurii administrative

neputându-se face decât la solicitarea persoanei care a suportat în mod direct

o astfel de măsură, în speță, tatăl reclamantei L.H., iar nu de către

descendența acestuia, reclamanta L.M.

Or, această

interpretare restrictivă nu poate fi primită, întrucât contravine spiritului

legii și, deci, rațiunii legiuitorului, conform interpretării sistematice a

dispozițiilor art. 3 și a celor ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009,

după cum corect a constatat și instanța de apel.

Se reține totodată și

împrejurarea că art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 nu a făcut obiectul

excepției de neconstituționalitate și nu a fost declarat neconstituțional

printr-o decizie a organului jurisdicțional constituțional.

Așadar, în mod legal,

instanța de apel a menținut dispozițiile din sentință privind constatarea

caracterului politic al măsurilor administrative luate împotriva autorului

reclamantei.

Pentru aceste

considerente, față de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va

respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice, prin Direcția generală a finanțelor publice Alba împotriva Deciziei

nr. 108 din 8 aprilie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 mai 2012.

Procesat

de GGC - NN