ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1282/2008

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3442 din 6 decembrie

2006, pronunțată în Dosarul nr. 11018/1/2005, Curtea de Apel București, secția de

contencios, administrativ și fiscal, a admis în parte, în fond după casare, acțiunea

formulată de reclamantul Ț.C. împotriva pârâților Administrația Prezidențială –

S.S.P.R. din decembrie 1989, Guvernul României și C.P.R. din decembrie 1989. A respins

ca neîntemeiate capetele de cerere privind decretele nr. 1168 și nr. 1169 din 2004

ale Președintelui României. A respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind

obligarea pârâtului S.S.P.R. din decembrie 1989 la preschimbarea certificatului

de revoluționar. A admis în parte capătul de cerere privind acorarea de daune morale

și a obligat pârâtul S.S.P.R. din decembrie 1989, la plata de 5.000 RON către reclamant.

A respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind daunele materiale.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel București, a reținut în ceea ce privește capătul de cerere privitor

la anularea celor două decrete emise de către Președintele României,că reclamantul

nu a făcut nicio dovadă în sensul că ar fi suferit vreo vătămare în drepturile sale

prevăzute de lege sau în vreun interes legitim, având în vedere că prin aceste decrete

se conferă drepturi altor persoane.

Cu privire la capătul

de cerere privind eliberarea noului tip de certificat, instanța de fond a constatat

rămânerea fără obiect, întrucât la data de 27 februarie 2006 reclamantului i-a fost

eliberat noul tip de certificat precum și adeverința necesară în vederea acordării

indemnizației reparatorii.

Cererea de acordare a

daunelor materiale a fost respinsă deoarece din probele administrate nu rezultă

faptul că reclamantul a suferit un prejudiciu cert ca urmare a refuzului nejustificat

al pârâtului de a proceda la preschimbarea certificatului de revoluționar.

S-a constatat întemeiată

cererea reclamantului de acordare a daunelor morale, reținându-se că tergiversarea

soluționării cererii prin invocarea dificultăților în aplicarea procedurii de preshimbare

și modificării termenelor prin acte rezumative ulterioare nu pot fi reținute.

S-a mai reținut că eliberarea

noului tip de certificat la data de 27 februarie 2006 după pronunțarea sentinței

civile nr. 669 din 19 mai 2005, prin care pârâta a fost obligată la îndeplinirea

acestor formalități legale, nu o pot exonera pe pârâtă de obligația de a suporta

despăgubiri pentru prejudiciul moral suportat de reclamant.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs pârâtul S.S.P.R. din decembrie 1989, pentru motivele prevăzute

de art. 304 pct. 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul invocă lipsa

timbrajului adecvat, la valoarea integrală a daunelor solicitate. Potrivit art.

20 din Legea nr. 146/1997, pretențiile, indiferent de natura daunelor, se timbrează

la valoarea solicitată.

Deși reclamantul a solicitat

daune morale în cuantum de 1.000.000 euro nu a timbrat, iar instanța în loc să respingă

capătul de cerere pe motivul lipsei timbrajului a admis acțiunea pentru cuantumul

de 5.000 RON.

Pe fondul cererii, recurentul

susține că deși reclamantul a solicitat daunele morale pentru faptul că nu a putut

beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 42/1990 și Legea nr. 341/2004, iar

în atribuirea drepturilor, Secretariatul nu are o astfel de abilitare legală, rezultă

că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

La 5 martie 2007, recurentul

a depus la dosar o completare a motivelor de recurs, având în vedere că la data

formulării recursului nu se comunicase sentința recurată.

Recurentul-pârât arată

că în mod greșit a fost admisă cererea de acordare a daunelor morale, că în speță

nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 29/1990, ci ale Legii nr. 341/2004, iar

termenul de preschimbare a certificatelor s-a amânat până la 31 martie 2008.

Împotriva aceleiași sentințe

a formulat recurs și reclamantul Ț.C., pentru motivele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ. și art. 304 pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant critică

sentința de fond sub aspectul nepronunțării asupra cheltuielilor de judecată și

a acordării unei sume nesemnnificative cu titlu de daune morale.

Recurentul-reclamant solicită

reanalizarea cuantumului daunelor morale la o sumă apropiată de cea cerută inițial.

Arată că taxa de timbru

datorată este de 342.000 RON, maximul prevăzut de Legea nr. 146/1997.

Susține că pârâtul Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București nu a fost citat în proces.

Instanța de fond nu s-a

pronunțat legal în ceea ce privește capătul de cerere privind nelegalitatea decretului

nr. 1168/2004. Decretul acordă titluri de onoare în condițiile art. 94 lit. a) din

Constituție și nu este contrasemnat de Primul Ministru, conform art. 100 alin.

(2) din Constituție. Nelegalitatea decretului nr. 1168/2004 duce implicit la nelegalitatea

decretului nr. 1169/2004.

Nelegalitatea decretelor

sus-menționate este dedusă din conținutul Deciziei Curții Constituționale nr. 220/1999

și a deciziei VII/1999 a secțiilor unite ale Curții Supreme de Justiție care au

statuat că titlurile prevăzute de Legea nr. 42/1990 sunt titluri de onoare în sensul

art. 94 lit. a) și trebuie semnate de Președintele României și contrasemnate de

Primul Ministru.

Recurentul-reclamant ridică

prin cererea de recurs și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.

9 alin. (1) și (6) din Legea nr. 341/2004 și ulterior și a prevederilor art. 3

alin. (2), (3) din aceeași lege.

Intimata-pârâtă Administrația

Prezidențială a formulat întâmpinare la recursul reclamantului Ț.C.

Intimata solicită respingerea

recursului ca nefondat în ceea ce privește soluția asupra capătului de cerere referitor

la anularea decretelor nr. 1168/2004 și nr. 1169/2004, nefiind întrunite prevederile

art. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004.

Intimatul-pârât a formulat

întâmpinare la recursul reclamantului, solicitând respingerea cererii ca nefondată.

Privitor la capătul de

cerere prin care recurentul-reclamant a solicitat daune morale în cuantum de 1 milion

de euro se reiterează motivele de recurs și se solicită respingerea lui.

Privitor la nelegalitatea

celor două decrete prezidențiale nr. 1168/2004 și nr. 1169/2004 se apreciază că

nu sunt îndeplinite prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar reclamantul nu

a contestat la Comisia Parlamentară preschimbarea certificatelor persoanelor cărora

li s-au atribuit titluri și li s-a conferit ordinul.

Cu privire la excepția

de neconstituționalitate se solicită respingerea ca neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință

din 15 noiembrie 2007, soluționarea cauzei a fost suspendată în temeiul art. 242

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea de către Curtea Constituțională

a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) ,

art. 2 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost repusă pe

rol la cererea recurentului-reclamant.

Recursurile sunt nefondate.

Cu privire la recursul

declarat de recurentul-reclamant Ț.C.

1.Nepronunțarea asupra

capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.

Recurentul-reclamamt nu

a arătat care este cuantumul cheltuielilor de judecată și nu a depus la dosar dovezi

în acest sens, astfel încât, în mod corect instanța de fond a lăsat nesoluționată

pretenția, dându-i posibilitatea reclamantului să formuleze separat o acțiune în

acest sens.

materiale.

Se va constata că reclamantul

a arătat cu ocazia cuvântului în fond că urmează a formula acțiune separată pentru

daunele materiale.

Totodată, instanța de

fond, pronunțându-se asupra capătului de cerere privind daunele materiale a reținut

că acestea nu au fost dovedite.

Motivele de recurs nu

aduc precizări asupra acestui aspect, criticând doar neacordarea de daune materiale.

Întrucât recurentul nu

a arătat în concret care este motivul criticii snetinței recurate și nu a dovedit

contrariul celor reținute de instanța de fond, urmează a se respinge acest capăt

de cerere ca nefondat.

morale

Recurentul a criticat

cuantumul „insignifiant” al daunelor morale acordate de instanța de fond.

Prin cererea introductivă,

reclamantul a solicitat daune materiale și morale în cuantum de un milion de euro.

În fața instanței de recurs,

recurentul a lăsat la aprecierea instanței cuantumul daunelor.

Curtea de Apel, a apreciat

cuantumul daunelor morale la 5.000 RON.

Recurentul nu a dus argumente

în plus față de cele invocate în fața instanței de fond.

Recurentul nu a putut

preciza în concret care este cuantumul daunelor morale solicitate, criticând doar

ceea ce a acordat instanța.

Instanța de fond a apreciat

față de probele administrate în cauză cuantumul daunelor morale la 5.000 RON, în

prezent neexistând niciun argument pentru mărirea cuantumului acestora.

de anulare a decretelor nr. 1168/2004 și nr. 1169/2004.

Este corect ceea ce a

reținut instanța de fond în sensul că prin decretele sus-menționate s-au conferit

drepturi altor persoane și prin urmare recurentul-reclamant nu a suferit vreo vătămare

în drepturile sale.

Recurentului i-a fost

preschimbat certificatul de revoluționar, iar indemnizația se plătește retroactiv.

Recurentul nu adus niciun

argument în plus față de cele deja invocate și analizate.

de neconstituționalitate a art. 9 alin. (1) și (6) din Legea nr. 341/2004.

Recurentul nu a insistat

în soluționarea excepției și a beneficiat, la cererea sa, de suspendarea judecării

cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a unor dispoziții

din Legea nr. 554/2004, excepție ce a fost respinsă.

În plus, Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București nu are calitate procesuală pasivă în prezenta

cauză, nefiind necesară citarea în proces. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București nu are atribuții în materia preschimbării certificatelor de revoluționar

și nu plătește indemnizațiile prevăzute de lege.

Cu privire la recursul

declarat de recurentul-pârât S.S.P.R. din decembrie 1989

1.Lipsa timbrajului adecvat,

la valoarea integrală a daunelor solicitate.

Conform prevederilor

art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, cererea cu caracter patrimonial se taxează

cu 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 39 RON.

Nu există nicio deosebire

între daunele materiale și cele moralre din punctul de vedere al taxării, de unde

rezultă că acțiunea nu se timbrează conform art. 2 din Legea nr. 146/1997, la valoarea

pretențiilor, ci nu mai mult de 39 RON.

Motivul de recurs este

nefondat.

2.Plata de daune morale

în cuantum de 5.000 RON.

În speță nu are relevanță

prorogarea termenelor prevăzute de art. 9 alin. (1) și (4) din Legea nr. 341/2004,

prin O.U.G. nr. 133/2004, întrucât recurentul-reclamant a solicitat preschimbarea

certificatului prin cereea din 8 octombrie 2004, al cărei termen de rezolvare, conform

art. 1 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la acea dată, s-a împlinit înainte de intrarea

în vigoare a O.U.G. nr. 133/2004.

Termenul prevăzut la

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 se referă la data încheierii operațiunii

de preschimbare a certificatelor și nu la data rezolvării tuturor cererilor.

Trecerea unei perioade

îndelungate între data depunerii cererii – 8 octombrie 2004 și data rezolvării cererii

– 27 februarie 2006- conduce la temeinicia capătului de cerere privitor la daunele

morale.

Se va constata și că recurentul

pârât a rezolvat cererea reclamantului după pronunțarea unor hotărâri judecătorești,

din 19 mai 2005 și 13 decembrie 2005, astfel încât nu este justificat motivul de

recurs analizat.

Față de acestea, nefiind

întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se vor respinge recursurile ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ț.C. împotriva sentinței civile nr. 3442 din 6 decembrie 2006 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de S.S.P.R. din decembrie 1989 împotriva aceleiași sentințe civile, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 martie 2008.