ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1993/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 241 din 19 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul P.C.A., cu privire la sentința penală nr. 17/2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr. 3024/97/2009. A fost obligat condamnatul să plătească suma de 150 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerente că: Prin sentința penală nr. 17/2010 a Tribunalului Hunedoara, pronunțată în Dosarul nr. 3024/97/2009, revizuientul P.C.A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. Consecutiv, în baza art. 81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani. Hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 18 noiembrie 2010 prin decizia penală nr. 4110/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Potrivit art. 394 C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când: - s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; - un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; - un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; - un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; - când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. În speța de față, Tribunalul Hunedoara a constatat că nu a fost incident niciunul din cazurile enumerate anterior.

Chiar dacă formal revizuientul a indicat incidența dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., instanța a constatat că nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, De altfel, cererea de a se constata nulitatea absolută a actului de sesizare, cu consecința restituirii cauzei la procuror, pe motiv că Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara nu s-a pronunțat cu privire la toate faptele pentru care revizuientul a fost urmărit penal, a fost invocată în calea de atac a apelului și analizată de Curtea de Apel Alba Iulia, în cadrul deciziei penale nr. 36/A/2010. Față de aceste considerente, soluția adusă a fost una de respingere a cererii de revizuire formulată de condamnatul P.C.A., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei soluții a declarat apel, în termenul prev. de art. 363 C. proc. pen., condamnatul-revizuent P.C.A., prin apărător ales, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, rejudecând, reanalizarea situației invocate prin cerere. A solicitat ca instanța să dea eficiență art. 403 C. proc. pen., să admită de principiu cererea de revizuire astfel cum a fost formulată. A precizat că este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre competentă cercetare organelor de urmărire penală. Așa cum a rezultat din actele rechizitoriului, întreaga etapă de cercetare a vizat trei acte materiale, iar instanța a omis să se pronunțe asupra unui act material.

Este evidentă nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., singura modalitate de îndreptare a acestei erori fiind admiterea apelului. Prin decizia penală nr. 23/A din 21 februarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul P.C.A. împotriva sentinței penale nr. 241 din 19 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara. A obligat apelantul să achite statului suma de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele: S-a constatat a fi invocată ca motiv de revizuire împrejurarea că actele de urmărire penală vizează trei acte materiale de trafic de influență, iar instanța de judecată a omis să se pronunțe asupra unui act material.

Curtea a constatat că această împrejurare a constituit una dintre criticile analizate de Curtea de Apel Alba Iulia în apelul inculpatului P.C.A. împotriva sentinței penale nr. 17/2010 a Tribunalului Hunedoara. Astfel, instanța de apel în procedura judiciară vizând fondul dosarului pentru care inculpatul P.C.A. a fost trimis în judecată reține că la pct. 2 și 4 din ordonanța de extindere a cercetărilor emisă în 24 iulie 2008, reprezintă o singură faptă, împrejurare față de care nu era posibilă adoptarea a două soluții distincte.

De asemenea, arată că în rechizitoriu este menționată expres împrejurarea că fapta expusă la pct. 4 din ordonanță este parte a infracțiunii de trafic de influență, expusă la pct. 2. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin soluția adoptată în recursul inculpatului, a constatat legalitatea și temeinicia deciziei penale nr. 36/A din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia și a încheiat ciclul procesual în legătură cu actele materiale pentru care a fost judecat inculpatul P.C.A. Curtea a constatat că în cauză nu este incident vreunul din cazurile de desființare a soluției adoptate de Tribunalul Hunedoara. Împotriva deciziei penale nr. 23/A din 21 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a declarat recurs revizuientul P.C.A.

Recursul este nefondat. Revizuirea este reglementată ca fiind o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Totodată, revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept. Cazurile de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și sunt sigurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă în raport de dispozițiile procesual penale ce reglementează revizuire, dar și cu principul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Cererea de a se constata nulitatea absolută a actului de sesizare cu consecința restituirii cauzei la procuror, pe motiv că Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara nu s-a pronunțat cu privire la faptele pentru care revizuientul a fost urmărit penal a fost invocată în calea de atac a apelului și a fost analizată de Curtea de Apel Alba Iulia în cadrul deciziei penale nr. 36/A/2010 - Înalta Curte de Casație și Justiție, prin soluția adoptată în recursul inculpatului, a constatat legalitatea și temeinicia deciziei penale nr. 36/A din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia și a încheiat ciclul procesual în legătură cu actele materiale pentru care a fost judecat inculpatul P.C.A. Așa fiind, se constată că nu este incident niciunul din cazurile de revizuire prev. de art. 394 C. proc.

pen. Chiar dacă formal revizuientul a indicat disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen., se constată că nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Cum în cauză motivele de revizuire invocate de recurentul-revizuient nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 394 C. proc. pen., care sunt de strictă interpretare și aplicare, recursul urmează a fi respins ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat din care suma cuvenită apărătorului desemnat din oficiu, reprezentând onorariu parțial, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul P.C.A. împotriva deciziei penale nr. 23/A din 21 februarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul-revizuent la plata sumei de 125 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2012.