ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1993/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 241 din 19 decembrie

2011, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, s-a respins ca inadmisibilă cererea

de revizuire formulată de condamnatul P.C.A., cu privire la sentința penală nr.

17/2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr. 3024/97/2009. A fost

obligat condamnatul să plătească suma de 150 RON cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut în considerente că:

Prin sentința penală

nr. 17/2010 a Tribunalului Hunedoara, pronunțată în Dosarul nr. 3024/97/2009, revizuientul

P.C.A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de trafic

de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și

art. 76 lit. d) C. pen. Consecutiv, în baza art. 81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

Hotărârea de condamnare

a rămas definitivă la data de 18 noiembrie 2010 prin decizia penală nr. 4110/2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit art. 394 C.

proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:

- s-au descoperit fapte

sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

- un martor, un expert

sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere;

- un înscris care a servit

ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

- un membru al completului

de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a

comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

- când două sau mai multe

hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În speța de față, Tribunalul

Hunedoara a constatat că nu a fost incident niciunul din cazurile enumerate anterior.

Chiar dacă formal revizuientul a indicat incidența dispozițiilor art. 394 lit.

a) C. proc. pen., instanța a constatat că nu s-au descoperit fapte sau împrejurări

ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, De altfel, cererea de

a se constata nulitatea absolută a actului de sesizare, cu consecința restituirii

cauzei la procuror, pe motiv că Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara nu s-a

pronunțat cu privire la toate faptele pentru care revizuientul a fost urmărit penal,

a fost invocată în calea de atac a apelului și analizată de Curtea de Apel Alba

Iulia, în cadrul deciziei penale nr. 36/A/2010.

Față de aceste considerente,

soluția adusă a fost una de respingere a cererii de revizuire formulată de condamnatul

P.C.A., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei soluții

a declarat apel, în termenul prev. de art. 363 C. proc. pen., condamnatul-revizuent

P.C.A., prin apărător ales, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței

atacate și, rejudecând, reanalizarea situației invocate prin cerere. A solicitat

ca instanța să dea eficiență art. 403 C. proc. pen., să admită de principiu cererea

de revizuire astfel cum a fost formulată. A precizat că este incident cazul de revizuire

prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., motiv pentru care se impune

trimiterea cauzei spre competentă cercetare organelor de urmărire penală.

Așa cum a rezultat din

actele rechizitoriului, întreaga etapă de cercetare a vizat trei acte materiale,

iar instanța a omis să se pronunțe asupra unui act material. Este evidentă nulitatea

absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., singura modalitate de îndreptare

a acestei erori fiind admiterea apelului.

Prin decizia penală

nr. 23/A din 21 februarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins

ca nefondat apelul declarat de revizuientul P.C.A. împotriva sentinței penale

nr. 241 din 19 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.

A obligat apelantul să

achite statului suma de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut următoarele:

S-a constatat a fi invocată

ca motiv de revizuire împrejurarea că actele de urmărire penală vizează trei acte

materiale de trafic de influență, iar instanța de judecată a omis să se pronunțe

asupra unui act material.

Curtea a constatat că

această împrejurare a constituit una dintre criticile analizate de Curtea de Apel

Alba Iulia în apelul inculpatului P.C.A. împotriva sentinței penale nr. 17/2010

a Tribunalului Hunedoara.

Astfel, instanța de apel

în procedura judiciară vizând fondul dosarului pentru care inculpatul P.C.A. a fost

trimis în judecată reține că la pct. 2 și 4 din ordonanța de extindere a cercetărilor

emisă în 24 iulie 2008, reprezintă o singură faptă, împrejurare față de care nu

era posibilă adoptarea a două soluții distincte.

De asemenea, arată că

în rechizitoriu este menționată expres împrejurarea că fapta expusă la pct. 4 din

ordonanță este parte a infracțiunii de trafic de influență, expusă la pct. 2.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, prin soluția adoptată în recursul inculpatului, a constatat legalitatea

și temeinicia deciziei penale nr. 36/A din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Alba

Iulia și a încheiat ciclul procesual în legătură cu actele materiale pentru care

a fost judecat inculpatul P.C.A.

Curtea a constatat că

în cauză nu este incident vreunul din cazurile de desființare a soluției adoptate

de Tribunalul Hunedoara.

Împotriva deciziei penale

nr. 23/A din 21 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală, a declarat recurs revizuientul P.C.A.

Recursul este nefondat.

Revizuirea este reglementată

ca fiind o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile

judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă,

datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depinde adoptarea

unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Totodată, revizuirea are

rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de

fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.

Cazurile de revizuire

sunt expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și sunt sigurele apte

a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare, în

sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații, privitoare la eventuala

nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente

jurisdicționale pretins eronate, este exclusă în raport de dispozițiile procesual

penale ce reglementează revizuire, dar și cu principul statuat prin art. 129 din

Constituția României, potrivit căruia părțile interesate care își legitimează calitatea

procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Cererea de a se constata

nulitatea absolută a actului de sesizare cu consecința restituirii cauzei la procuror,

pe motiv că Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara nu s-a pronunțat cu privire

la faptele pentru care revizuientul a fost urmărit penal a fost invocată în calea

de atac a apelului și a fost analizată de Curtea de Apel Alba Iulia în cadrul deciziei

penale nr. 36/A/2010 - Înalta Curte de Casație și Justiție, prin soluția adoptată

în recursul inculpatului, a constatat legalitatea și temeinicia deciziei penale

nr. 36/A din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia și a încheiat ciclul procesual

în legătură cu actele materiale pentru care a fost judecat inculpatul P.C.A.

Așa fiind, se constată

că nu este incident niciunul din cazurile de revizuire prev. de art. 394 C.

proc. pen. Chiar dacă formal revizuientul a indicat disp. art. 394 lit. a) C.

proc. pen., se constată că nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Cum în cauză motivele

de revizuire invocate de recurentul-revizuient nu se circumscriu cazurilor prevăzute

de art. 394 C. proc. pen., care sunt de strictă interpretare și aplicare, recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-revizuient la plata cheltuielilor

judiciare către stat din care suma

cuvenită apărătorului desemnat din oficiu, reprezentând

onorariu parțial, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuentul P.C.A. împotriva deciziei penale nr. 23/A din 21

februarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul-revizuent

la plata sumei de 125 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2012.