ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4103/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 84/P/2009 din 7 octombrie 2009

Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza a II-a C. proc. pen.

a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul D.I.T. împotriva

rezoluției din 29 mai 2009, dată în Dosarul nr. 268/P/2009 de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Oradea, menținută prin rezoluția din 22 iunie 2009 emisă

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în

Dosarul nr. 289/II.2/2009.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanța a reținut în esență, că petiționarul s-a plâns împotriva inspectorului

de penitenciar A.C. și agentului șef adjunct S.I. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual

și supunerea la rele tratamente, susținând că la data de 19 martie 2009, i-au

fost prezentate mai multe citații și comunicări primite la Penitenciarul Oradea

pe numele său, toate fiind însă antedatate, iar la refuzul său de a le semna

s-au întocmit procese-verbale de către funcționarii penitenciarului.

A mai arătat că este diabetic

insulino-dependent și bolnav cardiac, că nu beneficiază de un aparat de

măsurarea glicemiei și nu își poate doza insulina pe perioada cât primește

hrană rece, iar din data de 6 martie până pe 10 martie 2009 nu a primit norma

de hrană corespunzătoare regimului de diabet.

De asemenea, în zilele de 16 și 17

martie 2009 a fost transportat la Penitenciarul Satu Mare unde a primit hrană

rece, la fel ca și ceilalți deținuți clinic sănătoși, alimentele fiind

interzise consumului unui bolnav de diabet.

Prin Rezoluția nr. 268/P/2009 din 29

mai 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus, în temeiul art.

228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de numiții A.C., inspector de penitenciar și

agent șef adjunct S.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual,

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și supunerea la rele

tratamente, prev. și ped. de art. 289 C. pen., art. 246 și art. 267 C. pen.

Procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin Rezoluția nr. 289/11.2/09 din 22 iunie

2009 în temeiul art. 278 C. proc. pen., a dispus respingerea ca neîntemeiată a

plângerii petiționarului D.I.T. deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă

Siguranță Oradea, împotriva soluției dată în Dosarul penal nr. 268/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

S-a mai reținut de instanța de fond

că nu se poate reține în sarcina persoanei reclamate încălcarea unei prevederi

legale care să constituie element material al infracțiunii de abuz în serviciu

ori vreo activitate de natură a face parte din latura obiectivă a infracțiunii

de supunere la rele tratamente.

De asemenea, cât privește

infracțiunea de fals intelectual, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale acestei infracțiuni, A.C. inspectorul de penitenciar și

agentul șef adjunct S.I. consemnând în procesele-verbale întocmite în data de

19 martie 2009 împrejurări conforme adevărului.

Împotriva sus-menționatei sentințe a

declarat recurs petiționarul, reiterând în scris împrejurarea că în zilele de

16 și 17 martie 2009 a fost transferat la Penitenciarul Satu Mare unde nu i s-a

dat hrană pentru diabetici, fără a se respecta Norma nr. 20, primind hrană rece

la fel cu ceilalți deținuți sănătoși.

A mai arătat că în ceea ce privește

comunicările datate 16 martie 2009, angajații Penitenciarului Oradea au refuzat

să le dateze cu data la care i-au fost aduse la cunoștință, refuzând totodată

să-i permită să le dateze personal cu data la care i-au fost prezentate, iar

cele 5 procese-verbale datate 19 martie 2009 fiind întocmite în fals.

A mai învederat, de asemenea, o

serie de împrejurări pe care le-a considerat a fi nelegale și pentru rezolvarea

cărora s-a adresat judecătorului delegat.

Recursul este nefondat.

Analizând hotărârea atacată, Curtea

apreciază că instanța de fond a analizat în mod riguros plângerea, iar prin

coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, se constată

că soluția pronunțată este legală și temeinică, fără a se fi dovedit în niciun

fel săvârșirea vreunei fapte penale de către intimați.

De asemenea, se constată că motivele

invocate inițial în plângerea adresată parchetului au fost deja avute în vedere

și analizate în fazele procesuale anterioare, fără a aduce elemente noi, pe

baza cărora să poate fi luată în discuție nelegalitatea și netemeinicia

sentinței atacate.

Cu privire la nemulțumirile invocate

față de împrejurări pe care petiționarul le-a considerat nelegale și pentru

rezolvarea cărora s-a adresat judecătorului delegat, Curtea constată că acestea

exced cadrului procesual de față, întrucât nu fac obiectul prezentei plângeri.

Simpla nemulțumire a petiționarului

față de modalitatea de rezolvare a unei situații în care a fost implicat,

faptul că nu este de acord cu soluțiile adoptate și reinterpretează

împrejurările cunoscute, în funcție de propriile interese, nu constituie motiv

pentru antrenarea răspunderii penale a intimaților, activitatea acestora fără a

se situa în afara legii penale și fără a putea conduce la concluzia întrunirii

elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care petiționarul le-a indicat

în plângere.

De altfel, petiționarul a avut

posibilitatea formulării cererilor și apărărilor pe care le-a apreciat a fi

necesare, în fața instanțelor de judecată, în căile de atac prevăzute de lege,

lucru de care, acesta a și uzat, fiindu-i astfel respectate toate drepturile

procesuale.

Posibilitatea formulării unor plângeri

potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., reprezintă un drept

procedural al petiționarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui

control asupra legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate și nici nu

poate conduce la reformarea soluțiilor.

Față de cele arătate, cum din

examinarea în ansamblu, a sentinței recurate, nu se constată ca aceasta să fie

supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează

ca, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu

obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul D.I.T. împotriva Sentinței penale nr. 84/P/2009 din 7 octombrie

2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

decembrie 2009.