ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4103/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 84/P/2009 din 7 octombrie 2009 Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza a II-a C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul D.I.T. împotriva rezoluției din 29 mai 2009, dată în Dosarul nr. 268/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menținută prin rezoluția din 22 iunie 2009 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 289/II.2/2009. Pentru a se pronunța astfel, prima instanța a reținut în esență, că petiționarul s-a plâns împotriva inspectorului de penitenciar A.C.

și agentului șef adjunct S.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și supunerea la rele tratamente, susținând că la data de 19 martie 2009, i-au fost prezentate mai multe citații și comunicări primite la Penitenciarul Oradea pe numele său, toate fiind însă antedatate, iar la refuzul său de a le semna s-au întocmit procese-verbale de către funcționarii penitenciarului. A mai arătat că este diabetic insulino-dependent și bolnav cardiac, că nu beneficiază de un aparat de măsurarea glicemiei și nu își poate doza insulina pe perioada cât primește hrană rece, iar din data de 6 martie până pe 10 martie 2009 nu a primit norma de hrană corespunzătoare regimului de diabet.

De asemenea, în zilele de 16 și 17 martie 2009 a fost transportat la Penitenciarul Satu Mare unde a primit hrană rece, la fel ca și ceilalți deținuți clinic sănătoși, alimentele fiind interzise consumului unui bolnav de diabet. Prin Rezoluția nr. 268/P/2009 din 29 mai 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numiții A.C., inspector de penitenciar și agent șef adjunct S.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și supunerea la rele tratamente, prev. și ped. de art. 289 C. pen., art. 246 și art. 267 C. pen.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin Rezoluția nr. 289/11.2/09 din 22 iunie 2009 în temeiul art. 278 C. proc. pen., a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii petiționarului D.I.T. deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Oradea, împotriva soluției dată în Dosarul penal nr. 268/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea. S-a mai reținut de instanța de fond că nu se poate reține în sarcina persoanei reclamate încălcarea unei prevederi legale care să constituie element material al infracțiunii de abuz în serviciu ori vreo activitate de natură a face parte din latura obiectivă a infracțiunii de supunere la rele tratamente. De asemenea, cât privește infracțiunea de fals intelectual, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, A.C.

inspectorul de penitenciar și agentul șef adjunct S.I. consemnând în procesele-verbale întocmite în data de 19 martie 2009 împrejurări conforme adevărului. Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs petiționarul, reiterând în scris împrejurarea că în zilele de 16 și 17 martie 2009 a fost transferat la Penitenciarul Satu Mare unde nu i s-a dat hrană pentru diabetici, fără a se respecta Norma nr. 20, primind hrană rece la fel cu ceilalți deținuți sănătoși. A mai arătat că în ceea ce privește comunicările datate 16 martie 2009, angajații Penitenciarului Oradea au refuzat să le dateze cu data la care i-au fost aduse la cunoștință, refuzând totodată să-i permită să le dateze personal cu data la care i-au fost prezentate, iar cele 5 procese-verbale datate 19 martie 2009 fiind întocmite în fals.

A mai învederat, de asemenea, o serie de împrejurări pe care le-a considerat a fi nelegale și pentru rezolvarea cărora s-a adresat judecătorului delegat. Recursul este nefondat. Analizând hotărârea atacată, Curtea apreciază că instanța de fond a analizat în mod riguros plângerea, iar prin coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, se constată că soluția pronunțată este legală și temeinică, fără a se fi dovedit în niciun fel săvârșirea vreunei fapte penale de către intimați. De asemenea, se constată că motivele invocate inițial în plângerea adresată parchetului au fost deja avute în vedere și analizate în fazele procesuale anterioare, fără a aduce elemente noi, pe baza cărora să poate fi luată în discuție nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate.

Cu privire la nemulțumirile invocate față de împrejurări pe care petiționarul le-a considerat nelegale și pentru rezolvarea cărora s-a adresat judecătorului delegat, Curtea constată că acestea exced cadrului procesual de față, întrucât nu fac obiectul prezentei plângeri. Simpla nemulțumire a petiționarului față de modalitatea de rezolvare a unei situații în care a fost implicat, faptul că nu este de acord cu soluțiile adoptate și reinterpretează împrejurările cunoscute, în funcție de propriile interese, nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a intimaților, activitatea acestora fără a se situa în afara legii penale și fără a putea conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care petiționarul le-a indicat în plângere.

De altfel, petiționarul a avut posibilitatea formulării cererilor și apărărilor pe care le-a apreciat a fi necesare, în fața instanțelor de judecată, în căile de atac prevăzute de lege, lucru de care, acesta a și uzat, fiindu-i astfel respectate toate drepturile procesuale. Posibilitatea formulării unor plângeri potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., reprezintă un drept procedural al petiționarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate și nici nu poate conduce la reformarea soluțiilor. Față de cele arătate, cum din examinarea în ansamblu, a sentinței recurate, nu se constată ca aceasta să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.I.T. împotriva Sentinței penale nr. 84/P/2009 din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie 2009.