ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.05.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2981/2013

HOTĂRÂRE
30.05.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2981/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de

20 octombrie 2009 la Tribunalul Satu Mare, precizată ulterior, reclamantul D.I.T.

a chemat în judecată pe pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea

pârâtului la despăgubiri, arătând că este bolnav de diabet și depinde de un

tratament zilnic, coroborat cu un regim alimentar. în timpul detenției și

deplasărilor între penitenciare și la instanță starea sănătății i s-a agravat

deoarece nu i s-a asigurat regimul corespunzător pentru un bolnav de diabet,

fiind astfel supus unei torturi fizice și psihice.

Prin sentința civilă nr. 872 D din 21

februarie 2011 Tribunalul Satu Mare, secția civilă, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și a respins acțiunea față

de acesta. A respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Statul român prin

Ministerul Finanțelor Publice.

Prin decizia civilă nr. 7 A din 1

februarie 2012 Curtea de Apel Oradea, secția

I

civilă, a respins apelul declarat de reclamant împotriva

acestei sentințe.

Împotriva acestei decizii reclamantul

a declarat recurs, susținând în esență că, fiind bolnav de diabet, pe timpul

detenției și deplasărilor între penitenciare și la instanțele de judecată

starea sănătății i s-a agravat deoarece nu i s-a asigurat regimul medicamentos

și alimentar corespunzător necesar pentru un bolnav de diabet, fiind astfel

supus unor torturi fizice și psihice.

La termenul de judecată din 30 mai

2013 Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului,

dat fiind că susținerile recurentului

din motivarea căii de atac nu pot fi încadrate în cazurile de modificare ori

casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nu există motive de ordine

publică ce pot fi invocate din oficiu de instanță, potrivit art. 306 alin. (2) C.

proc. civ., reținând cauza spre soluționare pe acest aspect.

Față de excepția invocată din oficiu

Înalta Curte apreciază că este întemeiată și o va admite ca atare, pentru

următoarele considerente:

În cuprinsul cererii de recurs nu se

regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei, care face obiectul

recursului, ceea ce presupune indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate

prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în

fundamentarea acesteia.

Nu orice nemulțumire a părții poate

duce la casarea ori modificarea hotărârii recurate.

A motiva recursul înseamnă, pe de o

parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de

recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar și dezvoltarea acestuia, în

sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat

la motivul de recurs invocat.

Numai indicarea greșită a motivelor de

recurs sau neindicarea acestor obligă instanța la o încadrare corectă a

acestora, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., o asemenea obligație

nefiind stabilită în sarcina instanței în situația în care recurentul nu indică

nici un motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nici nu

a dezvoltat în termen motivele de nelegalitate.

Față de cele ce preced, criticile

invocate de recurent nu sunt susceptibile de a fi încadrate în cazurile de

modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se

poate exercita controlul judiciar în recurs, iar sancțiunea care intervine este

nulitatea recursului,

Cum recursul nu poate fi analizat în

afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ. și cum criticile formulate

de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, urmează a se constata

nulitatea recursului, conform art. 302

1

, lit. c) C. proc. civ.

coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Constată

nul recursul declarat de reclamantul D.I.T. împotriva deciziei civile nr. 7/A din

1 februarie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 mai

2013

.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-07-02
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4213/2010
Asupra cauzei de față, din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele: Reclamantul D.T. a chemat în judecată Statul Român, Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor pentru obligarea acestora la plata daunelor mo
ÎCCJ 2013-05-16
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1934/2013
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Satu-Mare, secția I civilă, prin sentința nr. 3236/D de la 19 octombrie 2011, a respins acțiunea formulată de reclamantul D.I.T.
ÎCCJ 2011-11-23
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8318/2011
declarat recurs reclamantul D.I.T., criticând-o ca netemeinică și nelegală. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat că a făcut dovada, că pe perioada de detenție în Penitenciarul Oradea, această unitate împreună cu A.N.P., i-a încălc
ÎCCJ 2012-03-22
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1626/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 989/D din 4 martie 2011 a Tribunalului Satu-Mare s-a respins acțiunea reclamantului D.I.T., deținut în Penitenciarul Satu-Mare, î
ÎCCJ 2014-11-26
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3316/2014
declanșat unele boli cronice, devenind inapt de muncă. Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că reclamantului i s-a asigurat prezenta în fața instanțelor judecătorești de câte ori a fost citat, i s-au asigurat materialele necesare for
Sursă