ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2981/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 20 octombrie 2009 la Tribunalul Satu Mare, precizată ulterior, reclamantul D.I.T. a chemat în judecată pe pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la despăgubiri, arătând că este bolnav de diabet și depinde de un tratament zilnic, coroborat cu un regim alimentar. în timpul detenției și deplasărilor între penitenciare și la instanță starea sănătății i s-a agravat deoarece nu i s-a asigurat regimul corespunzător pentru un bolnav de diabet, fiind astfel supus unei torturi fizice și psihice. Prin sentința civilă nr. 872 D din 21 februarie 2011 Tribunalul Satu Mare, secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și a respins acțiunea față de acesta.

A respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin decizia civilă nr. 7 A din 1 februarie 2012 Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe. Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, susținând în esență că, fiind bolnav de diabet, pe timpul detenției și deplasărilor între penitenciare și la instanțele de judecată starea sănătății i s-a agravat deoarece nu i s-a asigurat regimul medicamentos și alimentar corespunzător necesar pentru un bolnav de diabet, fiind astfel supus unor torturi fizice și psihice. La termenul de judecată din 30 mai 2013 Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului, dat fiind că susținerile recurentului din motivarea căii de atac nu pot fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. și nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanță, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., reținând cauza spre soluționare pe acest aspect. Față de excepția invocată din oficiu Înalta Curte apreciază că este întemeiată și o va admite ca atare, pentru următoarele considerente: În cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei, care face obiectul recursului, ceea ce presupune indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia. Nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea ori modificarea hotărârii recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., dar și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat. Numai indicarea greșită a motivelor de recurs sau neindicarea acestor obligă instanța la o încadrare corectă a acestora, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., o asemenea obligație nefiind stabilită în sarcina instanței în situația în care recurentul nu indică nici un motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nici nu a dezvoltat în termen motivele de nelegalitate. Față de cele ce preced, criticile invocate de recurent nu sunt susceptibile de a fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs, iar sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, Cum recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ. și cum criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, urmează a se constata nulitatea recursului, conform art. 302 1 , lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul D.I.T. împotriva deciziei civile nr. 7/A din 1 februarie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2013 .