ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1934/2013

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Satu-Mare, secția I civilă, prin sentința nr. 3236/D de la 19 octombrie 2011, a respins acțiunea formulată de reclamantul D.I.T. împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Prezidențială, Penitenciarul Satu Mare, Administrația Națională a Penitenciarelor București și Penitenciarul Jilava, cu motivarea că s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor cumulative prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Prin decizia nr. 45/2012-A din 5 iulie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul D.I.T., reținând că, în speță, nu s-a adus, o atingere a dispozițiilor art. 8 ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, mandatele de aducere fiind emise tocmai pentru ci acesta să poată fi prezent la instanțe și/sau parchete în zilele stabilite pentru soluționarea sesizărilor, plângerilor, căilor de atac declarate de reclamant însuși, nefiind dovedite aspecte care să conducă la concluzia că a fost supus unei torturi fizice sau psihice. Împotriva acestei decizii, reclamantul D.I.T. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, fără a indica vreun motiv de nelegalitate.

În argumentarea motivelor de recurs, reclamantul a învederat că i s-au încălcat drepturile prevăzute de art. 3 și 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, provocându-i-se atât suferințe fizice, cât și morale. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția nulității recursului pentru nemotivare în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

având în vedere următoarele considerente: În cuprinsul motivelor de recurs, reclamantul a formulat exclusiv critici de netemeinicie a soluției privind stabilirea situației de fapt, administrarea și interpretarea probatoriilor, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează că: „Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.” Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), iar, conform dispozițiilor art. 302 alin. (1) C. proc. civ., este sancționată cu nulitatea recursului nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a aceluiași text legal, fiind reținut expres că recursul va cuprinde: „motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”. Astfel, Înalta Curte constată că, în speță, reclamantul, în memoriul de recurs, a făcut o expunere a derulării litigiului, un istoric al cauzei, fără să structureze și să dezvolte aceste critici subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei, fără a preciza relevanța față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. iar, conform alin. (1) al art. 302 1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat acestor dispoziții legale, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 308 alin. (1) raportat la art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. și să constate nulitatea recursului declarat de reclamantul D.I.T. împotriva deciziei nr. 45/2012-A din 5 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGlI D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul D.I.T. împotriva deciziei nr. 45/2012-A din 5 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția l civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2013.