ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1934/2013

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Tribunalul

Satu-Mare, secția I civilă, prin sentința nr. 3236/D de la 19 octombrie 2011, a

respins acțiunea formulată de reclamantul D.I.T. împotriva pârâților Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Prezidențială,

Penitenciarul Satu Mare, Administrația Națională a Penitenciarelor București și

Penitenciarul Jilava, cu motivarea că s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative

a condițiilor cumulative prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile

delictuale.

Prin decizia

nr. 45/2012-A din 5 iulie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a

respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul D.I.T., reținând că, în

speță, nu s-a adus, o atingere a dispozițiilor art. 8 ale Convenției Europene a

Drepturilor Omului, mandatele de aducere fiind emise tocmai pentru ci acesta să

poată fi prezent la instanțe și/sau parchete în zilele stabilite pentru

soluționarea sesizărilor, plângerilor, căilor de atac declarate de reclamant

însuși, nefiind dovedite aspecte care să conducă la concluzia că a fost supus

unei torturi fizice sau psihice.

Împotriva

acestei decizii, reclamantul D.I.T. a formulat recurs, solicitând admiterea

recursului, fără a indica vreun motiv de nelegalitate.

În

argumentarea motivelor de recurs, reclamantul a învederat că i s-au încălcat

drepturile prevăzute de art. 3 și 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

provocându-i-se atât suferințe fizice, cât și morale.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar

asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în

parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția nulității recursului

pentru nemotivare în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. având în vedere următoarele considerente:

În cuprinsul

motivelor de recurs, reclamantul a formulat exclusiv critici de netemeinicie a

soluției privind stabilirea situației de fapt, administrarea și interpretarea

probatoriilor, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă

motivelor de nelegalitate prevăzute expres de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

Dispozițiile

art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că recursul se motivează prin însăși

cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii

atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal

statuează că: „Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la

comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.”

Potrivit art.

306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în

termenul legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), iar, conform

dispozițiilor art. 302 alin. (1) C. proc. civ., este sancționată cu nulitatea

recursului nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între

acestea, la lit. c) a aceluiași text legal, fiind reținut expres că recursul va

cuprinde: „motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat”.

Astfel,

Înalta Curte constată că, în speță, reclamantul, în memoriul de recurs, a făcut

o expunere a derulării litigiului, un istoric al cauzei, fără să structureze și

să dezvolte aceste critici subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei,

fără a preciza relevanța față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299

alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Așa fiind,

cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile

prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. iar, conform

alin. (1) al art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să

cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se

sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurentul-reclamant

nu s-a conformat acestor dispoziții legale, urmează să facă aplicarea

prevederilor art. 308 alin. (1) raportat la art. 302

1

alin. (1) lit.

c) C. proc. civ. și să constate nulitatea recursului declarat de reclamantul D.I.T.

împotriva deciziei nr. 45/2012-A din 5 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Oradea, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGlI

D E C I D E

Constată

nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul D.I.T. împotriva deciziei

nr. 45/2012-A din 5 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția l civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 mai 2013.