ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2505/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2505/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov prin Sentința penală nr. 109/S din 21 decembrie 2006, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de viol prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. b
1
) și alin. (3) C. pen. și incest prev. de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 33 C. pen. în infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. b
1
) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 197 alin. (1), (2) lit. b
1
) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat inculpatul G.G. la 15 ani închisoare și la 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), d) și e) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen.
L-a obligat pe inculpat să plătească minorului parte civilă G.A.F. (prin curator) 6000 RON daune morale, părții civile Spitalul Clinic de Copii Brașov 306 RON reprezentând c/v prestărilor medicale acordate părții vătămate minore G.A.F.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei reținute și arestarea începând de la 26 ianuarie 2006 până la 21 decembrie 2006.
Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov cu nr. 9/2006 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul G.G. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. și ped. de art. 197 alin. (1), (2) lit. b
1
) și alin. (3) C. pen. și a infracțiunii de incest prev. și ped. de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b), 34 C. pen., reținându-se în fapt că inculpatul până în momentul arestării preventive a trăit și a conviețuit în relație de concubinaj cu numita B.A.F., relație în urma căreia au rezultat minorii G.G.A., G.A.F. - victima din prezentul dosar, și G.I.
Inculpatul împreună cu concubina și cu cei trei copii minori locuiau într-un imobil construit din bârne de lemn situat în Săcele, str. P., compus din două camere, racordat la rețeaua de curent electric prin intermediul instalației imobilului părinților și încălzit cu material lemnos, imobilul oferind condiții modeste de locuire. În data de 21 ianuarie 2006 cum rezultă din declarația concubinei inculpatului și a acestuia, inculpatul împreună cu copii și concubina s-au aflat la locuința lor descrisă mai sus. În jurul orelor 7,00 - 7,30 inculpatul împreună cu concubina și copii s-au deplasat la domiciliul părinților inculpatului de unde au luat mâncare gătită pe care au adus-o apoi la locuința lor. În jurul orelor 9,00 - 9,30 concubina inculpatului a plecat de la locuință pentru a cumpăra pâine, întorcându-se acasă în jurul orelor 10,00 ocazie cu care l-a observat pe fiul său G.A.F., în vârstă de 4 ani, care era palid și nu avea pantalonii pe el, motiv pentru care l-a întrebat ce s-a întâmplat iar acesta i-a spus că tatăl său i-a făcut "buba la fund" și i-a arătat că îl doare în zona anusului.
B.A.F. după ce a examinat în mod sumar copilul a observat că sângerează în zona anusului aspecte pe care le-a adus la cunoștința inculpatului chiar în acea zi și i-a spus că va duce copilul la doctor. La cele spuse de concubină inculpatul a devenit agresiv, violent și i-a interzis acesteia în mod categoric să-l prezinte pe minor la medic, spunându-i că minorul minte și că poate are limbrici, sens în care a amenințat-o și cu moartea, pentru a nu spune cuiva despre acestea.
La data de 22 ianuarie 2006 inculpatul și concubina s-au deplasat împreună cu cei trei copii la părinții concubinei, unde B.A.F., aflându-se în siguranță, i-a spus inculpatului să plece pentru că ea nu mai vrea să trăiască cu el. Totodată le-a povestit părinților ce s-a întâmplat. În urma celor spuse de concubină s-a iscat o ceartă între aceasta și inculpat care a negat acuzațiile, după care a părăsit locuința părinților concubinei împreună cu fiul său cel mare G.G.A., în vârstă de 5 ani. Minorul întrebat fiind de bunic ce s-a întâmplat le-a relatat și acestora ce-i povestise mamei sale, în sensul că a fost violat de tatăl său, care după ce l-a dezbrăcat de pantaloni l-a pus pe pat în cameră după care i-a introdus penisul în anus. De față la discuții în locuința părinților concubinei au fost martorii O.I. și O.E., care au constatat împreună cu bunicii materni leziunile suferite de minor, ca urmare a abuzului sexual.
La data de 23 ianuarie 2006 B.A.F., mama minorului și bunicii materni B.I. și V., sfătuiți de martorii O.I. și O.E., au hotărât să se prezinte cu minorul la medic, dar nu au reușit întrucât inculpatul s-a prezentat la domiciliul părinților concubinei și i-a amenințat cu bătaia cu moartea și că le va da foc la casă în situația în care vor încerca să ducă copilul la medic. Deoarece inculpatul este cunoscut ca fiind o persoană cu fire foarte agresivă, violentă, ținând cont și de amenințările proferate au renunțat să mai prezinte copilul la medic în acea zi.
La data de 26 ianuarie 2006 la domiciliul părinților concubinei s-a prezentat o mătușă a acesteia, respectiv B.E., care după ce a aflat și constatat personal cele întâmplate a anunțat telefonic poliția și salvarea, astfel că minorul a fost internat de urgență Ia Spitalul de Pediatrie Brașov cu diagnosticul la internare de agresiune sexuală, ruptura mucoasei perete rectal posterior, sens în care s-a intervenit chirurgical, astfel că minorul a rămas internat până la data de 29 ianuarie 2006.
Din adresa Spitalului Clinic de Copii Brașov a rezultat că Ia examenul clinic, efectuat de medicul chirurg de gardă, s-a constatat că pacientul este anxios, speriat, iar la tușeul rectal s-a observat o leziune de 3 - 4 cm perpendicular pe axul rectului, care sub anestezie generală în urgență s-a suturat cu două fire de catgut, plaga aflându-se la cca. 4 - 5 cm de orificiul anal. Astfel s-a apreciat că leziunea constatată nu ar fi putut proveni prin grataj (scărpinat), fiind poziționată la o distanță destul de mare de orificiul anal (4 - 5 cm) și nici provocată de eventuali paraziți intestinali.
S-au mai reținut în rechizitoriu și concluziile raportului de constatare medico-legală al S.M.L. Brașov, care au fost în sensul că minorul G.A.F. prezenta la nivelul regiunii anale leziuni traumatice ce s-au putut produce prin intromisiunea forțată în regiunea anorectală a unui corp dur, cilindric (posibil corp penian) și care pot data din data de 21 ianuarie 2006, leziuni ce au necesitat 14 - 16 zile de îngrijiri medicale, calculate de la data producerii, dacă nu survin complicații.
De asemenea completările raportului de constatare medico-legală corelate cu restul actelor medicale concluzionează că leziunile traumatice de la nivelul zonei rectale nu s-au putut produce prin scărpinare de el însuși ori de alte persoane, iar leziunile nu puteau fi cauzate de paraziți, sens în care au fost menținute concluziile inițiale.
Raportul de evaluare psihologică întocmit de psihologul A.B. din cadrul D.G.A.S.P.C. Brașov a concluzionat că minorul a fost victima unui abuz sexual, produs prin violență, fapt ce i-a lăsat o amprentă psiho-emoțională negativă evidentă. Audierea minorului de către psiholog s-a făcut în prezența mamei sale, a doamnei av. V.A.M., iar ascultarea a fost înregistrată audio-video, ocazie cu care minorul a relatat încă o dată că tatăl său îl bate și îi face buba, și a mimat de mai multe ori actul sexual consumat între el și tatăl său.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov sub nr. 78/P/2006.
Audiat în fața instanței inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei. Astfel, la dosarul de urmărire penală, inculpatul a declarat că la data de 21 ianuarie 2006 s-a deplasat cu concubina și cei trei copii la părinții concubinei în jurul orelor 13,00 - 13,30 unde au rămas până în jurul orelor 16, după care între el și concubină a intervenit o ceartă pe motiv că aceasta i-a reproșat că o lasă singură iar el merge la băut sens în care nu mai vrea să stea cu el.
În fața instanței inculpatul a declarat că a fost la părinții săi pe la orele 8 dimineața pentru a da mâncare la animale, iar mama sa a chemat-o pe concubină să îi dea ciorbă, după care s-au întors acasă și au mâncat împreună cu copii. Pe la orele 11 a venit fratele său care i-a cerut să meargă la pădure după lemne și pe care l-a refuzat întrucât trebuia să meargă la socrii săi, după care s-a îmbrăcat și a plecat cu toată familia la părinții concubinei, unde au stat 3 - 4 ceasuri de vorbă. Inculpatul nu își explică cuprinsul raportului medico-legal întocmit din care rezultă că minorul A.F. a suferit o agresiune sexuală, și motivează că nu el este autorul în condițiile în care o astfel de faptă s-ar fi produs, pe considerentul că B.A.F. concubina sa vrea să scape de el și de aceea a depus plângerea la poliție și îl acuză de săvârșirea faptei, deoarece are un nou concubin. Inculpatul a declarat că există chiar un obicei și anume să primească mâncare de la părinții săi pe considerentul că A.F. nu știe să gătească, declarație ce este infirmată de concubină care a declarat că nu este adevărat, că părțile se gospodăreau singure întrucât aveau bani, circa 4 milioane pe lună.
Inculpatul a negat că ar fi autorul unei astfel de fapte și pe considerentul că în situații similare de față nu este decât făptuitorul agresor și victima, faptele de această natură nu se comit în public.
Apărările inculpatului în sensul că, concubina nu a părăsit casa pentru a se duce să cumpere pâine și că, el nu s-a aflat nici un moment singur cu minorul parte vătămată cum și explicația pe care a dat-o inculpatul încercând că demonstreze că leziunile descrise în raportul medico-legal se datorează paraziților intestinali au fost înlăturate.
Având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale și nemijlocit în cursul cercetării judecătorești instanța a reținut că inculpatul a săvârșit cu vinovăție infracțiunea de viol.
În fapt, s-a reținut că, la data de 21 ianuarie 2006, inculpatul împreună cu concubina și cei trei copii, s-au deplasat dis-de-dimineață de Ia locuința lor, la locuința părinților inculpatului, unde acesta își ținea animalele, de unde a luat mâncare gătită, după care s-au întors la domiciliul conjugal. În dimineața respectivă, concubina inculpatului s-a deplasat până la magazin, pentru a cumpăra pâine, iar, după ce s-a întors la domiciliu, l-a găsit pe unui dintre copii, respectiv pe A.F., fără pantaloni, speriat, l-a întrebat ce i s-a întâmplat, iar minorul a afirmat că "tata i-a făcut buba".
Mama minorului a declarat că fiul său i-a zis că "tati i-a făcut buba cu puța", dar a și constat că minorul avea sânge la funduleț, era speriat și plângea. Pentru a găsi o modalitate de a ieși din casă, mama minorului, pe nume B.A.F., ca urmare a amenințării inculpatului "să nu cumva să părăsești domiciliul, că te tranșez", a tăcut, după care i-a propus inculpatului să meargă în vizită la părinții săi, drum pe care l-au parcurs pe jos.
Ajungând la locuința părinților săi, B.A.F. s-a simțit în siguranță, astfel că a avut loc o ceartă cu inculpatul, căruia i-a spus că nu se mai întoarce cu el acasă, relatând și părinților săi cele petrecute, ocazie cu care minorul a declarat bunicii materne că "G. i-a făcut buba la fund".
Întrucât familia concubinei a fost amenințată de inculpat și de rude ale acestuia, pentru a nu depune plângere la poliție și pentru a nu prezenta copilul la medic pentru a fi examinat, abia în data de 26 ianuarie 2006, când a venit în vizită martora B.E., aceasta a sunat la Poliție și la Salvare, după ce a aflat cele petrecute.
Împotriva hotărârii, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și inculpatul criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând desființare acesteia. Prin apelul Parchetului s-a cerut majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului de prima instanță, deoarece aceasta nu corespunde scopului educativ și preventiv al pedepsei, fiind prea blândă. Totodată, a fost criticat modul în care prima instanță a procedat la judecarea cauzei, îndepărtând din sală, în momentul audierii inculpatului, pe mama părții vătămate și dându-i părții vătămate termen în cunoștință.
Acest din urmă motiv nu a mai fost însă susținut oral cu ocazia dezbaterii asupra apelurilor.
Inculpatul a solicitat achitarea sa, potrivit dispozițiilor art. 11, pct. 2, lit. a) raportate la art. 10, lit. a), lit. c) și lit. d) C. proc. pen., considerând că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa. Totodată, a invocat încălcarea principiului "in dubio pro reo" și a prezumției de nevinovăție și nerespectarea dispozițiilor legale privind nulitatea actelor de urmărire penală, care au fost efectuate cu încălcarea dreptului de apărare al inculpatului, încălcarea principiului dreptului la apărare, al contradictorialității și al aflării adevărului, în sensul administrării de probe și în favoarea inculpatului și nerespectarea drepturilor inculpatului de a propune probe și a-și dovedi nevinovăția. De asemenea, a considerat greșită stabilirea stării de fapt de către prima instanță și ca netemeinică condamnarea inculpatului, în subsidiar considerând că pedeapsa aplicată este mult prea mare.
Prin Decizia penală nr. 43/A din 9 mai 2008 Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ambele apeluri ca nefondate.
A motivat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică și că prezumția de nevinovăție consacrată de lege în favoarea inculpatului a fost răsturnată de probele administrate în cursul urmării penale și cercetării judecătorești desfășurată la prima instanță iar prin probele administrate în apel când au fost audiați martori neaudiați de prima instanță și s-au dispus completări ale constatărilor medico-legale și expertize, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de viol este dovedită cu certitudine și fără urmă de îndoială.
În ce privește individualizarea pedepsei s-a motivat că pedeapsa aplicată inculpatului răspunde exigențelor legii fiind corect individualizată cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. ținându-se seama de circumstanțele reale ale comiterii faptei și de cele personale ale inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a criticat-o ca nelegală și netemeinică.
Prin motivele scrise a cerut casarea sentinței și ascultarea inculpatului invocând prin temei art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. a) rap. la fapta de viol nu exista iar în subsidiar art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) sau art. 1 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
A susținut în esență că nu s-a dovedit existența unei fapte de viol; dacă o asemenea faptă ar fi fost săvârșită; dacă aceasta a fost săvârșită de inculpat, modul ipotetic al faptei de viol, data și locul săvârșirii.
A arătat că prin probele administrate prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată ba dimpotrivă având în vedere poziția procesuală a inculpatului și declarațiile date în special de mama părții vătămate, fiecare contrazicând-o pe cealaltă, rezultă că partea vătămată și familia au căutat să scape de inculpat.
Înscenarea violului i-a dat posibilitatea concubinei inculpatului să continue relația cu actualul concubin A.V.
A mai arătat că nu s-a dovedit cu martori săvârșirea violului, iar actele de la dosar, acte medicale, constatări medico-legale și expertize sunt contradictorii.
A considerat că un element care nu poate fi trecut cu vederea este acela al unei răni superficiale la examinarea de către chirurg din 26 ianuarie 2006, astfel dacă rana superficială nu putea fi provocată decât în ziua când minorul a fost consultat iar minorul nu a mai avut contact cu inculpatul de 4 zile este evident că un viol nu se putea produce. Având în vedere că la dosar nu exista probe care să dovedească săvârșirea unei fapte de viol de către inculpat și ținând seama de leziunea constatată de medici s-ar putea dispune cercetarea pentru că fapta nu a fost săvârșită de el și de altă persoană.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte a verificat hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și în plus l-a audiat pe inculpat, pe concubina acestuia B.A. și pe martorii O.G., P.I., B.V., B.I., A.V., B.I.A. și C.V. ultimii doi fiind psiholog și respectiv medicul chirurg care a suturat plaga în 26 ianuarie 2006.
Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că hotărârea pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică.
A fost analizată în amănunțime pe baza declarațiilor martorilor desfășurarea evenimentelor din zilele de 21 și 22 ianuarie 2006 cum și motivul care a împiedicat partea vătămată și părinții să reclame violul - amenințări la care au fost supuși de inculpat și fratele său.
Raportul de evaluare psihologică a victimei întocmit de psihologul B.A. concluzionează că minorul G.A.F. este victima unui abuz sexual fapt ce i-a lăsat o amprentă psihoemoțională - negativă, evidentă, anxietatea fiind vizibilă pe chipul minorului.
S-a recomandat integrarea copilului într-un program terapeutic.
Audiat de către instanța de apel martorul a confirmat direct și nemijlocit faptul că discutând în două rânduri cu victima minoră, prima dată la sediul D.G.A.S.P.C. Brașov și a doua oară când s-a realizat audierea filmată în prezența organelor de poliție, a avocatului inculpatului și martorei B.A., minorul a spus cu limbajul specific vârstei că "tata G. i-a făcut buba" și a mimat actul sexual, atunci când i-a cerut să arate ce a pățit. Martorul a arătat că mimarea unui act sexual de către un copil de 4 ani nu se poate copia sau învăța ci este o consecință directă a ceea ce a trăit copilul.
Martorul C.V. medicul chirurg care l-a examinat pe minor a constatat o plagă la nivelul peretelui posterior al rectului plagă pe care a suturat-o.
La examinarea de către medicul legist s-au evidențiat două plăgi superficiale la nivelul anusului, la orele 1, 11 pe cadranul convențional de ceas, existența celor 2 leziuni fiind constatată și cu ocazia examinării victimei la data de 6 noiembrie 2007 la I.N.M.L. M.M. București.
Instanța de apel nelămurită, de expertiza medico-legală a solicitat I.M.L. M.M. din nou aprecieri asupra mecanismului de producere a leziunilor prezentate de minor.
Concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuată în anul 2008 la I.M.L. M.M. sunt în sensul că deși descrisese diferit în actele medicale, leziunile traumatice suferite de victimă minoră sunt unitare existând concordanță de sediu și anume: două rupturi aflate la pozițiile 11 și 1 ale cadranului convențional, constatate de medicul legist și de comisia medico-legală a I.N.M.L. București și o leziune mai profundă suturată, care a fost suturată de mediul chirurg, leziune ce nu putea fi constatată de legist, deoarece adâncimea la care era situată (în rect) nu permite vizualizarea ei la examinarea medico-legală.
S-a precizat că leziunile constatate pot data din 21 ianuarie 2006.
În privința mecanismului de producere s-a arătat că cel mai probabil au fost produse prin distensia forțată a orificiului și canalului anal cu un corp dur aproximativ cilindric cu diametrul mai mare decât al anusului, neexcluzându-se varianta introducerii unui penis în erecție sau a oricărui corp dur cu formă și dimensiuni similare.
S-a făcut mențiunea că leziunile nu pot fi autoproduse și că se exclude varianta producerii lor prin introducerea unui deget.
Instanța de apel a înlăturat motivat apărarea, făcută de inculpat, pe care a încercat s-o dovedească cu martorii G.C., B.E.B. și P.I. (audiată prima oară în apel, pretinsa prietenă a părții vătămate în sensul că au auzit, s-au văzut cu martora B.A. extrăgea cu degetul sau cârpa oxiuri sau ascarizi declarații vădit nesincere și nereale. Din fișa medicală de la Dispensarul comunal rezultă că minorul a fost diagnosticat cu paraziți intestinali la 9 februarie 2005 când i s-a prescris tratament medicamentos și că nu era bolnav în anul 2006.
Instanța de apel a înlăturat motivat declarația martorei P.I. propusă în apărare deoarece prin schimbarea de la un termen la altul prin declarațiile date la confruntarea cu martora B.A. a repetat că aceasta nu numai că nu a fost prietenă cu B.A. dar că nu a fost la aceasta în casă decât o singură dată și întâmplător, nu invitată. Curtea a motivat detaliat de ce martora este de rea-credință, arătând printre altele că nu cunoștea ziua de naștere, preferințele, nu vorbeau nici când se întâlneau și nu s-au vizitat, cu excepția acelei vizite arătate mai sus.
În ceea ce privește apărarea inculpatului că fosta concubină i-a înscenat violul pentru a putea să se căsătorească cu un alt bărbat A.V., probele administrate de cele două instanțe cât și în recurs nu dovedesc o astfel de activitate. Inculpatul a recunoscut cu ocazia întocmirii referatului de evaluare socială că a avut uneori un comportament agresiv față de concubină, sentimente de gelozie și chiar a lovit-o și a arătat că în câteva rânduri, concubina a plecat la părinți dar de fiecare dată se împăcau. Este evident că martora B.A. nu avea nevoie să însceneze un viol ca să scape de inculpat, putea să facă acest lucru foarte simplu despărțindu-se de el.
Pe de altă parte nedovedite sunt susținerile inculpatului că concubina avea un alt bărbat.
Din probele administrate a rezultat că la circa 8 luni după arestarea inculpatului, concubina s-a cuplat cu A.V., relație de concubinaj din care în anul 2007 iulie a rezultat un copil.
Recursul este fondat și urmează a fi admis în ceea ce privește motivul de critică privind greșita individualizare a pedepsei.
Din cuprinsul sentinței rezultă că instanța de fond nu a realizat operațiunea de individualizare a pedepsei sau dacă a făcut-o, a omis să o motiveze.
În aceste condiții referire din decizie, la individualizarea corespunzătoare criteriilor din art. 72 C. pen., este criticabilă.
Având în vedere pericolul social al faptei, condițiile în care a fost săvârșită, victima fiind fiul inculpatului dar în același timp și persoana inculpatului, antecedentele penale neavând nici o legătură cu infracțiunea dedusă judecății, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și printr-o pedeapsă de 10 ani închisoare ce se va executa într-un loc de detenție.
Așa fiind urmează ca în temeiul art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen. recursul inculpatului să fie admis și să se dispună casarea deciziei și în parte a sentinței în latura penală. Rejudecând cauza, urmează ca pedeapsa de 15 ani închisoare să fie redusă la 10 ani.
În temeiul art. 385
17
alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. de va deduce timpul reținerii și arestării preventive de la 26 ianuarie 2006 la 22 august 2007.
Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva Deciziei penale nr. 43/A din 9 mai 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 109/S din 21 decembrie 2006 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov și, rejudecând:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului G.G. de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. b
1
) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 26 ianuarie 2006 la 22 august 2007.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale sus-menționate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 iunie 2010.