ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 756/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 756/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 66 din 28 septembrie 2011, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov

a hotărât după cum urmează

:

În baza art.

197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.,

condamnarea inculpatului O.R.R. la pedeapsa de 12 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau

curator, pe o durată de 10 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

În baza art.

85 C. pen., a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani

închisoare aplicată inculpatului O.R.R. prin sentința penală nr. 139 din 06

iunie 2011 a Judecătoriei Făgăraș, pronunțată în dosarul nr. 375/226/2011,

rămasă definitivă prin nerecurare la data de 05 iulie 2011.

În baza art.

33 lit. b), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 12 ani închisoare

aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 139 din 06 iunie 2011 a Judecătoriei Făgăraș si a aplicat

inculpatului O.R.R. pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, și, în baza

art. 35, art. 36 C. pen., a aplicat alături pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e)

C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective

publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat,

drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 10

ani.

În baza art.

71 C. pen., a interzis inculpatului O.R.R. drepturile prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

În baza art.

88 C. pen., a scăzut, din durata pedepsei închisorii pronunțate, timpul

reținerii din data de 18 iulie 2011 și al arestării preventive a inculpatului

O.R.R. începând cu data de 19 iulie 2011 și până la zi.

În baza art.

350 C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului O.R.R.,

deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 15 din 18 iulie 2011 emis

de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.

În baza art. 7

din Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului

Național de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea în condițiile legii a

probelor biologice de la persoana condamnată definitiv O.R.R., în vederea

introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art.

346 C. proc. pen. raportat la art. 998, art. 999 C. civ., a admis acțiunea

civilă formulată de partea civilă B.C.M., prin președintele Consiliului

Județean Brașov și în consecință a obligat inculpatul O.R.R. la plata sumei de 10000

lei către partea civilă B.C.M., cu titlu de daune morale.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în luna septembrie

2010, într-o zi a cărei dată nu a putut fi stabilită, aflându-se în locul numit

„sub crematoriu" situat pe raza localității Mandra, județul Brașov,

profitând de imposibilitatea victimei minore de a se apăra și de a-și exprima

voința, inculpatul a întreținut un raport sexual oral cu partea vătămată minoră

B.C.M. - în vârstă de 3 ani și 4 luni la acel moment, iar după consumarea

raportului sexual a amenințat-o pe aceasta cu acte de violență dacă va povesti

cuiva cele întâmplate.

Din punct de

vedere juridic, s-a apreciat de către prima instanță că fapta inculpatului

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art.

197 alin. (1) și (3) C. pen. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și inculpatul

O.R.R.

Parchetul de

pe lângă Tribunalul Brașov, a apreciat, urmare a efectuării operațiunii

juridice de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă, că pedeapsa de 12 ani

închisoare nu este aptă să asigure îndeplinirea scopului prevăzut de art. 52 C.

pen.

Inculpatul

O.R.R. a solicitat a i se aplica minimul de 10 ani închisoare urmare a faptului

că a uzat de dispozițiile referitoare la judecata în cazul recunoașterii

vinovăției.

Prin decizia

penală nr. 139/Ap din 22 decembrie 2011 Curtea de Apel Brașov, s

ecția penală și pentru cauze cu minori

în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și inculpatul

O.R.R. împotriva sentinței penale nr. 66 din 28 septembrie 2011 pronunțată de

Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, pe care a desființat-o cu privire

la temeiul de drept al pluralității de infracțiuni reținut în procedeul

contopirii pedepselor concurente comise de inculpat.

Rejudecând în

aceste limite, a înlăturat dispozițiile art. 33 lit. b) C. pen. și a reținut

disp. art. 33 lit. a) C. pen., în procedeul contopirii pedepselor concurente

comise de inculpat.

A menținut

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art.

383 alin. (1)

1

raportat la art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura

arestării preventive a inculpatului O.R.R., iar în baza art. 381 alin. (1) C.

proc. pen. a adăugat timpul de arestare scurs de la data de 28 septembrie 2011

la zi.

A reținut sub

aspectul individualizării pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, că prima

instanță a avut în vedere, pe lângă dispozițiile art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen., toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul

de pericol social concret ridicat al faptei comise de inculpat, circumstanțele

personale ale inculpatului, care nu este la primul conflict cu legea penală,

dar și faptul că, din punct de vedere psihiatric, acesta prezintă tulburări

comportamentale cu manifestări antisociale la o personalitate

instabil-emoțională.

În aceste

condiții, a reținut că pedeapsa nu trebuie să se caracterizeze numai prin

prisma caracteristicii de a fi o măsură de constrângere, ci și prin prisma

mijlocului de reeducare care presupune formarea unei noi atitudini față de

valorile sociale, astfel că, prin orientarea pedepsei ușor peste minimul redus

ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., se va asigura pe deplin scopul și funcțiile pedepsei, prevăzută de art.

52 C. pen.

În lumina

acestor aspecte, a apreciat criticile de netemeinicie aduse atât de parchet,

cât și de inculpat, că sunt nefondate.

Pe de altă

parte, a constatat, din oficiu, că temeiul de drept al pluralității de

infracțiuni reținut de instanța de fond specializat în procedeul contopirii

pedepselor concurente comise de inculpat, este unul greșit. Astfel, s-a reținut

incidența dispozițiilor art. 33 lit. b) C. pen., atât în minuta, cât și în

dispozitivul sentinței apelate, pe când, în considerente, au fost reținute cele

ale art. 33 lit. a) C. pen.

În condițiile

în care prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 85 C. pen., anulând

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată

inculpatului O.R.R. prin sentința penală nr. 139 din 06 iunie 2011 a

Judecătoriei Făgăraș, pronunțată în dosarul nr. 375/226/2011, rămasă definitivă

prin nerecurare la data de 05 iulie 2011, nefiind vorba de o acțiune săvârșită

de inculpat care să întrunească elementele mai multor infracțiuni, în procedeul

contopirii pedepselor concurente comise de inculpat trebuiau reținute

dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen., sentința fiind desființată doar sub acest

aspect.

Împotriva deciziei

penale nr. 139/Ap din 22 decembrie 2011 a formulat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Brașov

și

a solicitat în temeiul cazului de casare prev de disp. art. 385/9 pct. 14 C.

proc. pen. majorarea pedepsei prin aplicarea unui spor de pedeapsă.

Examinând

decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Brașov, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385/9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) și art. 385/7 din

același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat este întemeiat pentru

următoarele considerente.

În

conformitate cu dispozițiile art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt

supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu

prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit art. 72 C. pen. care reglementează criteriile generale de

individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de

partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Analizând

pedeapsa aplicată inculpatului în raport de infracțiunea comisă și de datele ce

îl caracterizează pe inculpatul O.R.R., Înalta Curte constată, față de

dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., că pedeapsa aplicată este insuficientă

pentru realizarea scopului pedepsei, așa cum este prevăzut în dispozițiile mai

sus arătate, respectiv pentru a asigura realizarea funcțiilor de constrângere

și reeducare ale sancțiunii și a scopului prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni, astfel că, argumentele expuse de instanțele de fond și de apel nu

sunt suficiente pentru aplicarea pedepsei, așa cum a fost individualizată de

acestea.

În

considerarea dispozițiilor arătate, pedeapsa aplicată inculpatului trebuia să

reflecte pericolul social al infracțiunii săvârșite, gradul de pericol social

al faptei săvârșite de inculpat, care profitând de imposibilitatea de a se

apăra a părții vătămate și de starea de imaturitate a acesteia, dată fiind

vârsta părții vătămate de 3 ani și 4 luni la acel moment, a întreținut un

raport sexual oral. Se are în vedere și faptul că inculpatul a mai fost

condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol prev de art. 197

alin. (3) cu aplicarea art. 99 C. pen. la o pedeapsă de 5 ani prin sentința

penală nr. 323 din 23 octombrie 2000 a Tribunalului Brașov, definitivă prin

decizia penală nr. 1 din 10 ianuarie 2011 a Curții de Apel Brașov reținându-se

că a întreținut un raport sexual prin constrângere și profitând de

imposibilitatea de apărare a minorei G.A.M. în vârstă de 8 ani. Pe de altă

parte, relevant în cauză este raportul de expertiză medico legală psihiatrică

nr. 1963 din 21 iulie 2011 potrivit căruia inculpatul prezintă tulburări de

comportament cu manifestări antisociale la o persoană instabil emoțională.

Astfel, față

de natura infracțiunii săvârșite, a împrejurării în care a fost comisă fapta,

Înalta Curte apreciază că se impune majorarea pedepsei inculpatului de la 12

ani închisoare la 15 ani închisoare, astfel încât, acesta să-și formeze o

atitudine corectă față de normele juridice, față de ordinea de drept și față de

regulile de conviețuire socială, conform scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C.

pen.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

va admite recursul declarat de procuror și va casa în parte decizia penală

atacată și în parte sentința penală nr. 66/S din 28 septembrie 2011 a

Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.

Va descontopi

pedeapsa rezultată de 12 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a, b), d) și

e) C. pen., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Va majora

pedeapsa aplicată inculpatului O.R.R.

pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. de la 12 ani închisoare la 15 ani

închisoare, menținând pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a, b), d) și e) C. pen., pe o perioadă

de 10 ani.

Va menține

dispoziția de anulare a suspendării condiționate privind pedeapsa de 3 ani

închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 139 din 6 iunie 2011

a Judecătoriei Făgăraș, definitivă prin nerecurare.

În baza disp.

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul O.R.R. va

executa pedeapsa cea mai grea aceea de 15 ani închisoare și 10 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II- a, b), d) și e) C. pen.

În baza art. 88

C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată, prevenția inculpatului de la 18 iulie

2011 la 15 martie 2012.

Va menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Față de disp.

art. 192 alin. (6) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu

soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov

rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva

deciziei penale nr. 139/Ap din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Casează în

parte decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 66/S din 28

septembrie 2011 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov. În rejudecare:

Descontopește

pedeapsa rezultată de 12 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a, b), d) și

e) C. pen., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Majorează

pedeapsa aplicată inculpatului O.R.R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen. de la 12 ani închisoare la 15 ani închisoare, menținând

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II- a, b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

Menține

dispoziția de anulare a suspendării condiționate privind pedeapsa de 3 ani

închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 139 din 6 iunie 2011

a Judecătoriei Făgăraș, definitivă prin nerecurare.

În baza disp.

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul O.R.R. va

executa pedeapsa cea mai grea aceea de 15 ani închisoare și 10 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II- a, b), d) și e) C. pen.

Deduce din

pedeapsa aplicată, prevenția inculpatului de la 18 iulie 2011 la 15 martie

2012.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimatul inculpat în sumă de 200 lei,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Brașov rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 15 martie 2012.