ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 756/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 66 din 28 septembrie 2011, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a hotărât după cum urmează : În baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., condamnarea inculpatului O.R.R. la pedeapsa de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 10 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

În baza art. 85 C. pen., a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului O.R.R. prin sentința penală nr. 139 din 06 iunie 2011 a Judecătoriei Făgăraș, pronunțată în dosarul nr. 375/226/2011, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 05 iulie 2011. În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 139 din 06 iunie 2011 a Judecătoriei Făgăraș si a aplicat inculpatului O.R.R.

pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, și, în baza art. 35, art. 36 C. pen., a aplicat alături pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 10 ani. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului O.R.R. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a scăzut, din durata pedepsei închisorii pronunțate, timpul reținerii din data de 18 iulie 2011 și al arestării preventive a inculpatului O.R.R.

începând cu data de 19 iulie 2011 și până la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului O.R.R., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 15 din 18 iulie 2011 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov. În baza art. 7 din Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea în condițiile legii a probelor biologice de la persoana condamnată definitiv O.R.R., în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, art. 999 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B.C.M., prin președintele Consiliului Județean Brașov și în consecință a obligat inculpatul O.R.R.

la plata sumei de 10000 lei către partea civilă B.C.M., cu titlu de daune morale. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în luna septembrie 2010, într-o zi a cărei dată nu a putut fi stabilită, aflându-se în locul numit „sub crematoriu" situat pe raza localității Mandra, județul Brașov, profitând de imposibilitatea victimei minore de a se apăra și de a-și exprima voința, inculpatul a întreținut un raport sexual oral cu partea vătămată minoră B.C.M. - în vârstă de 3 ani și 4 luni la acel moment, iar după consumarea raportului sexual a amenințat-o pe aceasta cu acte de violență dacă va povesti cuiva cele întâmplate. Din punct de vedere juridic, s-a apreciat de către prima instanță că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și inculpatul O.R.R. Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, a apreciat, urmare a efectuării operațiunii juridice de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă, că pedeapsa de 12 ani închisoare nu este aptă să asigure îndeplinirea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Inculpatul O.R.R. a solicitat a i se aplica minimul de 10 ani închisoare urmare a faptului că a uzat de dispozițiile referitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Prin decizia penală nr. 139/Ap din 22 decembrie 2011 Curtea de Apel Brașov, s ecția penală și pentru cauze cu minori în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și inculpatul O.R.R. împotriva sentinței penale nr. 66 din 28 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, pe care a desființat-o cu privire la temeiul de drept al pluralității de infracțiuni reținut în procedeul contopirii pedepselor concurente comise de inculpat. Rejudecând în aceste limite, a înlăturat dispozițiile art. 33 lit. b) C. pen. și a reținut disp. art. 33 lit. a) C. pen., în procedeul contopirii pedepselor concurente comise de inculpat. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. În baza art. 383 alin. (1) 1 raportat la art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului O.R.R., iar în baza art. 381 alin. (1) C. proc.

pen. a adăugat timpul de arestare scurs de la data de 28 septembrie 2011 la zi. A reținut sub aspectul individualizării pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, că prima instanță a avut în vedere, pe lângă dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise de inculpat, circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este la primul conflict cu legea penală, dar și faptul că, din punct de vedere psihiatric, acesta prezintă tulburări comportamentale cu manifestări antisociale la o personalitate instabil-emoțională.

În aceste condiții, a reținut că pedeapsa nu trebuie să se caracterizeze numai prin prisma caracteristicii de a fi o măsură de constrângere, ci și prin prisma mijlocului de reeducare care presupune formarea unei noi atitudini față de valorile sociale, astfel că, prin orientarea pedepsei ușor peste minimul redus ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., se va asigura pe deplin scopul și funcțiile pedepsei, prevăzută de art. 52 C. pen. În lumina acestor aspecte, a apreciat criticile de netemeinicie aduse atât de parchet, cât și de inculpat, că sunt nefondate. Pe de altă parte, a constatat, din oficiu, că temeiul de drept al pluralității de infracțiuni reținut de instanța de fond specializat în procedeul contopirii pedepselor concurente comise de inculpat, este unul greșit.

Astfel, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 33 lit. b) C. pen., atât în minuta, cât și în dispozitivul sentinței apelate, pe când, în considerente, au fost reținute cele ale art. 33 lit. a) C. pen. În condițiile în care prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 85 C. pen., anulând suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului O.R.R. prin sentința penală nr. 139 din 06 iunie 2011 a Judecătoriei Făgăraș, pronunțată în dosarul nr. 375/226/2011, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 05 iulie 2011, nefiind vorba de o acțiune săvârșită de inculpat care să întrunească elementele mai multor infracțiuni, în procedeul contopirii pedepselor concurente comise de inculpat trebuiau reținute dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen., sentința fiind desființată doar sub acest aspect.

Împotriva deciziei penale nr. 139/Ap din 22 decembrie 2011 a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și a solicitat în temeiul cazului de casare prev de disp. art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. majorarea pedepsei prin aplicarea unui spor de pedeapsă. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) și art. 385/7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat este întemeiat pentru următoarele considerente. În conformitate cu dispozițiile art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen. care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Analizând pedeapsa aplicată inculpatului în raport de infracțiunea comisă și de datele ce îl caracterizează pe inculpatul O.R.R., Înalta Curte constată, față de dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., că pedeapsa aplicată este insuficientă pentru realizarea scopului pedepsei, așa cum este prevăzut în dispozițiile mai sus arătate, respectiv pentru a asigura realizarea funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, astfel că, argumentele expuse de instanțele de fond și de apel nu sunt suficiente pentru aplicarea pedepsei, așa cum a fost individualizată de acestea.

În considerarea dispozițiilor arătate, pedeapsa aplicată inculpatului trebuia să reflecte pericolul social al infracțiunii săvârșite, gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, care profitând de imposibilitatea de a se apăra a părții vătămate și de starea de imaturitate a acesteia, dată fiind vârsta părții vătămate de 3 ani și 4 luni la acel moment, a întreținut un raport sexual oral. Se are în vedere și faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol prev de art. 197 alin. (3) cu aplicarea art. 99 C. pen. la o pedeapsă de 5 ani prin sentința penală nr. 323 din 23 octombrie 2000 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 1 din 10 ianuarie 2011 a Curții de Apel Brașov reținându-se că a întreținut un raport sexual prin constrângere și profitând de imposibilitatea de apărare a minorei G.A.M.

în vârstă de 8 ani. Pe de altă parte, relevant în cauză este raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr. 1963 din 21 iulie 2011 potrivit căruia inculpatul prezintă tulburări de comportament cu manifestări antisociale la o persoană instabil emoțională. Astfel, față de natura infracțiunii săvârșite, a împrejurării în care a fost comisă fapta, Înalta Curte apreciază că se impune majorarea pedepsei inculpatului de la 12 ani închisoare la 15 ani închisoare, astfel încât, acesta să-și formeze o atitudine corectă față de normele juridice, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, conform scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen. va admite recursul declarat de procuror și va casa în parte decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 66/S din 28 septembrie 2011 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov. Va descontopi pedeapsa rezultată de 12 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a, b), d) și e) C. pen., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor. Va majora pedeapsa aplicată inculpatului O.R.R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. de la 12 ani închisoare la 15 ani închisoare, menținând pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a, b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

Va menține dispoziția de anulare a suspendării condiționate privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 139 din 6 iunie 2011 a Judecătoriei Făgăraș, definitivă prin nerecurare. În baza disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul O.R.R. va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 15 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a, b), d) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată, prevenția inculpatului de la 18 iulie 2011 la 15 martie 2012. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Față de disp. art. 192 alin. (6) C. proc.

pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 139/Ap din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 66/S din 28 septembrie 2011 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov. În rejudecare: Descontopește pedeapsa rezultată de 12 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a, b), d) și e) C. pen., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor. Majorează pedeapsa aplicată inculpatului O.R.R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. de la 12 ani închisoare la 15 ani închisoare, menținând pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a, b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 10 ani. Menține dispoziția de anulare a suspendării condiționate privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 139 din 6 iunie 2011 a Judecătoriei Făgăraș, definitivă prin nerecurare. În baza disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul O.R.R. va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 15 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a, b), d) și e) C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată, prevenția inculpatului de la 18 iulie 2011 la 15 martie 2012. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimatul inculpat în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2012.