ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3834/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

contestația în anulare înregistrată la 20 mai 2010 la Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, contestatoarea SC M. Constanța

SA a solicitat ca, în contradictoriu cu intimații Consiliul Local al Municipiului

C., Municipiul C. prin Primar, SC H. SA, R.M., R.N.A., Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, SIF M.

și Z.R.I., să se dispună anularea deciziei nr. 2714 pronunțată la 04 mai 2010 de

această instanță în Dosarul nr. 717/36/2007.

Prin motivele contestației depuse la 31

ianuarie 2011, contestatoarea a invocat drept temei al căii de atac dispozițiile

art. 318 teza a II-a C. proc. civ., susținând că instanța de recurs a omis să analizeze

una dintre criticile la care s-a făcut referire prin cererea de recurs, respectiv

cea vizând lipsa de identitate dintre imobilul revendicat și actul de proprietate

cu care reclamanții se legitimează procesual activ în acțiunea în revendicare.

S-a susținut că instanța de recurs, prin

considerentele hotărârii, a apreciat că această critică ce se constituie într-un

motiv de nelegalitate nu este necesar a fi analizată deoarece configurația imobilului

ar fi o chestiune de fapt ce excede dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Contestatoarea a învederat că această abordare

a criticii formulate de recurenta-pârâtă este una eronată căci problema identității

imobilului este o chestiune de drept care ține de legitimarea procesuală activă

a reclamanților și nu de temeinicia acțiunii.

S-a mai susținut că instanța de recurs

nu a observat nici critica potrivit căreia, în mod nelegal, instanța de apel a refuzat

să încuviințeze probe suplimentare care să înlăture orice dubiu cu privire la apartenența

bunului aflat în posesia pârâților la patrimoniul autoarei reclamanților.

Intimații R.M. și R.N.A. au formulat întâmpinare,

solicitând respingerea contestației în anulare.

În cauză s-a dispus atașarea dosarului

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

în care s-a pronunțat decizia atacată prin care s-au respins ca nefondate recursurile

declarate de pârâții SC M. Constanța SA, Consiliul Local al Municipiului C., Municipiul

C. prin Primar și SC H. SA împotriva deciziei nr. 285/C din 14 septembrie 2007 a

Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și

asigurări sociale, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 17

octombrie 2007 a aceleiași instanțe.

Examinând motivele invocate de contestatoare,

raportat la dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., Curtea va constata

că prezenta contestație în anulare este nefondată pentru considerentele ce succed:

SC M. Constanța SA nu a invocat ca și motiv

de recurs distinct lipsa calității procesuale active a reclamanților.

Această recurentă s-a referit, într-adevăr,

prin motivele de recurs la lipsa identității între imobilul identificat prin raportul

de expertiză tehnică și actul de vânzare-cumpărare ce constituie titlul de proprietate

al autoarei reclamanților, precizând că, în opinia sa, actele depuse nu corespund

cu cele constatate de expert.

Se va reține că, prin considerentele deciziei

atacate cu contestație în anulare, Curtea a analizat acest motiv, nemulțumirea contestatoarei

vizând, în realitate, soluția asupra criticii menționate și neputând constitui temei

al acestei căi de atac extraordinare.

Contestația în anulare nu poate fi admisă

când pretinsele motive de recurs neexaminate sunt, în realitate, argumente aduse

în sprijinul criticilor propriu-zise invocate de recurent, care au fost analizate

în concret și sistematic în decizia contestată.

Astfel, instanța de recurs nu este obligată

să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin motivul de casare,

ci poate să le analizeze global printr-un raționament juridic sintetic. În acest

caz omisiunea de a cerceta un anumit argument nu deschide calea contestației în

anulare prevăzută de art. 318 C. proc. civ.

Celălalt motiv invocat de contestatoare,

respectiv neanalizarea criticii referitoare la refuzul nelegal al încuviințării

unor probe suplimentare referitoare la apartenența bunului în litigiu la patrimoniul

autoarei reclamanților este, de asemenea, nefondat.

O asemenea critică nu a făcut obiectul

motivelor de recurs ale SC M. Constanța SA, astfel că nu se poate invoca neanalizarea

sa.

Pentru toate aceste considerente, Curtea

va constata că nu sunt întrunite dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc.

civ. și va respinge contestația în anulare formulată de SC M. Constanța SA.

Vizând și dispozițiile art. 274 C.

proc. civ. va fi obligată contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate

și solicitate de intimata Z.R.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca neîntemeiată contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC M. Constanța SA împotriva deciziei nr. 2714

din 04 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală.

Obligă contestatoarea la plata sumei de

1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata Z.R.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 10

mai 2011.