ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1695/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1695/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin Sentința nr. 11/F/2011 din 28 ianuarie 2011 Curtea de
Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea
formulată de reclamanta K.E., a dispus anularea hotărârii nr. 2465 din 21
septembrie 2010 emisă de pârâtă și a obligat pârâta la emiterea unei noi
hotărâri prin care să stabilească calitatea acesteia de beneficiar al Legii nr.
189/2000 în sensul înmcadrării în dispozițiile art. 1 lit. c) din Lege, pentru
perioada 16 ianuarie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2010.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța a reținut, în esență, că în cauză s-a făcut dovada strămutării tatălui
reclamantei în altă localitate chiar cu puțin timp înainte de nașterea
acesteia.
S-a reținut că nașterea reclamantei
și urmările suportate de aceasta, categorie de persoane prevăzute de art. 1 lit
c) din O.G. 105/1999, se extinde și la acelea care nu erau pe lume la momentul
refugiului, întrucât o altfel de interpretare ar conduce la crearea unei
discriminări între categoria copiilor născuți în perioada strămutării și cea a
persoanelor efectiv strămutate.
Din acest punct de vedere situația
reclamantei se circumscrie prevederilor legale, împrejurările venirii acesteia
pe lume fiind consecința persecuțiilor suferite de tatăl acesteia, pentru care
actul normativ, în discuție, O.G. nr. 105/1999, modificată și aprobată prin
Legea nr. 189/2000 oferă reparații materiale și morale.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs Casa Județeană de Pensii Covasna, criticând soluția adoptată
pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență, că din documentele
prezentate de reclamantă nu rezultă că evacuarea acesteia s-ar fi datorat
persecuției etnice.
Înalta Curte de Casație si Justiție,
analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator
și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat
pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din
O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile
acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor
instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit
persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de
articolul mai sus menționat.
Prin „persoană strămutată” în altă
localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare
a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care a fost
obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.
Din probatoriul administrat în cauză
nu rezultă că reclamanta ar fi fost refugiată împreună cu tatăl ei din
Localitatea Târlungeni în Localitatea Leț, iar acest lucru s-ar fi datorat unor
motive etnice, ci s-a produs ca urmare a apropierii frontului, fiind o măsură
de protejare.
Este de necontestat că și persoanele
care s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de
război au avut de suferit consecințele nefavorabile, dar legiuitorul nu a
urmărit să acorde drepturi compensatorii și acestei categorii.
Situația relevată nu atrage așadar
incidența prevederilor O.U.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,
acest act normativ vizând acordarea de măsuri reparatorii exclusiv persoanelor
persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere
de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
Mai mult decât atât, tatăl
reclamantei era refugiat în Localitatea Leț în cursul anului 1942, iar în
momentul nașterii reclamantei, 16 ianuarie 1943, aceasta nu se putea considera
ca fiind născută în refugiu, aspect dovedit și prin certificatul de naștere, în
care este menționat ca și loc de naștere Localitatea Leț.
În raport de cele mai sus
menționate, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală, astfel încât,
în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., recursul formulat va
fi admis, sentința atacată va fi casată, iar acțiunea formulată va fi respinsă
ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Covasna împotriva Sentinței nr. 11/F/2011 din 28 ianuarie 2011
a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și respinge
acțiunea formulată de reclamanta K.E. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 29 martie 2012.