ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1695/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința nr. 11/F/2011 din 28 ianuarie 2011 Curtea de

Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea

formulată de reclamanta K.E., a dispus anularea hotărârii nr. 2465 din 21

septembrie 2010 emisă de pârâtă și a obligat pârâta la emiterea unei noi

hotărâri prin care să stabilească calitatea acesteia de beneficiar al Legii nr.

189/2000 în sensul înmcadrării în dispozițiile art. 1 lit. c) din Lege, pentru

perioada 16 ianuarie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2010.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut, în esență, că în cauză s-a făcut dovada strămutării tatălui

reclamantei în altă localitate chiar cu puțin timp înainte de nașterea

acesteia.

S-a reținut că nașterea reclamantei

și urmările suportate de aceasta, categorie de persoane prevăzute de art. 1 lit

c) din O.G. 105/1999, se extinde și la acelea care nu erau pe lume la momentul

refugiului, întrucât o altfel de interpretare ar conduce la crearea unei

discriminări între categoria copiilor născuți în perioada strămutării și cea a

persoanelor efectiv strămutate.

Din acest punct de vedere situația

reclamantei se circumscrie prevederilor legale, împrejurările venirii acesteia

pe lume fiind consecința persecuțiilor suferite de tatăl acesteia, pentru care

actul normativ, în discuție, O.G. nr. 105/1999, modificată și aprobată prin

Legea nr. 189/2000 oferă reparații materiale și morale.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Covasna, criticând soluția adoptată

pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență, că din documentele

prezentate de reclamantă nu rezultă că evacuarea acesteia s-ar fi datorat

persecuției etnice.

Înalta Curte de Casație si Justiție,

analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat

pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile

acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit

persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de

articolul mai sus menționat.

Prin „persoană strămutată” în altă

localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare

a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care a fost

obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.

Din probatoriul administrat în cauză

nu rezultă că reclamanta ar fi fost refugiată împreună cu tatăl ei din

Localitatea Târlungeni în Localitatea Leț, iar acest lucru s-ar fi datorat unor

motive etnice, ci s-a produs ca urmare a apropierii frontului, fiind o măsură

de protejare.

Este de necontestat că și persoanele

care s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de

război au avut de suferit consecințele nefavorabile, dar legiuitorul nu a

urmărit să acorde drepturi compensatorii și acestei categorii.

Situația relevată nu atrage așadar

incidența prevederilor O.U.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

acest act normativ vizând acordarea de măsuri reparatorii exclusiv persoanelor

persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere

de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.

Mai mult decât atât, tatăl

reclamantei era refugiat în Localitatea Leț în cursul anului 1942, iar în

momentul nașterii reclamantei, 16 ianuarie 1943, aceasta nu se putea considera

ca fiind născută în refugiu, aspect dovedit și prin certificatul de naștere, în

care este menționat ca și loc de naștere Localitatea Leț.

În raport de cele mai sus

menționate, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală, astfel încât,

în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., recursul formulat va

fi admis, sentința atacată va fi casată, iar acțiunea formulată va fi respinsă

ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Covasna împotriva Sentinței nr. 11/F/2011 din 28 ianuarie 2011

a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și respinge

acțiunea formulată de reclamanta K.E. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 martie 2012.