ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1528/2010

Deliberând asupra

recursului penal de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1293 din 04 iunie

2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 9453/30/2009, în

temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca

tardivă plângerea petentului A.L. și s-a menținut soluția pronunțată prin

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 7331/P/2006 a Parchetului de pe

lângă Judecătoria Timișoara, privind pe intimata N.O.A., citată la locul de

muncă la Consiliul Local al Comunei Pișchia, județul Timiș.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 20 iunie

2006, petentul A.L. a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatei

N.O.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor personale, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen.; în motivare,

petentul a arătat că - la data de 19 mai 2005 - a depus o cerere la Primăria

Pișchia, înregistrată cu nr. X din 19 mai 2005 la care nu a primit niciun

răspuns, răspunzătoare de acest lucru fiind secretara primăriei, intimata

N.O.A.

Prin Rezoluția nr.

7331/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, s-a dispus, în

temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de intimata N.O.A. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prevăzută de art. 246 alin. (1) C. pen., apreciindu-se că fapta nu există.

Împotriva acestei

soluții, petentul a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Timișoara, plângerea fiind respinsă prin rezoluția de

respingere a plângerii nr. 1787/II/2/2007 la data de 20 noiembrie 2007.

La data de 02

decembrie 2008, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș plângerea

petentului în baza art. 278

1

C. proc. pen., împotriva rezoluțiilor

mai sus enunțate.

Prima instanță a

constatat că plângerea este tardiv introdusă, întrucât dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. reglementează instituția plângerii în fața judecătorului

împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în

judecată. În alin. (2) se stipulează că - în cazul în care prim-procurorul

parchetului nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277 C. proc.

pen. (de 20 de zile) - termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data

expirării termenului inițial de 20 de zile.

Din înscrisurile

existente la dosar se reține că petentul a înregistrat plângerea împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 7331/P/2006 la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Timișoara la data de 12 noiembrie 2007 (data rezoluției

procurorului de serviciu) și 16 noiembrie 2007 data ștampilei Parchetului. Prin

urmare, de la acea dată se calculează termenul de rezolvare al plângerii - de

20 de zile. Întrucât plângerea nu a fost soluționată de prim-procuror în termen

de 20 de zile, prevăzut de art. 277 C. proc. pen., petentul trebuia să se

adreseze instanței, în următoarele 20 de zile - situația fiind expres

reglementată de lege [termenul prevăzut de art. 278

1

alin. (2) C.

proc. pen. fiind un termen imperativ, de decădere și nu o opțiune pentru

petent].

La data de 02

decembrie 2008 - peste cele 40 de zile calculate în modalitatea mai sus expusă

- petentul a introdus plângerea sa la Judecătoria Timișoara, în baza art. 278

1

C. proc. pen.

Conform dispozițiilor

art. 185 C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea

prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din

exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs petentul A.L. solicitând admiterea recursului și

desființarea actelor procurorului.

Prin Decizia penală

nr. 718/R din 28 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr.

4576/30/2009, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. s-a

respins, ca tardiv, recursul declarat de petentul A.L., împotriva Sentinței

penale nr. 1293 din 04 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în

Dosarul nr. 9453/30/2008.

Tribunalul, analizând

recursul declarat de petent, a constatat că acesta este tardiv, întrucât, așa

cum se arată și în dispozitivul primei instanțe, termenul de recurs era de 10

zile de la pronunțare.

Acest termen este

prevăzut în mod imperativ de dispozițiile art. 385

3

C. proc. pen.,

iar în caz de depășire sancțiunea este tardivitatea recursului.

Cum prima instanță a

pronunțat hotărârea atacată în data de 04 iunie 2009, termenul s-a împlinit în

data de 16 iunie 2009, iar din ștampila registraturii rezultă că petentul a

înregistrat recursul în data de 15 iulie 2009, depășind cu o lună termenul de

10 zile.

Împotriva acestei

decizii penale a declarat recurs petentul A.L., arătând că este nemulțumit de

felul în care sunt soluționate cauzele sale aflate pe rolul instanțelor

judecătorești.

Examinând decizia

penală recurată prin prisma excepției de inadmisibilitate, instanța a constatat

că recursul formulat de către petentul A.L. este inadmisibil, deoarece a

formulat recursul împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală

nr. 718/R din 28 octombrie 2009 a Tribunalului Timiș în Dosarul nr.

4576/30/2009, în calea de atac a recursului, prin care a fost respins ca tardiv

recursul petentului împotriva Sentinței penale nr. 1293 din 4 iunie 2009 a

Judecătoriei Timișoara.

Curtea de Apel

Timișoara, secția penală, prin Decizia penală nr. 61/R din 21 ianuarie 2010, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins ca

inadmisibil recursul declarat de petentul A.L. împotriva Deciziei penale nr.

718/R din 28 octombrie 2009 a Tribunalului Timiș.

Petentul a fost

obligat să plătească 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei

decizii, petentul A.L. a declarat un nou recurs.

Recursul este

inadmisibil.

Potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., hotărârea pronunțată în baza alin. (8) lit. a) și b)

al aceluiași articol, poate fi atacată cu recurs.

În cauză, instanța

competentă să soluționeze plângerea formulată de petent împotriva soluției de

neurmărire penală a fost judecătoria, iar potrivit dispozițiilor legale citate,

cu referire la art. 385

1

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., sentința

pronunțată de judecătorie, recursul formulat de petent împotriva acestei

hotărâri a fost soluționat de Tribunalul Timiș.

Decizia pronunțată de

tribunal este definitivă, în raport de dispozițiile art. 416 pct. 6 C. proc.

pen.

Legea procesul penală

nu prevede formularea unei cereri de recurs împotriva unei hotărâri definitive,

motiv pentru care recursul formulat de petent este inadmisibil și va fi respins

ca atare, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul A.L. împotriva Deciziei penale

nr. 61/R din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 20 aprilie 2010.

Procesat

de GGC - CT