ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1528/2010

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 1293 din 04 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 9453/30/2009, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca tardivă plângerea petentului A.L. și s-a menținut soluția pronunțată prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 7331/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, privind pe intimata N.O.A., citată la locul de muncă la Consiliul Local al Comunei Pișchia, județul Timiș. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: La data de 20 iunie 2006, petentul A.L. a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatei N.O.A.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor personale, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen.; în motivare, petentul a arătat că - la data de 19 mai 2005 - a depus o cerere la Primăria Pișchia, înregistrată cu nr. X din 19 mai 2005 la care nu a primit niciun răspuns, răspunzătoare de acest lucru fiind secretara primăriei, intimata N.O.A. Prin Rezoluția nr. 7331/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimata N.O.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 alin. (1) C. pen., apreciindu-se că fapta nu există.

Împotriva acestei soluții, petentul a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, plângerea fiind respinsă prin rezoluția de respingere a plângerii nr. 1787/II/2/2007 la data de 20 noiembrie 2007. La data de 02 decembrie 2008, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș plângerea petentului în baza art. 278 1 C. proc. pen., împotriva rezoluțiilor mai sus enunțate. Prima instanță a constatat că plângerea este tardiv introdusă, întrucât dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. reglementează instituția plângerii în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. În alin. (2) se stipulează că - în cazul în care prim-procurorul parchetului nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277 C. proc.

pen. (de 20 de zile) - termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile. Din înscrisurile existente la dosar se reține că petentul a înregistrat plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 7331/P/2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara la data de 12 noiembrie 2007 (data rezoluției procurorului de serviciu) și 16 noiembrie 2007 data ștampilei Parchetului. Prin urmare, de la acea dată se calculează termenul de rezolvare al plângerii - de 20 de zile. Întrucât plângerea nu a fost soluționată de prim-procuror în termen de 20 de zile, prevăzut de art. 277 C. proc. pen., petentul trebuia să se adreseze instanței, în următoarele 20 de zile - situația fiind expres reglementată de lege [termenul prevăzut de art. 278 1 alin. (2) C. proc.

pen. fiind un termen imperativ, de decădere și nu o opțiune pentru petent]. La data de 02 decembrie 2008 - peste cele 40 de zile calculate în modalitatea mai sus expusă - petentul a introdus plângerea sa la Judecătoria Timișoara, în baza art. 278 1 C. proc. pen. Conform dispozițiilor art. 185 C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul A.L. solicitând admiterea recursului și desființarea actelor procurorului. Prin Decizia penală nr. 718/R din 28 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 4576/30/2009, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de petentul A.L., împotriva Sentinței penale nr. 1293 din 04 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în Dosarul nr. 9453/30/2008. Tribunalul, analizând recursul declarat de petent, a constatat că acesta este tardiv, întrucât, așa cum se arată și în dispozitivul primei instanțe, termenul de recurs era de 10 zile de la pronunțare. Acest termen este prevăzut în mod imperativ de dispozițiile art. 385 3 C. proc. pen., iar în caz de depășire sancțiunea este tardivitatea recursului. Cum prima instanță a pronunțat hotărârea atacată în data de 04 iunie 2009, termenul s-a împlinit în data de 16 iunie 2009, iar din ștampila registraturii rezultă că petentul a înregistrat recursul în data de 15 iulie 2009, depășind cu o lună termenul de 10 zile.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs petentul A.L., arătând că este nemulțumit de felul în care sunt soluționate cauzele sale aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Examinând decizia penală recurată prin prisma excepției de inadmisibilitate, instanța a constatat că recursul formulat de către petentul A.L. este inadmisibil, deoarece a formulat recursul împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 718/R din 28 octombrie 2009 a Tribunalului Timiș în Dosarul nr. 4576/30/2009, în calea de atac a recursului, prin care a fost respins ca tardiv recursul petentului împotriva Sentinței penale nr. 1293 din 4 iunie 2009 a Judecătoriei Timișoara. Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin Decizia penală nr. 61/R din 21 ianuarie 2010, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul A.L. împotriva Deciziei penale nr. 718/R din 28 octombrie 2009 a Tribunalului Timiș. Petentul a fost obligat să plătească 200 RON, cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, petentul A.L. a declarat un nou recurs. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., hotărârea pronunțată în baza alin. (8) lit. a) și b) al aceluiași articol, poate fi atacată cu recurs. În cauză, instanța competentă să soluționeze plângerea formulată de petent împotriva soluției de neurmărire penală a fost judecătoria, iar potrivit dispozițiilor legale citate, cu referire la art. 385 1 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., sentința pronunțată de judecătorie, recursul formulat de petent împotriva acestei hotărâri a fost soluționat de Tribunalul Timiș.

Decizia pronunțată de tribunal este definitivă, în raport de dispozițiile art. 416 pct. 6 C. proc. pen. Legea procesul penală nu prevede formularea unei cereri de recurs împotriva unei hotărâri definitive, motiv pentru care recursul formulat de petent este inadmisibil și va fi respins ca atare, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul A.L. împotriva Deciziei penale nr. 61/R din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 aprilie 2010. Procesat de GGC - CT