ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1697/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 29 mai 2007, reclamanta SC T.E. SRL județul Suceava, în contradictoriu cu pârâtele A.R.R. și A.R.R. – Agenția Suceava, a solicitat obligarea A.R.R. – Agenția Suceava să elibereze pe numele societății reclamante licența de execuție pentru traseul R. – G.H. – V.D. pentru autovehiculul proprietate, cu care a obținut licența din 5 iunie 2006. Prin sentința civilă nr. 144/2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost respinsă ca nefondată, reținându-se, în esență, că autovehiculul menționat era de rezervă și la data respectivă normele legale nu permiteau eliberarea licențelor de traseu decât pentru autovehiculele titulare cu care s-a participat la atribuirea traseului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamanta, conform motivelor scrise depuse la dosar. Verificând cauza, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., pus în discuția părților în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., care se analizează cu prioritate, fiind motiv de recurs de ordine publică. În acțiunea în contencios administrativ, are calitate procesuală pasivă autoritatea publică emitentă a actului contestat sau care a refuzat emiterea unui act, independent de împrejurarea că aceasta are sau nu personalitate juridică. Esențial, sub acest aspect, este faptul că autoritatea publică dispune de capacitatea de a participa, ca subiect independent, în raporturi de drept administrativ, inclusiv în litigii generate de aceste raporturi juridice.

A.R.R. – Agenția Suceava, ca autoritate publică, este parte în raporturile de drept administrativ născute din propriile acte de autoritate (sau refuz de emitere de acte de autoritate), ca urmare a exercitării atribuțiilor sale prevăzute de lege. În cauză, Agenția Suceava a refuzat emiterea licenței traseu pentru reclamantă iar A.R.R. , ca instituție publică centrală, nu figurează în raportul de drept administrativ născut între reclamantă și Agenția Suceava. Constatând că raportul juridic a intervenit între reclamantă și A.R.R.

– Agenția Suceava, care are competență legală de a emite actul administrativ solicitat de petentă și că Agenția Suceava reprezintă o autoritate publică județeană, Înalta Curte apreciază că revine Tribunalului Suceava competența materială de soluționare a pricinii în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, cu referire la art. 8 alin. (1) ultima teză și art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. d) și cu dispozițiile art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis, sentința se va casa și cauza va fi trimisă spre competentă soluționare Tribunalului Suceava care, în soluționarea pricinii, va avea în vedere apărările reclamantei menționate și în motivele de recurs formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC T.E. SRL B. împotriva sentinței nr. 144 din 8 octombrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Suceava, secția de contencios, administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2008.