ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1697/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1697/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 29 mai 2007,
reclamanta SC T.E. SRL județul Suceava, în contradictoriu cu pârâtele
A.R.R.
și
A.R.R.
– Agenția Suceava, a
solicitat obligarea
A.R.R.
– Agenția Suceava să
elibereze pe numele societății reclamante licența de execuție pentru traseul R.
– G.H. – V.D. pentru autovehiculul proprietate, cu care a obținut licența din 5
iunie 2006.
Prin sentința civilă
nr. 144/2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ
și fiscal, acțiunea a fost respinsă ca nefondată, reținându-se, în esență, că autovehiculul
menționat era de rezervă și la data respectivă normele legale nu permiteau eliberarea
licențelor de traseu decât pentru autovehiculele titulare cu care s-a participat
la atribuirea traseului.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs în termen reclamanta, conform motivelor scrise depuse la dosar.
Verificând cauza, Înalta
Curte apreciază că recursul este fondat pentru motivul prevăzut de dispozițiile
art. 304 pct. 3 C. proc. civ., pus în discuția părților în conformitate cu dispozițiile
art. 306 alin. (2) C. proc. civ., care se analizează cu prioritate, fiind motiv
de recurs de ordine publică.
În acțiunea în contencios
administrativ, are calitate procesuală pasivă autoritatea publică emitentă a actului
contestat sau care a refuzat emiterea unui act, independent de împrejurarea că aceasta
are sau nu personalitate juridică. Esențial, sub acest aspect, este faptul că autoritatea
publică dispune de capacitatea de a participa, ca subiect independent, în raporturi
de drept administrativ, inclusiv în litigii generate de aceste raporturi juridice.
A.R.R.
– Agenția Suceava, ca
autoritate publică, este parte în raporturile de drept administrativ născute din
propriile acte de autoritate (sau refuz de emitere de acte de autoritate), ca urmare
a exercitării atribuțiilor sale prevăzute de lege.
În cauză, Agenția Suceava
a refuzat emiterea licenței traseu pentru reclamantă iar
A.R.R.
, ca instituție publică
centrală, nu figurează în raportul de drept administrativ născut între reclamantă
și Agenția Suceava.
Constatând că raportul
juridic a intervenit între reclamantă și
A.R.R.
– Agenția Suceava, care are competență legală
de a emite actul administrativ solicitat de petentă și că Agenția Suceava reprezintă
o autoritate publică județeană, Înalta Curte apreciază că revine Tribunalului Suceava
competența materială de soluționare a pricinii în conformitate cu dispozițiile
art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, cu referire la art. 8 alin.
(1) ultima teză și art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispozițiile
art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. d) și cu dispozițiile art. 3 alin. (1) pct. 1 C.
proc. civ.
Pentru considerentele
expuse, recursul va fi admis, sentința se va casa și cauza va fi trimisă spre competentă
soluționare Tribunalului Suceava care, în soluționarea pricinii, va avea în vedere
apărările reclamantei menționate și în motivele de recurs formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de SC T.E. SRL B. împotriva sentinței nr. 144 din 8 octombrie 2007 a Curții de Apel
Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată
și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Suceava, secția de contencios,
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 17 aprilie 2008.