ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2864/2011

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată în ședință publică din data de 20 mai 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a suspendat judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că soluționarea prezentului dosar, având ca obiect pretenții împotriva Statului în baza dispozițiilor art. 504 C. proc. pen., depinde de soluția ce se va da dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Drăgășani, având ca obiect anularea suspendării condiționate a executării pedepsei și contopirea pedepselor în ceea ce-l privește pe reclamant. Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de recurs reclamantul, susținând că soluția ce se va da în celălalt dosar nu schimbă situația din prezenta cauză.

Analizând încheierea recurată din perspectiva art. 244 alin. (1) pct. 1 și art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în raport de critica formulată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed. Prin sentința civilă nr. 132 din 18 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamant, întemeiată pe dispozițiile art. 504 C. proc. pen., dispunându-se obligarea Statului Român la plata sumei de 30.000 RON cu titlu de daune morale. Instanța a reținut că, pe calea contestației în anulare s-a stabilit că primul termen al recidivei, în raport de care s-a stabilit o pedeapsă finală de 5 ani și 6 luni, nu este o hotărâre definitivă, deoarece s-a desființat prima hotărâre penală în urma admiterii contestației în anulare.

În acest fel, a devenit executorie numai pedeapsa de 2 ani și 6 luni aplicată numai pentru dosar penal, emițându-se mandat în acest sens. S-a apreciat astfel că pedeapsa de 3 ani închisoare a fost aplicată ulterior celei de 2 ani și 6 luni, după rejudecarea recursului în urma admiterii contestației în anulare, iar pentru aceasta s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. În raport de succesiunea acestor hotărâri judecătorești, s-a reținut că în perioada 27 august 2007 (pe 26 august 2007 expirând pedeapsa de 2 ani și 6 luni) - 3 octombrie 2007 (când reclamantul a fost eliberat), acesta a fost în executarea unei pedepse, deși nu exista hotărâre judecătorească de condamnare.

Prin acțiunea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea s-a solicitat anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani aplicată reclamantului și contopirea pedepselor – cu precizarea faptului că pedeapsa de 2 ani și 6 luni aplicată acestuia este anterioară, ceea ce atrage, în temeiul art. 85 C. pen., anularea suspendării condiționate a pedepsei de 3 ani închisoare, cu intervenirea concursului de infracțiuni. Față de obiectul dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Drăgășani, se constată că o soluție favorabilă Parchetului influențează valabilitatea reținerii reclamantului pe perioada de timp pe care este fundamentată soluția primei instanțe. Constatând, prin urmare, că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor procedurale incidente, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul T.I.L. împotriva încheierii de ședință din 20 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 936/90/2009. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2011.