ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1786/2011

Asupra recursurilor penale de față;

Prin Sentința penală nr. 108 din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova au fost condamnați inculpații:

1. A.A.

2. A.G.I.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea, de câte 4 ani închisoare fiecare, iar în temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Totodată, sub aspectul laturii civile au fost obligați inculpații în solidar, și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC „S." SRL Ploiești la despăgubiri civile, după cum urmează:

- 300 euro sau echivalentul în lei, la data executării, cu titlu de daune morale către partea civilă V.A.C.;

- 10.000 RON, cu titlu de daune morale către partea civilă V.I.;

- 1.074,76 RON cheltuieli de spitalizare a părții vătămate V.I., către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Ploiești.

Pentru a pronunța această sentința instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 8 iunie 2007 părțile vătămate V.I. și V.A.C. s-au aflat la barul R. 2000, unde au avut un conflict cu administratorul H.C.S., determinat de faptul că V.A.C. avea interdicție de a intra în local. În acest context, a urmat o ceartă între cei trei, iar barmanul M.Ș. a acționat butonul de alertare pentru agenții „S.".

Apelul de alertare a fost recepționat și spre bar au fost dirijați agenții T.D. și C.P.A. care, în urma unei altercații, au reușit să-i scoată din bar pe V.I. și V.A.C., însă aceștia au forțat reintrarea în local sub pretextul că nu și-au consumat băuturile alcoolice comandate.

H.C.S. constatând că scoaterea afară din bar nu poate fi îndeplinită de cei doi agenți, a telefonat la dispeceratul „S." și a cerut ajutoare, fiind dirijați la barul „R. 2000" inculpații A.A., M.G.I., Ș.F. și P.C.I., agenți de pază.

Între timp s-a produs o nouă busculadă între cele două părți vătămate și agenții T.D. și C.P.A., victimele, intrigate de ce li se întâmpla, au aruncat cu pietre spre curtea barului, fără a lovi vreo persoană, după care au plecat spre casă, deplasându-se pe trotuarul din partea stângă a drumului, cu sens de deplasare Ploiești - Găgeni, depărtându-se circa 120 metri.

Inculpații au ajuns la locul incidentului, s-au informat despre ce se întâmplase și în ce direcție au plecat cele două părți vătămate, după care au pornit în urmărirea lor cu autoturismul cu care au făcut deplasarea, le-au ajuns și le-au înconjurat.

Unul dintre inculpați a descărcat un spray lacrimogen în direcția fețelor celor doi, care, în urma efectelor gazelor, și-au acoperit fețele cu mâinile.

În continuare, cei patru inculpați au acționat conjugat, au lovit cu picioarele pe V.I. și V.A.C., i-au doborât la pământ și au continuat să-i lovească, după care s-au întors la mașină și au plecat, abandonându-i în șanțul drumului.

Urmare a incidentului a fost solicitată salvarea, victima V.I. a fost transportată la spital și deși a refuzat inițial internarea, a doua zi s-a prezentat la spital unde a rămas internat și supus unei intervenții chirurgicale, fiindu-i extirpată splina din necesitate.

Expertiza medico-legală efectuată în cauză a stabilit că V.I. a prezentat leziuni traumatice care pot data din 8 iunie 2007 și s-au produs prin lovire cu corpuri dure, necesitând pentru vindecare un număr de 35 - 40 de zile îngrijiri medicale, arătându-se că viața i-a fost pusă în primejdie și a rămas cu infirmitate fizică permanentă prin pierderea unui organ.

În ceea ce-l privește pe V.A.C., acesta s-a prezentat la Serviciul de Medicină Legală Prahova constatându-se că a suferit leziuni traumatice, certificatul medico-legal din 20 iunie 2007 menționând că aceste leziuni pot data din 8 iunie 2007, s-au putut produce prin lovire cu corp dur și au necesitat pentru vindecare un număr de 2 - 3 zile îngrijiri medicale.

Situația de fapt expusă a fost stabilită prin procesele-verbale încheiate de organele de cercetare penală, expertizele medico-legale și certificatele medico-legale atașate, depozițiile martorilor H.C.S., M.Ș., A.I., G.N., P.L., B.M., C.G., S.C., M.I. și S.P., declarațiile părților vătămate și declarațiile inculpaților.

Sub aspectul încadrării juridice a faptelor, instanța de fond a reținut că inculpații nu au intenționat să săvârșească infracțiunea de omor, scopul lor a fost acela de a aplica o lecție părților vătămate.

Din aceeași perspectivă, prima instanță a mai reținut în raport de obiectul folosit la săvârșirea faptei, că inculpații nu au acționat cu mijloacele din dotare ci doar cu pumnii și picioarele, ceea ce conduce la concluzia că intenția acestora a fost doar de a lovi părțile vătămate.

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 42 din 14 mai 2010 a admis apelurile părților civile V.I. și V.A.C., a desființat, în latură civilă, sentința penală apelată și a majorat cuantumul daunelor morale la 30.000 RON către partea civilă V.I. și la 1.000 euro către partea civilă V.A.C.

Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova (referitor la greșita schimbare a încadrării juridice a faptei) și inculpați (care au solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar reindividualizarea pedepselor și suspendarea condiționată a executării pedepselor) au fost respinse ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, părțile civile V.I. și V.A.C., inculpații A.A., A.G.I., Ș.F. și P.C.I. și partea responsabilă civilmente SC „S." SRL Ploiești.

Prin recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de părțile civile V.I. și V.A.C. au fost criticate hotărârile pronunțate sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice a faptei comise de inculpați (art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.) și al greșitei individualizări a pedepselor aplicate celor patru inculpați (art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.).

Inculpatul Ș.F. a invocat dispozițiile art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția) și art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. (în cauză s-a produs o gravă eroare de fapt), impunându-se achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Inculpatul P.C.I. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel în vederea administrării de noi probe; achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt; reducerea pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare a sancțiunii.

Inculpatul A.A. a invocat dispozițiile art. 385 pct. 9 C. proc. pen., art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. și art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul M.G.I. a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Partea responsabilă civilmente SC „S." SRL Ploiești a arătat în motivele scrise de recurs că părțile civile nu au probat prejudiciul material, iar daunele morale sunt exagerate.

Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și părțile civile V.I. și V.A.C.:

Deși instanțele de fond și de apel au stabilit în mod corect situația de fapt pe baza unui amplu probatoriu administrat în cauză, încadrarea juridică a faptei este greșită.

Motivarea celor două instanțe, axată pe ideea că inculpații au urmărit să aplice doar o corecție fizică părților vătămate și în acest scop nu au folosit mijloacele din dotare, este neconvingătoare și în contradicție cu practica judiciară în materie.

Esențială pentru încadrarea juridică a faptei comise de inculpați, după caz, în tentativă la omor calificat (art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.), ori în vătămare corporală gravă (art. 182 alin. (2) C. pen.) este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care au săvârșit fapta.

Dacă în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă făptuitorul acționează cu intenția generală de vătămare, în cazul tentativei la omor acesta acționează cu intenția de a ucide. Este evident că infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. poate avea ca element subiectiv și intenția depășită, însă, în acest caz, făptuitorul acționează nu cu intenția de omor, ci cu intenția generală de vătămare corporală, rezultatul mai grav punerea în primejdie a vieții persoanei fiind imputat acestuia pe baza culpei, caracteristică pentru forma mixtă de vinovăție „praeterintenția".

În cazul infracțiunii de omor, rămasă în faza tentativei, actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma.

Astfel, există tentativă de omor, și nu de vătămare corporală, ori de câte ori infractorul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei, neavând importanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece aceste acte caracteristice infracțiunilor de vătămare corporală gravă și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.

Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii, rezultă din materialitatea actului, din obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al infractorului.

Or, în cauză, leziunile atestate de raportul medico-legal și mecanismul de producere al acestora, evidențiază că s-a redresat o lovire activă, repetată, care a durat în timp, aspecte care sunt specifice intenției manifestă.

Pe de altă parte, inculpații au acționat conjugat, lovind victima V.I. cu pumnii și picioarele, fiind încălțați cu bocanci de uniformă, rigidizați pentru a li se conferi o rezistență sporită în timpul misiunilor, inculpații continuând agresiunea inclusiv după ce victima căzuse la pământ și nu mai opunea nici o rezistență, cu atât mai mult cu cât împotriva ei se folosise inițial un spray paralizant.

Între inculpați și victima V.I. a existat o disproporție fizică evidentă, iar loviturile aplicate au fost extrem de puternice, așa cum rezultă din declarațiile martorilor B.M., C.G.A., D.C. și M.I. Această împrejurare coroborată cu comportamentul ulterior al inculpaților care au abandonat victima într-un șanț, în stare de inconștiență, conduce la concluzia că inculpații au prevăzut consecințele acțiunilor lor și au acceptat aceste consecințe.

Practica judiciară în materie este constantă în sensul că lovirea victimei cu picioarele (inculpații purtau bocanci special dotați) în mai multe zone ale corpului, cu consecința ruperii de organe interne și alte leziuni grave constituie infracțiune contra vieții, consumată ori rămasă în faza tentativei.

Înalta Curte, în raport de modul de săvârșire a faptei și de împrejurările în care a fost comisă, astfel cum au fost relevate de probele administrate, reține că inculpații au acționat cu intenția de omor, motiv pentru care recursurile declarate de parchet și partea vătămată V.I. vor fi admise și în baza art. 334 C. proc. pen. va fi schimbată încadrarea juridică a faptelor, din art. 182 alin. (2) C. pen. în art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., text de lege în temeiul căruia inculpații vor fi condamnați.

La dozarea pedepselor vor fi avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al faptelor săvârșite, modalitatea în care s-au comis infracțiunile precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților.

Or, inculpații și-au depășit atribuțiile contractuale cu SC „S." SRL Ploiești (de a asigura protecția bunurilor și persoanelor reprezentante ale beneficiarului, din interiorul obiectivului protejat) și când au sosit la barul „R. 2000", au plecat în urmărirea părților vătămate, le-au abordat la circa 120 metri de obiectiv și au declanșat agresiunea. De altfel, inculpații nu mai aveau dreptul să-i urmărească, nici măcar pentru identificare, întrucât identitatea părților vătămate era cunoscută de administratorul și barmanul obiectivului protejat.

După comiterea faptei, inculpații nu au cooperat cu organele de urmărire penală, au fost nesinceri, fapt demonstrat și prin testarea lor la poligraf.

Față de aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorilor, reținându-se circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., inculpații vor fi condamnați la câte 5 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei a infracțiunea de omor calificat, pedeapsă ce va fi contopită cu pedeapsa aplicată în cauză pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (victima V.A.C.).

Recursul părții vătămate V.A.C. va fi respins întrucât motivele invocate (identice cu cele formulate de parchet și partea civilă V.I.) se referă la fapte care nu îl privesc, iar daunele morale acordate, majorate în apel, sunt proporționale suferințelor fizice și psihice provocate.

Cu privire la recursurile declarate de inculpații A.A., Ș.F., P.C.I. și .G.I.:

Conform art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., invocat de inculpații Ș.F. și A.A., se poate dispune casarea unei hotărâri când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază ori motivarea soluției contravine dispozitivului hotărârii sau aceasta nu se înțelege.

Art. 383 alin. (1) C. proc. pen. prevede că decizia instanței de apel trebuie să cuprindă, în expunere, temeiurile de fapt și de drept care au dus la adoptarea oricărei soluții.

În sensul textului de lege menționat, o hotărâre nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția atunci când datele de fapt și de drept care o justifică nu se regăsesc în expunerea deciziei atacate cu recurs.

Or, instanța de apel, desființând, în parte, sentința primei instanțe, a motivat faptele reținute, a arătat și analizat pe ce probe și-a întemeiat concluzia.

Motivarea în fapt și în drept a hotărârii nu înseamnă o analiză amănunțită a probelor administrate în faza de cercetare judecătorească, reluarea aceleiași motivări din sentința primei instanțe pentru împrejurări a căror motivare decurge din motivarea altei împrejurări, în acest caz fiind suficientă o simplă referire la motivarea anterioară.

Întrucât instanța de apel a respectat cerințele impuse cu privire la motivarea în fapt și în drept a hotărârii pe care a pronunțat-o, a răspuns la toate criticile formulate de inculpați, urmează ca acest prim motiv de recurs să fie respins ca nefondat, neimpunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel.

Prin alt motiv de recurs, inculpații A.A., Ș.F. și P.C.I. au invocat dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., apreciind că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt cu consecința greșitei condamnări a acestora.

Articolul menționat, așa cum a fost modificat prin art. l pct. 186 din Legea nr. 356/2006, prevede că o hotărâre este supusă casării atunci când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept rezultat pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Rezultă din examinarea textului citat că acest motiv de recurs se referă la o eroare de fapt, aceasta trebuie să fie gravă și să fi fost comisă de instanța de fond.

Acest caz de casare presupune o evidentă stabilire eronat a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției adoptate.

Așadar, prin „eroare" de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în cauză, în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate acesta nu există dar atunci când se consideră că un anumit act, un raport de expertiză, ar demonstra existența unei împrejurări, când în realitate din aceste mijloace de probă reiese contrariul.

În ce privește cerința ca eroarea să fie „gravă", trebuie să se înțeleagă că nu orice eroare asupra faptelor atrage aplicarea acestui caz de casare, ci numai acele erori care au influențat soluția procesului.

În speță, aceste cerințe impuse de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. nu sunt întrunite, instanța de apel, în urma analizei critice a tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească, a reținut o corectă situație de fapt.

Într-adevăr, date fiind împrejurările în care s-a desfășurat evenimentul, situația de fapt a fost stabilită, în principal, pe baza rapoartelor de constatare medico-legală, declarațiile celor două părți vătămate, a martorilor oculari B.M., C.G.A., D.C., M.I., declarațiile celorlalți martori ce au asistat fie la prima fază a incidentului petrecut în barul „R. 2000", fie la partea ulterioară a conflictului, ocazie cu care au observat starea în care se afla victima V.I. și momentul în care a sosit salvarea.

Aceste mijloace de probă se coroborează cu declarațiile inculpaților care nu neagă conflictul, ci numai gradul de vinovăție în comiterea faptelor, actele de violență exercitate asupra părții vătămate fiind puse pe seama unei presupuse altercații care ar fi avut loc între cele două părți vătămate, aspect infirmat de mai mulți martori care au asistat la incident.

Cum probele administrate evidențiază că toți inculpații au exercitat concomitent acte de violență asupra victimei (unul din martori folosind termenul de „lovire cu sălbăticie") cu pumnii și picioarele, în cauză a fost stabilită o situație de fapt corectă, motiv pentru care și acest motiv de recurs urmează a fi respins.

Inculpatul P.C.I. a solicitat printr-un motiv de recurs distinct trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel în vederea administrării de noi probe, motiv, de asemenea, nefondat.

Așa cum rezultă din încheierile de ședință din 18 septembrie 2009, 8 octombrie 2009, 23 noiembrie 2009, 10 decembrie 2009, 20 ianuarie 2010, inculpatul nu a solicitat în apel, cale de atac devolutivă, administrarea niciunei probe, iar în declarația dată în fața instanței de control judiciar a revenit asupra declarațiilor anterioare și a precizat că nu a lovit părțile vătămate ci doar că a pulverizat spray paralizant asupra ambelor victime.

Mai mult, cu ocazia concluziilor puse în apel așa cum sunt consemnate în încheierea din data de 7 mai 2010, avocatul inculpatului a criticat hotărârea primei instanțe pentru că nu a dispus o nouă audiere a inculpaților, aspect confirmat de instanța de apel, care la data de 19 februarie 2010 i-a audiat pe toți cei patru inculpați.

De altfel, apărarea inițială a inculpaților a diferit mult de poziția lor ulterioară, fapt ce evidențiază încercarea acestora de a ascunde adevărul, de a nega propria participare la agresiunea comisă asupra victimelor, în pofida probelor administrate în cauză și care au evidențiat contribuția fiecăruia la lovirea victimei V.I.

Ultimul motiv de recurs invocat de toți inculpații, referitor la individualizarea pedepselor, este nefondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor de ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pericolul social concret al faptelor comise este unul deosebit de ridicat datorită împrejurărilor în care infracțiunile s-au comis, respectiv faptul că inculpații, fără a fi provocați, după ce conflictul inițial a fost aplanat, după ce victimele s-au îndepărtat o distanță considerabilă de barul „R. 2000" și numai pe baza relatărilor administratorului S.C.S., au acționat cu o violență nejustificată, disproporțională, lovind cu pumnii și picioarele, în special pe V.I. și după ce acesta din urmă căzuse la pământ și nu se putea apăra.

Referitor la profilul moral al inculpaților, din probele aflate la dosar rezultă că nu au antecedente penale, au avut o comportare bună înaintea comiterii faptelor, însă au avut o poziție oscilantă pe parcursul procesului penal.

Toate aceste elemente de circumstanțiere ale faptelor și făptuitorilor au fost analizate în contextul stabilirii încadrării juridice a faptelor, și pentru considerentele arătate o pedeapsă de câte 5 ani închisoare aplicată inculpaților este suficientă pentru atingerea scopului sancțiunii penale.

Cu privire la recursul părții responsabile civilmente SC „S." SRL Ploiești:

Așa cum rezultă din „oferta reală de plată" depusă la instanța de apel la data de 10 decembrie 2009 partea responsabilă civilmente a fost de acord cu plata tuturor despăgubirilor stabilite de instanța de fond și a invitat părțile civile să se prezinte la sediul societății pentru a ridica recipisele CEC în vederea rezolvării laturii civile a cauzei.

Instanța de apel a constatat, justificat, că despăgubirile acordate de prima instanță sunt subevaluate și pe lângă considerentele arătate de instanța de apel mai sunt de făcut, sub acest aspect, următoarele precizări:

Potrivit art. 14 alin. (3) C. proc. pen. și art. 998 C. civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a produs, a-l repara.

De asemenea, Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra subliniază, între altele, că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei.

Din probele administrate în cauză rezultă că au existat și prejudicii morale decurgând din internarea victimei V.I. în spital, traumele fizice și psihice suferite de cele două victime, sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea părților vătămate la viața socială, profesională și de familie, comparate cu situația lor anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpaților.

Ca atare, instanța de apel a decis că părțile civile, urmare a vătămărilor fizic e cauzate prin infracțiune, au suferit prejudicii morale mult mai mari decât cele apreciate de instanța de fond.

Totodată, este de reținut că, în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, instanța de apel bine a stabilit întinderea acestora, în raport de gravitatea vătămărilor produse și de intensitatea suferințelor cauzate.

În consecință, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și partea vătămată V.I. vor fi admise pentru considerentele arătate mai sus, iar recursurile formulate de inculpați, de partea civilă V.A.C. și partea responsabilă civilmente vor fi respinse, ca nefondate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă pe recurenții inculpați, partea civilă V.A.C. și partea responsabilă civilmente la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de partea civilă V.I. împotriva Deciziei penale nr. 42 din 14 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpații A.A., A.G.I., Ș.F. și P.C.I.

Casează decizia atacată și Sentința penală nr. 108 din 11 martie 2009 a Tribunalului Prahova, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei comisă de inculpații A.A., A.G.I., Ș.F. și P.C.I. la data de 8 iunie 2007, parte vătămată V.I. și rejudecând:

Cu privire la inculpatul A.A.:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele componente de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. și de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 alin. (2) C. pen.,

În tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) și alin. (2) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpat la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) alin. (2) C. pen., cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul A.A. să execute în final pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

Cu privire la inculpatul A.G.I.:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele componente de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. și de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) și alin. (2) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpat la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) alin. (2) C. pen., cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul A.G.I. să execute în final pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

Cu privire la inculpatul Ș.F.:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele componente de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. și de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) și alin. (2) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpat la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) alin. (2) C. pen., cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul Ș.F. să execute în final pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

Cu privire la inculpatul P.C.I.:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele componente de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. și de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) și alin. (2) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpat la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) alin. (2) din C. pen., cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul P.C.I. să execute în final pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă V.A.C., de inculpații A.A., A.G.I., Ș.F. și P.C.I. și de partea responsabilă civilmente SC S. SRL Ploiești împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenta parte civilă V.A.C. și recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenții intimați inculpați A.A., Ș.F. și P.C.I. la plata sumei de câte 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe recurentul intimat inculpat A.G.I. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 mai 2011.