ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5380/2010

Prin Decizia nr.

138/A din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori

și familie, a respins apelurile declarate de reclamantul B.D. și de pârâtul

Municipiul Pitești împotriva Sentinței civile nr. 113/2009 pronunțată de Tribunalul

Argeș.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că deși reclamantul a depus la dosar actul sub

semnătură privată încheiat la 14 februarie 1965, care atestă că a cumpărat 600

mp teren în str. S.M. nr. 24, în speță nu s-a dovedit că la data exproprierii,

anul 1988, acesta se afla în posesia terenului.

Din înscrisurile

depuse la dosar rezultă cu certitudine că imobilul situat în Pitești, str. S.M.

nr. 24, ce a făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 297/1987, este compus

din terenul în suprafață de 400 mp și construcțiile amplasate pe teren.

Dreptul de

proprietate asupra terenului expropriat în suprafață de 400 mp a fost

recunoscut reclamantului prin actele prin care s-a dispus și s-a executat

măsura preluării abuzive de către Stat.

Prin soluția adoptată

în cauză au fost avute în vedere dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Reclamantul a

declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C proc. civ.,

prin care a formulat următoarele critici:

Încă de la apariția

Legii nr. 10/2001 reclamantul a depus notificare pentru suprafața de 600 mp și

nicidecum 400 mp și toate actele și probele dosarului conduc la concluzia că

reclamantul a fost proprietarul suprafeței de 600 mp.

Nu a fost avută în

vedere schița anexă la Decretul de expropriere nr. 297/1987 și fișa de evaluare

pentru teren în suprafață de 600 mp.

Chitanța sub

semnătură privată făcută cu vânzătoarea este un act transmisibil de

proprietate, făcând dovada deplină a dreptului de proprietate al reclamantului.

În temeiul art. 304 pct.

9 C proc. civ., Municipiul Pitești și Primarul municipiului Pitești au declarat

recurs prin care au invocat faptul că în mod greșit a considerat instanța de

apel că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate.

Chitanța sub

semnătură privată din 14 februarie 1965 contravine prevederilor Decretului nr.

144/1958 și prevederilor din Legea nr. 247/2005, titlul X.

Recurentul reclamant

a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pârâților.

Dreptul de proprietate al reclamantului a fost dovedit cu chitanța sub

semnătură privată, depozițiile martorilor și cu întreg materialul probator

administrat în cauză.

Recursurile nu sunt

întemeiate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:

Conform art. 24 din

Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz,

întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul

normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau

s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

Incidența prezumției

instituite de textul enunțat, privitoare atât la existența cât și la întinderea

dreptului de proprietate, este condiționată de absența unor probe din care să

rezulte contrariul celor înscrise în actul normativ sau de autoritate aplicat

persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii.

Reclamantul nu a

făcut dovada contrară celor reținute în decretul de expropriere - referitor la

faptul că a fost expropriat cu un teren în suprafață de 400 mp - înscrisul sub

semnătură privată nefiind translativ de proprietate, astfel încât să se

considere că a avut în proprietate 600 mp, așa cum susține.

Cu toate acestea, nu

poate fi admis nici recursul pârâților, pentru că nici ei nu au făcut dovada

contrară celor înscrise în decretul de expropriere, respectiv faptul că

reclamantul este prezumat a fi proprietarul unui teren în suprafață de 400 mp,

legea specială conducând la această interpretare în materia probațiunii

dreptului de proprietate.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte a apreciat că instanțele de fond au făcut aplicarea și

interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză, motiv

pentru care nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C proc. civ.

În temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate, cu consecința

rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamantul B.D. și pârâții Municipiul Pitești și

Primarul municipiului Pitești împotriva Deciziei civile nr. 138/A din 28

octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2010.

Procesat de GGC - DG