ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6258/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Primarul municipiului Pitești a emis dispoziția

nr.143 din 26 ianuarie 2006, prin care a fost soluționată notificarea formulată

de petenții S.A. și S.C., în sensul că au fost respinse cererile de restituire,

în natură, a terenului în suprafață de 350 mp, situat în Pitești, cu motivarea

că este ocupat de stația de 110/20 KV, aparținând SC E. SA și afectat de

amenajări de utilitate publică (trotuar), de acordare de despăgubiri bănești,

pentru terenul expropriat, situat la această adresă și construcțiile demolate

și a fost propusă acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în

despăgubiri prevăzute de legea specială privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru terenul în

suprafață de 350 mp și construcții - 201,89 mp.

Prin sentința nr. 293 din 25

octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, a fost respinsă

contestația formulată de petenți împotriva dispoziției emisă de primar.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că a fost expropriată întreaga suprafață de 350 mp, că terenul

în suprafață de 182,5 mp este ocupat de o stație ce aparține SC E.O. SA, sucursala

Pitești, iar diferența de 167,5 mp face parte din str. F. și C. și constituie

domeniu public, că nu s-a făcut dovada existenței unui alt teren ce ar putea fi

oferit în compensare și că raportat la data emiterii dispoziției primarului,

despăgubirile bănești nu mai reprezintă măsuri reparatorii prevăzute în Legea

nr. 247/2005, Titlul VII.

Apelul declarat de contestatori

împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 84A

din 29 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă,

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu

minori și de familie.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs contestatorii, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și susținând, în esență că a fost expropriat terenul în suprafață de

225 mp și construcțiile aflate pe el, diferența de 125 mp din suprafața totală

de 350 mp, fiind preluată de către stat fără titlu; că deși solicitaseră

restituirea terenului în baza Legii nr. 18/1991, terenul a fost concesionat SC

E. SA, pe durată nedeterminată; că nu a fost realizat scopul exproprierii și nu

a expirat o nouă declarație de utilitate publică; că în mod greșit le-a fost

respinsă cererea de comparare a expertizei tehnice, pentru a se stabili că o

parte din teren este liber de construcții; că nu au fost aplicate corect

prevederile art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001, întregul teren fiind

liber în anul 1990; că este abuzivă concesionarea terenului; că eventual

notificarea trebuia soluționată de SC E. SA și că în cauză sunt aplicabile și

dispozițiile art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Recursul este nefondat.

Instanțele au reținut corect faptul

că prin dispoziția emisă de primar au fost propuse măsuri reparatorii prin

echivalent, ce constau în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate abuziv pentru întreaga suprafață de teren de 350 mp, independent de

modul de preluare a unor suprafețe distincte.

Contractul de concesionare către SC

E. SA încheiat în anul 1991, nu a fost anulat sau constatat nul, iar conform

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile

preluate abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, sunt afectate

servituților legale și altor amenajări de utilitate publică, măsurile

reparatorii se stabilesc în echivalent.

La instanța de fond a fost efectuat

un raport de expertiză tehnică, de către expertul B.P., prin care s-a stabilit

că din suprafața de teren de 350 mp, cea de 167,50 mp constituie domeniu

public, făcând parte din str. F. și C., iar diferența de 182,50 mp a fost

concesionată SC E. SA, societate comercială care a edificat pe teren o

construcție, situație în care a fost făcută o corectă aplicare și a

prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, conform cărora măsurile

reparatorii se stabilesc în echivalent, în cazul edificării de construcții noi,

autorizate.

Astfel cum rezultă din încheierea

din 18 octombrie 2007, părțile au declarat că nu formulează obiecțiuni la

raportul de expertiză, astfel că și critica vizând acest aspect este nefondată.

Notificarea a fost corect

soluționată de Primăria municipiului Pitești, prin primar, deoarece aceasta are

calitatea de unitate deținătoare, în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001, iar

nu SC E. SA, căreia i-a fost doar concesionat terenul.

Soluția pronunțată de prima instanță

și confirmată de curtea de apel nu încalcă dispozițiile art. 1 din Primul

Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului, deoarece

terenul este folosit pentru cauză de utilitate publică.

În consecință, recursul urmează a fi

respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții S.A. și

S.C. împotriva deciziei civile nr. 84/A din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă conflicte de muncă și asigurări sociale, minori și

familie, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

noiembrie 2010.