ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6258/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Primarul municipiului Pitești a emis dispoziția nr.143 din 26 ianuarie 2006, prin care a fost soluționată notificarea formulată de petenții S.A. și S.C., în sensul că au fost respinse cererile de restituire, în natură, a terenului în suprafață de 350 mp, situat în Pitești, cu motivarea că este ocupat de stația de 110/20 KV, aparținând SC E. SA și afectat de amenajări de utilitate publică (trotuar), de acordare de despăgubiri bănești, pentru terenul expropriat, situat la această adresă și construcțiile demolate și a fost propusă acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri prevăzute de legea specială privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru terenul în suprafață de 350 mp și construcții - 201,89 mp.

Prin sentința nr. 293 din 25 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, a fost respinsă contestația formulată de petenți împotriva dispoziției emisă de primar. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că a fost expropriată întreaga suprafață de 350 mp, că terenul în suprafață de 182,5 mp este ocupat de o stație ce aparține SC E.O. SA, sucursala Pitești, iar diferența de 167,5 mp face parte din str. F. și C. și constituie domeniu public, că nu s-a făcut dovada existenței unui alt teren ce ar putea fi oferit în compensare și că raportat la data emiterii dispoziției primarului, despăgubirile bănești nu mai reprezintă măsuri reparatorii prevăzute în Legea nr. 247/2005, Titlul VII.

Apelul declarat de contestatori împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 84A din 29 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și susținând, în esență că a fost expropriat terenul în suprafață de 225 mp și construcțiile aflate pe el, diferența de 125 mp din suprafața totală de 350 mp, fiind preluată de către stat fără titlu; că deși solicitaseră restituirea terenului în baza Legii nr. 18/1991, terenul a fost concesionat SC E. SA, pe durată nedeterminată; că nu a fost realizat scopul exproprierii și nu a expirat o nouă declarație de utilitate publică; că în mod greșit le-a fost respinsă cererea de comparare a expertizei tehnice, pentru a se stabili că o parte din teren este liber de construcții; că nu au fost aplicate corect prevederile art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001, întregul teren fiind liber în anul 1990; că este abuzivă concesionarea terenului; că eventual notificarea trebuia soluționată de SC E. SA și că în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Recursul este nefondat. Instanțele au reținut corect faptul că prin dispoziția emisă de primar au fost propuse măsuri reparatorii prin echivalent, ce constau în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv pentru întreaga suprafață de teren de 350 mp, independent de modul de preluare a unor suprafețe distincte. Contractul de concesionare către SC E. SA încheiat în anul 1991, nu a fost anulat sau constatat nul, iar conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile preluate abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, sunt afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

La instanța de fond a fost efectuat un raport de expertiză tehnică, de către expertul B.P., prin care s-a stabilit că din suprafața de teren de 350 mp, cea de 167,50 mp constituie domeniu public, făcând parte din str. F. și C., iar diferența de 182,50 mp a fost concesionată SC E. SA, societate comercială care a edificat pe teren o construcție, situație în care a fost făcută o corectă aplicare și a prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, conform cărora măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, în cazul edificării de construcții noi, autorizate. Astfel cum rezultă din încheierea din 18 octombrie 2007, părțile au declarat că nu formulează obiecțiuni la raportul de expertiză, astfel că și critica vizând acest aspect este nefondată.

Notificarea a fost corect soluționată de Primăria municipiului Pitești, prin primar, deoarece aceasta are calitatea de unitate deținătoare, în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001, iar nu SC E. SA, căreia i-a fost doar concesionat terenul. Soluția pronunțată de prima instanță și confirmată de curtea de apel nu încalcă dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului, deoarece terenul este folosit pentru cauză de utilitate publică. În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții S.A. și S.C. împotriva deciziei civile nr. 84/A din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă conflicte de muncă și asigurări sociale, minori și familie, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2010.