ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4041/2012

Asupra recursurilor de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Constanța, sub nr. 5599/118/2010, precizată ulterior, reclamanta Ț.Z. a chemat în

judecată pârâții C.C. și SC M.G. SRL solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească

ce se va pronunța, în temeiul art. 227 lit. e) și 262 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

să se dispună dizolvarea SC M.G. SRL, cu consecința desemnării unui lichidator al

societății.

Prin sentința civilă nr. 3514 din 3

mai 2011 a Tribunalului Constanța, secția comercială, s-a respins acțiunea promovată

de reclamantă, ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre prima

instanța a reținut următoarele:

Prin încheierea din 1 februarie 2011 instanța

a procedat la calificarea excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâte,

ca fiind o apărare de fond ce nu este supusă analizei în condițiile art. 137 C.

proc. civ., reținându-se că cererea de dizolvare a unei societăți comerciale, întemeiată

pe dispozițiile art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 trebuie să îndeplinească

atât condițiile generale necesare pentru exercitarea oricărei acțiuni cât și unele

cerințe particulare.

Din moment ce legea a reglementat un mijloc

procedural de reziliere judecătorească a contractului de societate, îndeplinirea

sau nu a condițiilor deduse din cauzele expres prevăzute de art. 227 din Legea

nr. 31/1990 este un aspect ce ține de temeinicia sau netemeinicia cererii, iar nu

de admisibilitatea acesteia, știut fiind că inadmisibilitatea este sancțiunea ce

intervine în cazul în care pretențiile reclamantului ce apelează la concursul justiției

nu pot fi valorificate pe această cale.

Potrivit art. 227 alin. (1) lit. e) din

Legea nr. 31/1990 republicată: Societatea se dizolvă prin hotărârea tribunalului,

la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave

dintre asociați, care împiedică funcționarea societății.

Din dispozițiile legale mai sus menționate

rezultă că orice asociat poate cere tribunalului, pentru motive temeinice, dizolvarea

societății, legea prezumând drept motive temeinice neînțelegerile grave dintre asociați

care împiedică funcționarea societății, care fac imposibilă desfășurarea activității.

Din probatoriile administrate conform

art. 1169 C. civ., nu rezultă că faptele imputate de reclamantă se circumscriu ipotezei

prevăzute de art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 pentru a pretinde

și obține dizolvarea SC M.G. SRL, nefacându-se dovada împrejurării că datorită divergențelor

dintre asociați societatea nu funcționează, că nu desfășoară activitate comercială

conform obiectului de activitate.

Prima instanță a reținut ca pertinentă

apărarea pârâtelor, conform căreia SC M.G. SRL este o societate comercială viabilă,

ce are în derulare contracte comerciale, desfășurând activitate profitabilă.

Pentru a pretinde și obține dizolvarea

SC M.G. SRL ar fî necesar ca neînțelegerile dintre asociați, despre care reclamanta

pretinde că sunt incompatibile noțiunii de „affectatio societatis", să aducă

atingerii stabilității patrimoniale a societății.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel

reclamanta Ț.Z., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 143/COM din 3 noiembrie

2011 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a fost admis apelul declarat de către reclamantă, a fost schimbată în

tot sentința apelată, a fost admisă, în parte, acțiunea, s-a dispus dizolvarea SC

M.G. SRL, s-a respins cererea de numire a unui lichidator.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de

apel a reținut următoarele:

Potrivit art. 227 lit. e) din Legea

nr. 31/1990 societatea se dizolvă prin hotărârea tribunalului, la cererea oricărui

asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați, care

împiedică funcționarea societății.

Această dizolvare reprezintă o dizolvare

judiciară a societății, care se pronunță de instanță, în situația în care se face

dovada îndeplinirii condițiilor reglementate de textul de lege enunțat, la cererea

oricărui asociat. Motivele trebuie să fie temeinice, ca și neînțelegerile grave

între asociați și să împiedice funcționarea societății.

Neînțelegerile grave dintre asociați care

împiedică funcționarea societății reprezintă principalul motiv temeinic de dizolvare

și acestea semnifică lipsa sau dispariția lui affectatio societatis, adică a intenției

de conducere împreună în vederea atingerii unui scop lucrativ comun.

În cauză, neînțelegerile grave între asociați

au apărut și există, factorul personal jucând inițial un rol important în funcționarea

acestuia, iar divergențele evidente între asociați, pornind și determinate fiind

și de împrejurarea că de administrarea societății este răspunzător soțul celeilalte

asociate, fac imposibilă continuarea activității societății în prezent cât și proiectele

de activitate ale acesteia. La această stare de lucru, au contribuit și prestațiile

administratorului, lipsa de transparență a acestora, suspectarea în privința săvârșirii

unor fapte contrare interesului social sau chiar frauduloase.

De asemenea, neînțelegerile grave între

asociați au apărut, întrucât interesul social a ajuns să fie încălcat sau pus în

umbra intereselor personale sau de grup ale uneia dintre asociate și a soțului administrator,

care au gestionat societatea și au reprezentat-o în raport cu terții, nu în modalitatea

cea mai favorabilă sau optimă pentru societate.

Din probele administrate rezultă că interesul

social al societății a fost încălcat prin blocarea realizării unor operațiuni esențiale

pentru societate, atitudinea celeilalte asociate și a soțului său, în calitate de

administrator al societății, fiind efectuate operațiuni în unicul scop de a favoriza

propriile interese, în detrimentul celeilalte asociate (SC M.S. SRL).

În acest sens sunt încheierea tranzacției

în care societatea este acționară cu 90% din capitalul SC B.T. SRL - în lichidare

(administrator tot C.D.), urmată de darea în plată a unor bunuri imobile către fiicele

celeilalte asociate, ca și încheierea unor contracte de închiriere, la expirarea

termenelor contractuale, cu locatorul, în beneficiul societății locatare, în care

C.C. și administratorul C.D. sunt asociați (SC M.S. SRL) - SC M.G. SRL nemaidesfașurând

activități comerciale în aceste spații.

De asemenea și actul constitutiv al societății,

astfel cum este alcătuit, împiedică revocarea administratorului, desemnat pe termen

nelimitat prin actul constitutiv, tară acordul celuilalt asociat, propria soție.

Având în vedere că și plângerile penale

s-au formulat considerându-se că s-a fraudat patrimoniul societății, ca și celelalte

neînțelegeri, dovedesc funcționarea societății în interesul asociatei C.C., în cauză

dovedindu-se că interesul societar a fost încălcat.

În ce privește capătul de cerere din acțiune

prin care se solicită numirea unui lichidator al societății, acesta a fost respins,

având în vedere că lichidatorul este numit în faza de lichidare a societății și

nu în faza de dizolvare, pe perioada dizolvării, societatea păstrându-și personalitatea

juridică.

Dizolvarea este o fază premergătoare lichidării

în decursul căreia, deși nu-și pierde personalitatea juridică, societatea suferă

restrângeri de capacități de folosință.

În baza art. 274 C. proc. civ., pârâta

C.C. a fost obligată la plata suinei de 1.210 RON reprezentând ½ cheltuieli

de judecată fond și 2.499,65 RON cheltuieli de judecată apel.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs

atât reclamanta Ț.Z., cât și pârâții SC M.G. SRL Constanta și C.C.

I. În recursul său, reclamanta-recurentă

Ț.Z. a adus următoarele critici deciziei recurate:

Hotărârea instanței de apel este nelegală

în ce privește respingerea cererii de numire a lichidatorului.

Potrivit art. 262 din Legea nr. 31/1990,

numirea lichidatorilor va fi făcută de către toți asociații, iar în caz contrar,

de către instanță.

Având în vedere motivul de dizolvare, este

imposibilă numirea unui lichidator de către asociați, astfel încât numirea acestuia

trebuie făcută de către instanță.

Recurenta-reclamantă a solicitat judecarea

cauzei în lipsă.

II. În recursul lor, recurenții-pârâți

SC M.G. SRL Constanța și C.C. au adus următoarele critici deciziei recurate:

Hotărârea instanței de apel a fost dată

cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Potrivit prevederilor art. 227 alin.

(1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, societatea se dizolvă prin hotărârea tribunalului,

la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave

dintre asociați, care împiedică funcționarea societății.

Prin urmare, dizolvarea societății se poate

dispune doar în cazuri de excepție, când divergențele dintre asociați sunt atât

de grave încât fac imposibilă continuarea activității societății, însă, în speța

dedusă judecății nu există nici premisa legală și nici rezultatul determinat, deoarece

societatea a cărei dizolvare s-a cerut a desfășurat o activitate profitabilă, realizându-și

obiectul de activitate și distribuind în fiecare an dividende substanțiale către

asociați săi.

Recurenții-pârâți au învederat faptul că

societatea deține un spațiu comercial care a fost închiriat altor societăți comerciale,

și că în fiecare an, cu excepția anului 2010, a fost obținut profit net care a fost

distribuit sub formă de dividende, către asociați, fapt ce demonstrează funcționarea

societății.

S-a mai susținut de către recurenți că

plângerile penale împotriva administratorului societății au fost formulate pro causa,

tocmai pentru a servi reclamantei în justificarea cererii sale, aceasta fiind cea

care face, de fapt, concurență neloială societății a cărei dizolvare a solicitat-o.

Analizând decizia recurată, prin raportare

la criticile formulate, Înalta Curte a constatat următoarele:

I. În

ce privește recursul formulat de către recurenții-pârâți SC

M.G. SRL Constanța și C.C., s-a constatat că acesta este fondat, pentru următoarele

considerente:

Instanța de apel a făcut o greșită aplicare

a dispozițiilor art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, republicată și

modificată.

Potrivit acestui text de lege, o societate

comercială se poate dizolva printr-o hotărâre a tribunalului, la cererea oricărui

asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați, care

împiedică funcționarea societății.

Potrivit materialului probator existent

la dosarul cauzei, deși s-a făcut dovada că între asociați există grave neînțelegeri,

în același timp s-a făcut dovada faptului că societatea funcționează în continuare,

iar activitatea acesteia este profitabilă, asociații primind dividende în urma rezultatelor

economico-financiare.

Prin urmare, nu sunt întrunite toate condițiile

cerute de textul de lege pentru dizolvarea societății în temeiul art. 227 alin.

(1) lit. e) din Legea societăților comerciale, existând cererea unui asociat pentru

dizolvarea societății, dovedindu-se neînțelegerile grave dintre asociați, nedovedindu-se,

însă, faptul că aceste neînțelegeri ar împiedica funcționarea societății.

De altfel, instanța de apel face și o ușoară

confuzie între cazurile de dizolvare a societăților și cazurile de excludere a asociaților

dintr-o societate, în considerentele deciziei recurate instanța de apel referindu-se

mai degrabă la cazul de excludere prevăzut de art. 222 lit. d) din Legea

societăților comerciale, decât la cel de dizolvare care a constituit temeiul legal

al cererii reclamantei.

Este firesc ca textul de lege să condiționeze

luarea unei decizii atât de grave, cum este dizolvarea societății, de împiedicarea

funcționării acesteia, chiar dacă există neînțelegeri grave între asociați, dat

fiind faptul că luare unei asemenea decizii ar duce la eliminarea unei întreprinderi

din circuitul economic, cât și la pierderea unor locuri de muncă.

Având în vedere cele de mai sus,

Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) și (3) raportat la art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și la art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, va admite recursul

pârâților-recurenți SC M.G. SRL Constanța și C.C., va modifica decizia recurată,

în sensul că va respinge apelul declarat de reclamanta Ț.Z. împotriva sentinței

civile nr. 3514/COM din 3 mai 2011 a Tribunalului Constanta, secția comercială.

II. În ce privește recursul declarat de

către reclamanta-recurentă Ț.Z., dată fiind soluția ce s-a preconizat în recursul

declarat de către recurenții-pârâți, urinează ca acesta să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC M.G.

SRL Constanța împotriva deciziei civile nr. 143/COM din 3 noiembrie 2011, pronunțată

de Curtea de Apel Constanța, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta

Ț.Z. împotriva sentinței civile nr. 3514/COM

din 3 mai 2011 a Tribunalului Constanta, secția comercială.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamanta Ț.Z. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei

de 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata C.C.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi

18 octombrie 2012.