ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4041/2012

Asupra recursurilor de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, sub nr. 5599/118/2010, precizată ulterior, reclamanta Ț.Z. a chemat în judecată pârâții C.C. și SC M.G. SRL solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, în temeiul art. 227 lit. e) și 262 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, să se dispună dizolvarea SC M.G. SRL, cu consecința desemnării unui lichidator al societății. Prin sentința civilă nr. 3514 din 3 mai 2011 a Tribunalului Constanța, secția comercială, s-a respins acțiunea promovată de reclamantă, ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut următoarele: Prin încheierea din 1 februarie 2011 instanța a procedat la calificarea excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâte, ca fiind o apărare de fond ce nu este supusă analizei în condițiile art. 137 C. proc.

civ., reținându-se că cererea de dizolvare a unei societăți comerciale, întemeiată pe dispozițiile art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 trebuie să îndeplinească atât condițiile generale necesare pentru exercitarea oricărei acțiuni cât și unele cerințe particulare. Din moment ce legea a reglementat un mijloc procedural de reziliere judecătorească a contractului de societate, îndeplinirea sau nu a condițiilor deduse din cauzele expres prevăzute de art. 227 din Legea nr. 31/1990 este un aspect ce ține de temeinicia sau netemeinicia cererii, iar nu de admisibilitatea acesteia, știut fiind că inadmisibilitatea este sancțiunea ce intervine în cazul în care pretențiile reclamantului ce apelează la concursul justiției nu pot fi valorificate pe această cale.

Potrivit art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 republicată: Societatea se dizolvă prin hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați, care împiedică funcționarea societății. Din dispozițiile legale mai sus menționate rezultă că orice asociat poate cere tribunalului, pentru motive temeinice, dizolvarea societății, legea prezumând drept motive temeinice neînțelegerile grave dintre asociați care împiedică funcționarea societății, care fac imposibilă desfășurarea activității. Din probatoriile administrate conform art. 1169 C. civ., nu rezultă că faptele imputate de reclamantă se circumscriu ipotezei prevăzute de art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 pentru a pretinde și obține dizolvarea SC M.G.

SRL, nefacându-se dovada împrejurării că datorită divergențelor dintre asociați societatea nu funcționează, că nu desfășoară activitate comercială conform obiectului de activitate. Prima instanță a reținut ca pertinentă apărarea pârâtelor, conform căreia SC M.G. SRL este o societate comercială viabilă, ce are în derulare contracte comerciale, desfășurând activitate profitabilă. Pentru a pretinde și obține dizolvarea SC M.G. SRL ar fî necesar ca neînțelegerile dintre asociați, despre care reclamanta pretinde că sunt incompatibile noțiunii de „affectatio societatis", să aducă atingerii stabilității patrimoniale a societății. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta Ț.Z., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 143/COM din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admis apelul declarat de către reclamantă, a fost schimbată în tot sentința apelată, a fost admisă, în parte, acțiunea, s-a dispus dizolvarea SC M.G. SRL, s-a respins cererea de numire a unui lichidator. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Potrivit art. 227 lit. e) din Legea nr. 31/1990 societatea se dizolvă prin hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați, care împiedică funcționarea societății. Această dizolvare reprezintă o dizolvare judiciară a societății, care se pronunță de instanță, în situația în care se face dovada îndeplinirii condițiilor reglementate de textul de lege enunțat, la cererea oricărui asociat.

Motivele trebuie să fie temeinice, ca și neînțelegerile grave între asociați și să împiedice funcționarea societății. Neînțelegerile grave dintre asociați care împiedică funcționarea societății reprezintă principalul motiv temeinic de dizolvare și acestea semnifică lipsa sau dispariția lui affectatio societatis, adică a intenției de conducere împreună în vederea atingerii unui scop lucrativ comun. În cauză, neînțelegerile grave între asociați au apărut și există, factorul personal jucând inițial un rol important în funcționarea acestuia, iar divergențele evidente între asociați, pornind și determinate fiind și de împrejurarea că de administrarea societății este răspunzător soțul celeilalte asociate, fac imposibilă continuarea activității societății în prezent cât și proiectele de activitate ale acesteia.

La această stare de lucru, au contribuit și prestațiile administratorului, lipsa de transparență a acestora, suspectarea în privința săvârșirii unor fapte contrare interesului social sau chiar frauduloase. De asemenea, neînțelegerile grave între asociați au apărut, întrucât interesul social a ajuns să fie încălcat sau pus în umbra intereselor personale sau de grup ale uneia dintre asociate și a soțului administrator, care au gestionat societatea și au reprezentat-o în raport cu terții, nu în modalitatea cea mai favorabilă sau optimă pentru societate. Din probele administrate rezultă că interesul social al societății a fost încălcat prin blocarea realizării unor operațiuni esențiale pentru societate, atitudinea celeilalte asociate și a soțului său, în calitate de administrator al societății, fiind efectuate operațiuni în unicul scop de a favoriza propriile interese, în detrimentul celeilalte asociate (SC M.S.

SRL). În acest sens sunt încheierea tranzacției în care societatea este acționară cu 90% din capitalul SC B.T. SRL - în lichidare (administrator tot C.D.), urmată de darea în plată a unor bunuri imobile către fiicele celeilalte asociate, ca și încheierea unor contracte de închiriere, la expirarea termenelor contractuale, cu locatorul, în beneficiul societății locatare, în care C.C. și administratorul C.D. sunt asociați (SC M.S. SRL) - SC M.G. SRL nemaidesfașurând activități comerciale în aceste spații. De asemenea și actul constitutiv al societății, astfel cum este alcătuit, împiedică revocarea administratorului, desemnat pe termen nelimitat prin actul constitutiv, tară acordul celuilalt asociat, propria soție.

Având în vedere că și plângerile penale s-au formulat considerându-se că s-a fraudat patrimoniul societății, ca și celelalte neînțelegeri, dovedesc funcționarea societății în interesul asociatei C.C., în cauză dovedindu-se că interesul societar a fost încălcat. În ce privește capătul de cerere din acțiune prin care se solicită numirea unui lichidator al societății, acesta a fost respins, având în vedere că lichidatorul este numit în faza de lichidare a societății și nu în faza de dizolvare, pe perioada dizolvării, societatea păstrându-și personalitatea juridică. Dizolvarea este o fază premergătoare lichidării în decursul căreia, deși nu-și pierde personalitatea juridică, societatea suferă restrângeri de capacități de folosință.

În baza art. 274 C. proc. civ., pârâta C.C. a fost obligată la plata suinei de 1.210 RON reprezentând ½ cheltuieli de judecată fond și 2.499,65 RON cheltuieli de judecată apel. Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât reclamanta Ț.Z., cât și pârâții SC M.G. SRL Constanta și C.C. I. În recursul său, reclamanta-recurentă Ț.Z. a adus următoarele critici deciziei recurate: Hotărârea instanței de apel este nelegală în ce privește respingerea cererii de numire a lichidatorului. Potrivit art. 262 din Legea nr. 31/1990, numirea lichidatorilor va fi făcută de către toți asociații, iar în caz contrar, de către instanță. Având în vedere motivul de dizolvare, este imposibilă numirea unui lichidator de către asociați, astfel încât numirea acestuia trebuie făcută de către instanță.

Recurenta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă. II. În recursul lor, recurenții-pârâți SC M.G. SRL Constanța și C.C. au adus următoarele critici deciziei recurate: Hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, societatea se dizolvă prin hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați, care împiedică funcționarea societății.

Prin urmare, dizolvarea societății se poate dispune doar în cazuri de excepție, când divergențele dintre asociați sunt atât de grave încât fac imposibilă continuarea activității societății, însă, în speța dedusă judecății nu există nici premisa legală și nici rezultatul determinat, deoarece societatea a cărei dizolvare s-a cerut a desfășurat o activitate profitabilă, realizându-și obiectul de activitate și distribuind în fiecare an dividende substanțiale către asociați săi. Recurenții-pârâți au învederat faptul că societatea deține un spațiu comercial care a fost închiriat altor societăți comerciale, și că în fiecare an, cu excepția anului 2010, a fost obținut profit net care a fost distribuit sub formă de dividende, către asociați, fapt ce demonstrează funcționarea societății.

S-a mai susținut de către recurenți că plângerile penale împotriva administratorului societății au fost formulate pro causa, tocmai pentru a servi reclamantei în justificarea cererii sale, aceasta fiind cea care face, de fapt, concurență neloială societății a cărei dizolvare a solicitat-o. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat următoarele: I. În ce privește recursul formulat de către recurenții-pârâți SC M.G. SRL Constanța și C.C., s-a constatat că acesta este fondat, pentru următoarele considerente: Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, republicată și modificată. Potrivit acestui text de lege, o societate comercială se poate dizolva printr-o hotărâre a tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați, care împiedică funcționarea societății.

Potrivit materialului probator existent la dosarul cauzei, deși s-a făcut dovada că între asociați există grave neînțelegeri, în același timp s-a făcut dovada faptului că societatea funcționează în continuare, iar activitatea acesteia este profitabilă, asociații primind dividende în urma rezultatelor economico-financiare. Prin urmare, nu sunt întrunite toate condițiile cerute de textul de lege pentru dizolvarea societății în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea societăților comerciale, existând cererea unui asociat pentru dizolvarea societății, dovedindu-se neînțelegerile grave dintre asociați, nedovedindu-se, însă, faptul că aceste neînțelegeri ar împiedica funcționarea societății.

De altfel, instanța de apel face și o ușoară confuzie între cazurile de dizolvare a societăților și cazurile de excludere a asociaților dintr-o societate, în considerentele deciziei recurate instanța de apel referindu-se mai degrabă la cazul de excludere prevăzut de art. 222 lit. d) din Legea societăților comerciale, decât la cel de dizolvare care a constituit temeiul legal al cererii reclamantei. Este firesc ca textul de lege să condiționeze luarea unei decizii atât de grave, cum este dizolvarea societății, de împiedicarea funcționării acesteia, chiar dacă există neînțelegeri grave între asociați, dat fiind faptul că luare unei asemenea decizii ar duce la eliminarea unei întreprinderi din circuitul economic, cât și la pierderea unor locuri de muncă.

Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) și (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și la art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, va admite recursul pârâților-recurenți SC M.G. SRL Constanța și C.C., va modifica decizia recurată, în sensul că va respinge apelul declarat de reclamanta Ț.Z. împotriva sentinței civile nr. 3514/COM din 3 mai 2011 a Tribunalului Constanta, secția comercială. II. În ce privește recursul declarat de către reclamanta-recurentă Ț.Z., dată fiind soluția ce s-a preconizat în recursul declarat de către recurenții-pârâți, urinează ca acesta să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC M.G. SRL Constanța împotriva deciziei civile nr. 143/COM din 3 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta Ț.Z. împotriva sentinței civile nr. 3514/COM din 3 mai 2011 a Tribunalului Constanta, secția comercială. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Ț.Z. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata C.C. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 octombrie 2012.