ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3745/2009

Asupra cauzei penale de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin contestația în anulare înregistrată la 5 octombrie 2009, contestatorul O.C. a cerut desființarea Deciziei penale nr. 2407 din 23 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1186/42/2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile art. 386 C. proc. pen.

În considerentele contestației nu există nici cel puțin formal referiri la cazurile limitative și exprese prevăzute de art. 386 C. proc. pen. în care se încadrează această cerere, întreaga motivație limitându-se la argumentări cu privire la greșita respingere, ca tardivă, a propriului recurs prin decizia atacată pe această cale.

Examinând admisibilitatea contestației în anulare, în raport de prevederile art. 391 C. proc. pen., se constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 2407 din 23 iunie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 1186/42/2008, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a casat Sentința penală nr. 16 din 4 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin aceeași hotărâre s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de petentul O.C. împotriva aceleiași hotărâri penale.

S-a reținut în motivare că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la soluția dispusă de procurorul de caz în privința făptuitorului M.I. și împotriva căruia petentul O.C. se plânsese, ci s-au dispus cercetări față de cu totul altă făptuitoare, respectiv B.I.

Cu privire la recursul petentului s-a reținut că acesta a fost declarat și depus abia la 8 aprilie 2009, cu mult peste termenul de 10 zile, prevăzut de lege și care începea să curgă de la 5 februarie 2009.

Fiind o cale extraordinară de atac, contestația în anulare se exercită împotriva unei hotărâri definitive, dar numai în cazurile arătate limitativ și expres prin art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen., precum și cu respectarea unor cerințe referitoare la termen arătate, deasemeni, imperativ prin art. 388 C. proc. pen.

Ori, contestația dedusă judecății nu respectă niciuna din prevederile imperative arătate, în sensul că nici formal nu este indicat și nici susținut de dovezi un caz de contestație din cele arătate prin art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen., după cum nu se respectă nici termenul de 30 zile stabilit imperativ prin art. 388 C. proc. pen. pentru introducerea contestației.

Desigur, în atare condiții, se constată că petiționarul a exercitat un demers procesual cu nerespectarea legii, situație în care acesta este sancționat cu inadmisibilitatea.

Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul O.C. împotriva Deciziei penale nr. 2407 din 23 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1186/42/2008.

Obligă contestatorul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2009.