ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4144/2011

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față reține următoarele. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub nr. 665/57 din 18 mai 2010, reclamanții S.S. și S.N.

au solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Autoritatea Națională pentru Restituiri Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor: anularea în totalitate a actului administrativ (titlului de despăgubire) nr. 9820/FF/02 decembrie 2009, emis de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; obligarea, în principal a pârâtului Statul Român să emită un nou titlu de despăgubire în sumă de 252.000 euro, iar în subsidiar obligarea pârâtului să emită un nou titlu de despăgubire pentru diferența de valoare dintre suma de 25.200 euro și 30.681 RON; suspendarea actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei; obligarea pârâtului la plata sumelor de 80.000 euro cu titlu de daune materiale și 8.000 euro cu titlu de daune morale; obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Prin sentința nr. 281/CA/2010, Curtea de Apel Alba lulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a acțiunii reclamanților, respectiv cererea în pretenții, în favoarea Judecătoriei Hațeg, pe motiv că daunele materiale solicitate de reclamanți nu au fost solicitate în procedura reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Cererea nu poate fi soluționată de Curtea de Apel Alba Iulia, nereprezentând un prejudiciu născut prin emiterea deciziei și, nefiind în legătură de dependență cu capătul principal al cererii reclamanților, nu poate atrage prorogarea de competență în temeiul art. 17 C. proc. civ., nefiind justificate pe art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ci sunt cerute pentru nefolosirea terenului timp de 20 de ani.

Judecătoria Hațeg, prin sentința civilă nr. 186 din 24 februarie 2011, a declinat în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cererii; a constat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Hațeg și Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, și a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, competentă pentru a hotărî asupra acestui conflict, pentru considerentele ce urmează. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei, atunci când reclamantul își valorifică prin aceeași cerere de chemare în judecată, mai multe pretenții, se face în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Codul de procedură civilă, din economia cărora rezultă că instanța competentă să rezolve capătul principal se va pronunța și asupra celorlalte capete de cerere chiar dacă, formulate separat, acestea ar fi fost de competența altei instanțe.

Mai mult, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru”. Or, reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri atât pentru nefolosirea terenului, cât și pentru nesoluționarea în termen rezonabil a cererii lor de către pârât Înalta Curte, învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hațeg pentru considerentele ce succed.

Acțiunea formulată de reclamant privește contestarea deciziei nr. 9820/FF din 02 decembrie 2009 emisă de Comisia Centrală, capăt de cerere ce a fost disjuns, cauza fiind înregistrată sub nr. 665.1/57/2010 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, precum și obligarea la plata unor daune materiale de 80.000 euro, reprezentând contravaloarea folosinței terenului și a recoltei ce s-ar fi putut obține în ultimii 20 de ani, precum și obligarea la plata sumei de 8.000 euro, reprezentând daune morale, constând în suferința psihică și morală cauzată timp de 20 de ani pentru imposibilitatea folosirii terenului ocupat de pârât.

Așadar, secția de contencios administrativ și fiscal rămâne învestită doar cu cererea întemeiată pe Titlul VII din Legea nr. 247/2005 întrucât despăgubirile solicitate nu fac parte din categoria celor ce sunt enumerate la art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ce se referă exclusiv la daunele cauzate urmare a neemiterii ori emiterii actului de autoritate. Or, așa cum rezultă din motivarea capetelor de cerere, pretențiile reclamanților nu se referă la emiterea actului de autoritate în temeiul Legii nr. 10/2001, ci la despăgubiri datorate nefolosirii terenului preluat abuziv de stat. Drept urmare, cum daunele materiale cerute de reclamanți nu reprezintă un prejudiciu născut prin emiterea deciziei, nefiind în legătură de dependența cu capătul principal care să atragă prorogarea de competență a Curții, conform art. 17 C. proc.

civ., competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Hațeg și nu secției de contencios administrativ și fiscal a Curți de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hațeg. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2011.