ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 921/2010

Asupra recursului penal de față; Prin actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 174 din 7 decembrie 2009, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea formulată de E.M. împotriva Rezoluției din 3 august 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 603/P/2009. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin Rezoluția din 3 august 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 603/P/2009, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul M.S., șeful Secției nr. x Poliție, din cadrul Poliției municipale Craiova, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 264 C. pen.

și art. 288 C. pen. În esență, s-a susținut de petent că intimatul l-ar fi constrâns ca în Dosarul nr. 8019/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova să semneze o declarație, prin care să ateste că s-a împăcat cu numiții P.M. și B.Ș., cercetați pentru infracțiunea de tulburare de posesie. Din verificările procurorului de caz a rezultat că petentul se află de mai mult timp în conflict cu vecinii săi, P.M. și B.Ș., cu privire la o suprafață de teren: fără a acționa la instanța civilă pentru a stabili cui aparține terenul respectiv, petentul a formulat mai multe plângeri la organul de urmărire penală, solicitând ca șeful Secției nr. x de Poliție din cadrul Poliției municipale Craiova, intimatul M.S., să se deplaseze la fața locului pentru a efectua o constatare.

Intimatul a declarat că nu l-a audiat pe petent, în niciun dosar, întrucât, în calitatea pe care o are nu efectuează cercetări și nici nu cunoaște conținutul dosarelor, deoarece supravegherea o exercită procurorul de caz. Referitor la Dosarul nr. 8019/P/2007, cercetările au fost efectuate de către agentul-șef adjunct de poliție, V.D., care, la data de 6 februarie 2009, a propus neînceperea urmăririi penale, propunere confirmată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova la 5 mai 2009. Împotriva Rezoluției din 3 august 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 603/P/2009, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova invocând, în esență, aceleași împrejurări pe care s-a sprijinit plângerea inițială.

Prin Rezoluția din 11 august 2009, dată în Dosarul nr. 1465/II/2/2009 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea petentului, însușind motivarea dată de procurorul de caz. În condițiile art. 278 1 C. proc. pen., petentul a formulat plângere la prima instanță, care, conformându-se dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., pe baza actelor și declarațiilor de la dosar, a procedat la respingerea plângerii, constatând că nu există temei de fapt ori de drept care să justifice tragerea la răspundere penală a comisarului M.S. pentru faptele reclamate. În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul.

Recurentul nu a motivat în scris recursul declarat și, deși legal citat, nu s-a prezentat pentru susținerea orală a motivelor de recurs. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de prevederile art. 385 6 C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată - pentru considerentele ce urmează - că recursul este nefondat. Actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat susținerile petentului, în sensul că intimatul, în calitate de comisar de poliție, l-ar fi determinat să se împace cu P.M. și B.Ș., cercetați în Dosarul nr. 8019/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru infracțiunea prevăzută de art. 220 C. pen., reclamată de petent.

Din aceleași cercetări întreprinse a rezultat nu numai că intimatul nu a comis faptele ce se pretind de petent, dar nici nu a efectuat cercetări penale în dosarul menționat, pe de o parte, pentru că acestea au fost efectuate de către agentul-șef adjunct V.D., sub conducerea și supravegherea unui procuror din cadrul acelui parchet, iar pe de altă parte pentru că, comisarul M.S., în calitatea sa de șef al Secției nr. x Poliție - Craiova, nu are atribuții de a efectua acte de urmărire penală în cauzele penale. Cum din probe nu a rezultat nicio implicare, de nicio natură a intimatului în Dosarul nr. 8019/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în mod justificat procurorul de caz a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale față de intimat, menținută ca legală și temeinică, prin sentința recurată.

Desigur, neexistând niciun indiciu de comitere a unei infracțiuni sau a celei reclamate de petent, nu se poate constata nici incidența răspunderii penale, aspecte corect rezolvate atât de procurorul de caz, cât și de prima instanță. Drept urmare, neconstatându-se motive de casare sub nici un aspect, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petent se va respinge, ca nefondat. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul E.M. împotriva Sentinței penale nr. 174 din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul-petiționar la 160 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2010.