ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 921/2010

Asupra recursului penal de față;

Prin actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 174 din 7 decembrie 2009, Curtea de Apel Craiova a respins,

ca nefondată, plângerea formulată de E.M. împotriva Rezoluției din 3 august

2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr.

603/P/2009.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut

următoarele:

Prin Rezoluția din 3 august 2009, dată de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 603/P/2009, în baza art. 228 alin.

(6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de comisarul M.S., șeful Secției nr. x Poliție, din cadrul Poliției

municipale Craiova, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen., art.

289 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 288 C. pen.

În esență, s-a susținut de petent că intimatul l-ar fi

constrâns ca în Dosarul nr. 8019/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Craiova să semneze o declarație, prin care să ateste că s-a împăcat cu numiții

P.M. și B.Ș., cercetați pentru infracțiunea de tulburare de posesie.

Din verificările procurorului de caz a rezultat că petentul

se află de mai mult timp în conflict cu vecinii săi, P.M. și B.Ș., cu privire

la o suprafață de teren: fără a acționa la instanța civilă pentru a stabili cui

aparține terenul respectiv, petentul a formulat mai multe plângeri la organul

de urmărire penală, solicitând ca șeful Secției nr. x de Poliție din cadrul

Poliției municipale Craiova, intimatul M.S., să se deplaseze la fața locului

pentru a efectua o constatare.

Intimatul a declarat că nu l-a audiat pe petent, în niciun

dosar, întrucât, în calitatea pe care o are nu efectuează cercetări și nici nu

cunoaște conținutul dosarelor, deoarece supravegherea o exercită procurorul de

caz.

Referitor la Dosarul nr. 8019/P/2007, cercetările au fost

efectuate de către agentul-șef adjunct de poliție, V.D., care, la data de 6

februarie 2009, a propus neînceperea urmăririi penale, propunere confirmată de

Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova la 5 mai 2009.

Împotriva Rezoluției din 3 august 2009, dată de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 603/P/2009, petentul a formulat

plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova invocând, în esență, aceleași împrejurări pe care s-a sprijinit

plângerea inițială.

Prin Rezoluția din 11 august 2009, dată în Dosarul nr.

1465/II/2/2009 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea petentului, însușind

motivarea dată de procurorul de caz.

În condițiile art. 278

1

C. proc. pen., petentul a

formulat plângere la prima instanță, care, conformându-se dispozițiilor art.

278

1

alin. (7) C. proc. pen., pe baza actelor și declarațiilor de la

dosar, a procedat la respingerea plângerii, constatând că nu există temei de

fapt ori de drept care să justifice tragerea la răspundere penală a comisarului

M.S. pentru faptele reclamate.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs petentul.

Recurentul nu a motivat în scris recursul declarat și, deși

legal citat, nu s-a prezentat pentru susținerea orală a motivelor de recurs.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în

raport de prevederile art. 385

6

C. proc. pen., cât și din oficiu,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată - pentru

considerentele ce urmează - că recursul este nefondat.

Actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat

susținerile petentului, în sensul că intimatul, în calitate de comisar de

poliție, l-ar fi determinat să se împace cu P.M. și B.Ș., cercetați în Dosarul

nr. 8019/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 220 C. pen., reclamată de petent.

Din aceleași cercetări întreprinse a rezultat nu numai că

intimatul nu a comis faptele ce se pretind de petent, dar nici nu a efectuat

cercetări penale în dosarul menționat, pe de o parte, pentru că acestea au fost

efectuate de către agentul-șef adjunct V.D., sub conducerea și supravegherea

unui procuror din cadrul acelui parchet, iar pe de altă parte pentru că,

comisarul M.S., în calitatea sa de șef al Secției nr. x Poliție - Craiova, nu

are atribuții de a efectua acte de urmărire penală în cauzele penale.

Cum din probe nu a rezultat nicio implicare, de nicio natură

a intimatului în Dosarul nr. 8019/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Craiova, în mod justificat procurorul de caz a dispus o soluție de neîncepere a

urmăririi penale față de intimat, menținută ca legală și temeinică, prin

sentința recurată.

Desigur, neexistând niciun indiciu de comitere a unei

infracțiuni sau a celei reclamate de petent, nu se poate constata nici

incidența răspunderii penale, aspecte corect rezolvate atât de procurorul de

caz, cât și de prima instanță.

Drept urmare, neconstatându-se motive de casare sub nici un

aspect, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

declarat de petent se va respinge, ca nefondat.

Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul

E.M. împotriva Sentinței penale nr. 174 din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul-petiționar la 160 RON, cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2010.