ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2516/2011

Asupra contestației

în anulare de față

În baza actelor și

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 8367/1/2010

la 15 octombrie 2010, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

contestatorul T.A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale

nr. 3377 din 28 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 503/83/2010.

În motivarea

contestației contestatorul a criticat pentru netemeinicie și nelegalitate

dispozițiile deciziei contestate, sub aspectul pedepsei la care a fost

condamnat, solicitând reducerea cuantumului acesteia.

Prin Decizia penală

nr. 3377 din 28 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 503/83/2010 a fost respins, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul T.A., împotriva Deciziei penale nr.

22/A din 20 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze

cu minori, fiind menținută ca legală și temeinică decizia recurată.

Împotriva acestei

decizii pronunțate de instanța de recurs, contestatorul T.A. a formulat

contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 386 și 390 C. proc.

pen., solicitând reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate arătând că

materialul probator administrat în cauză nu dovedește vinovăția sa și nu

justifică condamnarea sa la pedeapsa de 16 ani închisoare.

Concluziile

reprezentantul Ministerului Public, la termenul din 23 iunie 2011 au fost

consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi

reluate.

Examinând contestația

în anulare formulată de contestatorul T.A., în raport cu motivele invocate ce

au fost întemeiate pe dispozițiile art. 386 C. proc. pen., Înalta Curte

apreciază ca aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta.

În conformitate cu

art. 386 C. proc. pen. împotriva hotărârii penale definitive se poate face

contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

nu a fost îndeplinită conform legii;

c) când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre

cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i) cu privire la care existau probe

în dosar;

d) când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Conform art. 391

alin. (2) C. proc. pen. admisibilitatea în principiu a contestației în anulare

este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea

termenului de exercitare prevăzut de legea penală, invocarea motivelor pe care

se sprijină prevăzute de art. 386 C. proc. pen., sus enunțate, precum și

invocarea dovezilor în susținerea căii extraordinare de atac depuse la dosarul

cauzei.

Prin urmare,

examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior admiterii

în principiu a acesteia, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art.

391 alin. (2) C. proc. pen.

Examinând, conform

art. 391 alin. (1) și (2) C. proc. pen., contestația formulată se constată că,

deși este introdusă în termen legal, aceasta nu cuprinde motive din cele

menționate în textul evocat și nu indică dovezi în sprijinul acesteia.

În atare situație,

Curtea, constatând că, contestația nu se sprijină pe unul din motivele

prevăzute de art. 386 C. proc. pen., că nu se invocă și nu se depun dovezi în

sensul unor motive din cele prevăzute expres și limitativ de art. 386 C. proc.

pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

contestatorul Ț.A. împotriva Deciziei penale nr. 3377 din 28 septembrie 2010

pronunțată în Dosarul nr. 503/83/2010 al Înaltei Curții de Casație și Justiție,

secția penală.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor de

judecată ocazionate de prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul Ț.A. împotriva

Deciziei penale nr. 3377 din 28 septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr.

503/83/2010 al Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 iunie 2011.