ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2516/2011

Asupra contestației în anulare de față În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 8367/1/2010 la 15 octombrie 2010, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție contestatorul T.A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 3377 din 28 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 503/83/2010. În motivarea contestației contestatorul a criticat pentru netemeinicie și nelegalitate dispozițiile deciziei contestate, sub aspectul pedepsei la care a fost condamnat, solicitând reducerea cuantumului acesteia.

Prin Decizia penală nr. 3377 din 28 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 503/83/2010 a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul T.A., împotriva Deciziei penale nr. 22/A din 20 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, fiind menținută ca legală și temeinică decizia recurată. Împotriva acestei decizii pronunțate de instanța de recurs, contestatorul T.A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 386 și 390 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate arătând că materialul probator administrat în cauză nu dovedește vinovăția sa și nu justifică condamnarea sa la pedeapsa de 16 ani închisoare.

Concluziile reprezentantul Ministerului Public, la termenul din 23 iunie 2011 au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul T.A., în raport cu motivele invocate ce au fost întemeiate pe dispozițiile art. 386 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază ca aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta. În conformitate cu art. 386 C. proc. pen.

împotriva hotărârii penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i) cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă. Conform art. 391 alin. (2) C. proc. pen. admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea penală, invocarea motivelor pe care se sprijină prevăzute de art. 386 C. proc.

pen., sus enunțate, precum și invocarea dovezilor în susținerea căii extraordinare de atac depuse la dosarul cauzei. Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior admiterii în principiu a acesteia, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen. Examinând, conform art. 391 alin. (1) și (2) C. proc. pen., contestația formulată se constată că, deși este introdusă în termen legal, aceasta nu cuprinde motive din cele menționate în textul evocat și nu indică dovezi în sprijinul acesteia. În atare situație, Curtea, constatând că, contestația nu se sprijină pe unul din motivele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., că nu se invocă și nu se depun dovezi în sensul unor motive din cele prevăzute expres și limitativ de art. 386 C. proc.

pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul Ț.A. împotriva Deciziei penale nr. 3377 din 28 septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 503/83/2010 al Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul Ț.A. împotriva Deciziei penale nr. 3377 din 28 septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 503/83/2010 al Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2011.