ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5186/2011

Asupra cauzei civile de

față, constată următoarele:

La data de 01 octombrie 2009 reclamantul I.N.I.

a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând

ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la acordarea de despăgubiri

pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică a acestuia și a tatălui

său, respectiv 200.000 euro despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea

reclamantului și 50.000 euro despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea

tatălui său.

În motivare, a arătat

că în anul 1952 a fost arestat, deși era minor, a fost condamnat la trei ani închisoare

de către Tribunalul Militar Teritorial București, prin sentința nr. 244 din 11

noiembrie 1952, conform art. 209 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 304 și 463 din

C.J.M. pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”.

Prin decizia nr. 434

din 24 iunie 1953 Tribunalul Militar a redus pedeapsa la un an și lase luni, fiind

pus în libertate la data de 15 martie 1954, după executarea pedepsei.

În anul 1958, tatăl său,

I.P.N., a fost arestat și

condamnat la 10 ani închisoare de către Tribunalul Militar Craiova, prin sentința

nr. 577 din 27 noiembrie 1958, conform art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. pentru

delictul de „deținere în vederea răspândirii de publicații interzise”. A fost pus

în libertate la data de 22 septembrie 1963, după executarea a 5 ani de închisoare,

fiind grațiat de restul pedepsei pe baza Decretului nr. 551/1963 al Consiliului

de Stat al R.P.R.

Reclamantul a precizat

că sentința nr. nr. 577 din 27 noiembrie 1958 a fost casată prin decizia nr.

1224 din 28 aprilie 1995 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.

Menționează că în perioada

1950-decembrie 1989 reclamantul și familia sa au fost permanent marginalizați social

și defavorizați în școală și la locul de muncă, situație cu efecte grave asupra

sănătății.

După decembrie 1989, atât

reclamantul și tatăl său au fost recunoscuți ca foști deținuți politici prin hotărârile

din 12 decembrie 1995 și din 04 ianuarie 1994 ale Comisiei Județene de Aplicare

a Decretului-.Lege nr. 118/1990, în prezent reclamantul beneficiind de o indemnizație

de 300 RON/lună.

Prin sentința civilă nr.

74 din 22 februarie 2010 a Tribunalului Dolj a fost admisă acțiunea și a fost obligat

pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului

suma de 30.000 euro reprezentând despăgubiri civile sau echivalentul în lei calculat

la cursul oficial comunicat de B.N.R. la data plății efective, precum și suma de

500 RON reprezentând cheltuieli de judecată (contravaloare onorariu de avocat).

Pentru a se pronunța astfel,

Tribunalul a reținut că reclamantul, a fost arestat la data de 15 septembrie 1952

pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale, fiind condamnat definitiv la

1 an și 6 luni închisoare corecțională și pus în liberate la data de 15 martie 1954.

Tatăl său, I.P.N., a fost

condamnat la 10 ani de

închisoare prin sentința nr. 577 din 27 noiembrie 1958 a fostului Tribunal Militar

Craiova, fiind pus în libertate la data de 22 septembrie 1963, după executarea a

5 ani de închisoare.

S-a arătat că prin deținerea

reclamantului în închisoare timp de 1 an și 6 luni ca urmare a condamnării sale

politice, prin exmatricularea din facultate după arestarea tatălui său, prin confiscarea

averii familiei, marginalizarea socială și inechitatea la locul de muncă la care

a fost supus pe toată perioada regimului comunist, a suferit un prejudiciu în plan

psihic de proporții considerabile care l-a marcat, ceea ce justifică acordarea de

daune morale.

Cuantumul daunelor morale

s-a stabilit, prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanță a criteriilor

referitoare la consecințelor negative suferite de cel în cauză în plan psihic, importanța

valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care

au fost percepute consecințele vătămării.

S-au avut în vedere dispozițiile

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, fiind apreciat ca îndestulător

un cuantum al daunelor morale de 30.000 euro.

Prin decizia nr. 261 din

20 septembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, a admis apelul declarat de pârât și

a redus cuantumul

despăgubirilor

la 15.000 euro respingând ca nefondat apelul

reclamantului.

Curtea de Apel a reținut

următoarele:

Tribunalul Dolj a considerat

în mod corect că reclamantul este îndreptățit la acordarea de daune morale, în nume

propriu, pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnării sale politice

la o pedeapsă privativă de libertate de un an și șase luni și în calitate de moștenitor

al tatălui său, care a executat o pedeapsă privativă de libertate timp de 5 ani.

Legea

nr. 221/2009, modificată prin O.U.G. nr. 62/2010, are ca obiect de reglementare

stabilirea unor drepturi în favoarea persoanelor care, în perioada 6 martie 1945–22

decembrie 1989, au făcut obiectul unor condamnări cu caracter politic ori al unor

măsuri administrative asimilate acestora, având caracter de complinire față de actele

normative

anterioare,

Decretul-Lege nr. 118/1990

și O.U.G. nr. 214/1999 pentru

repararea

prejudiciilor morale

și materiale suferite în timpul regimului politic anterior de categorii de persoane

expres prevăzute în actele normative.

Caracterul

de complinire rezultat din cuprinsul legii și expunerea de motive ce au dus la adoptarea

acestui act normativ presupune că nu se poate refuza acordarea daunelor morale sau

materiale celor care au obținut deja o reparație în temeiul actelor normative anterioare,

legea prezumând existența unui prejudiciu ce se cere a fi reparat.

La stabilirea

cuantumului daunelor morale instanța s-a raportat atât la prejudiciul suferit de

autor, prin condamnarea politică, dar și la prejudiciul suferit de reclamant, condamnat

în timpul minorității, ceea ce evident, a avut un impact negativ asupra sa și asupra

întregii sale familii.

Condamnarea și executarea

unei pedepse privative de libertate, într-un regim deosebit de restrictiv, de strict,

în condiții inumane, deja de notorietate publică, lipsirea de bunurile personale,

îndepărtarea de familie, de societate, ca și imposibilitatea unei reintegrări totale

după eliberare, produc suferințe pe plan moral, social și profesional. Astfel de

măsuri au lezat demnitatea și onoarea, dar și libertatea individuală, drepturile

personale patrimoniale și nepatrimoniale ocrotite de lege și au avut drept consecințe

un prejudiciu moral care justifică acordarea unei compensații materiale.

Întinderea acestei compensații

a fost stabilit pe baza unor criterii aflate la îndemâna instanței, cum ar fi durata

măsurii abuzive, precum și consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei,

fără a constitui un preț al durerii, ci o reparație a unor prejudicii greu de cuantificat

la nivel material, instanța ținând seama de aplicarea principiului îmbogățirii fără

justă cauză.

Instanța de apel a apreciat

că Tribunalul a acordat o sumă prea mare pentru prejudiciul moral suferit de reclamant,

care a fost privat de libertate timp de un an și jumătate, adică o perioadă mică

de timp. Deși suferise o condamnare politică, reclamantul a terminat cursurile liceale,

s-a înscris la facultate, impactul asupra carierei sale profesionale fiind resimțit

doar ca urmare a condamnării tatălui său, pentru că a fost împiedicat o perioadă

de 6 ani să urmeze cursurile facultății, după care a fost reînmatriculat.

S-a avut în vedere și

faptul că reclamantul beneficiază de

indemnizație în temeiul Decretului-Lege nr. 118/1990.

În atare condiții, instanța

de apel a apreciat că se justifică acordarea de daune morale într-un cuantum de

10 000 euro, echivalent în lei, despăgubiri pentru reclamant, în nume propriu și

5.000 euro în calitate de moștenitor al tatălui său, sumele pretinse de reclamant

fiind nejustificat de mari.

Împotriva acestei decizii

a declarat la data de 18 octombrie 2010 recurs reclamantul I.N.I., depunând ulterior

la data de 18 mai 2011 un memoriu prin care a invocat și dezvoltat motivele de recurs.

La termenul din 15 iunie

2011, instanța din oficiu a pus în discuția părților

excepția vizând nulitatea

recursului, consecință a nemotivării lui în termenul legal.

Astfel, conform art. 303

alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau

înăuntrul termenului de recurs, iar conform alin. (2) al aceluiași text, termenul

limită de depunere a motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii,

chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

În cauză, termenul de

depunere a motivelor de recurs era în raport cu data comunicării hotărârii (07

octombrie 2010 sau chiar data de 18 octombrie 2010 dată la care a solicitat consultarea

dosarului pentru a declara recurs), data de 23 octombrie 2010 sau dacă socotim data

depunerii cererii, 04 noiembrie 2010.

Deoarece recursul a fost

motivat în afara termenului legal socotit de la data comunicării hotărârii, 18

mai 2011, recursul astfel promovat este nemotivat și urmează a fi constatat nul,

în condițiile art. 306 alin. (1) teza I C. proc. civ. potrivit cu care recursul

este nul dacă nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul I.N.I. împotriva deciziei nr. 261 din 20 septembrie 2010

a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 iunie 2011.