ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3933/2010

Asupra cauzei penale de față,

Analizând lucrările dosarului, constată următoarele:

La data de

5 iulie 2010 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, contestația în anulare formulată de contestatorul G.S. împotriva

Deciziei penale nr. 2534 din 24 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

În motivarea contestației arată contestatorul că s-a

procedat la soluționarea cauzei în lipsa lui, nefiind legal citat pentru

termenul la care s-a judecat cauza.

De asemenea, arată contestatorul că și în măsura în care ar

fi fost citat ar fi fost în imposibilitate de prezentare și de a încunoștința

instanța despre această împrejurare.

În susținerea contestației în anulare, contestatorul invocă

cazurile de contestație prevăzute de art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen.

Înalta Curte reține că contestația în anulare formulată de

contestator este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:

Analizând înscrisurile de la dosar, Înalta Curte reține că

prin Decizia penală nr. 2534 din 24 iunie 2010, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul

G.S. împotriva Încheierii din 15 iunie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția

penală, cauze cu minori și familie, cu obligarea acestuia la plata sumei de 300

RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin Încheierea din 15 iunie 2010 a Curții de Apel Bacău a

fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de G.S.

privind excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 78/2000.

Din partea introductivă a Deciziei penale nr. 2534 din data

de 24 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă că procedura de

citare a contestatorului pentru termenul la care s-a soluționat cauza era legal

îndeplinită, iar la dosar nu exista nicio cerere de amânare sau imposibilitate

de prezentare.

Procedând la examinarea admisibilității în principiu a

cererii de contestație conform art. 391 C. proc. pen., fără citarea părților,

Înalta Curte reține că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă, în

cauză nefiind incidente cazurile de contestație în anulare invocate de contestator.

În mod corect instanța de recurs a purces la soluționarea cauzei cât timp

procedura de citare cu petentul era legal îndeplinită, existând la dosar dovada

îndeplinirii procedurii de citare, aspectele invocate de contestator nefiind în

măsură să atragă incidența dispozițiilor prevăzute de art. 386 lit. a) și b) C.

proc. pen.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează să

respingă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestator.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată

de contestatorul G.S. împotriva Deciziei penale nr. 2534 din 24 iunie 2010 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2010.