ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4241/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea existenței calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul B.I. În motivarea acțiunii a arătat că prin cererea din 25 ianuarie 2007 s-a solicitat în temeiul Legii nr. 187/1999 verificarea, sub aspectul stabilirii calității de agent sau de colaB.tor al Securității, a persoanelor ce dețin titlul de revoluționar, pârâtul deținând titlul de luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989. Prin întâmpinare, pârâtul B.I. a susținut că acțiunea și nota de constatare nu îl privesc întrucât numele său este B.I.

și nu B.I.M., astfel cum rezultă din certificatul său de naștere, formulând și cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate că a fost urmărit informativ în dosarul cu nume conspirativ „B." în perioada 1981 - 1982 de către organele de securitate ale Inspectoratului Județean Alba. Prin sentința civilă nr. 4356 din 8 decembrie 2009, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. , în contradictoriu cu pârâtul B.I., născut la 01 ianuarie 1942, în V., județul Hunedoara, a constatat existența calității de lucrător al Securității în privința pârâtului și a respins ca inadmisibilă cererea reconvențională. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că pârâtul B.I.

a fost angajat al fostei Securități, având gradul de locotenent în cadrul Direcției Regionale Hunedoara - Secția Regională Sebeș în anul 1967. Din analiza certificatului de naștere, instanța de fond a constatat că prenumele pârâtului este Ioan, neavând și un al doilea prenume -M., dar a apreciat că acest fapt nu conduce la concluzia că este vorba despre o altă persoană. Având în vedere că pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității, iar prin activitățile desfășurate, respectiv măsuri informativ operative cu privire la anumite persoane, adoptarea față de acestea a măsurilor informativ operative arătate în Nota de Constatare, instanța de fond a constatat că aceste activități sunt de natură a îngrădi drepturi și libertăți fundamentale prevăzute de legislația internă cât și de reglementările internaționale, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G.

24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității. De asemenea, instanța de fond a apreciat că nu au nici o relevanță susținerile pârâtului referitoare faptul că aceste activități s-au circumscris atribuțiilor de serviciu care îi reveneau potrivit funcției deținute, întrucât dispozițiile legale ce definesc noțiunea de lucrător al securității nu fac nici o distincție în acest sens, iar existența unui cadru legal pentru aceste activități nu constituie o împrejurare de natură să facă inaplicabile dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. 24/2008. Referitor la cererea reconvențională, instanța de fond a apreciat că este incompatibilă atât cu dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008, cât și cu dispozițiile art. 111 C. proc.

civ., ordonanța reglementând cadrul legal cu privire la constatarea calității de lucrător sau colaborator la Securității, nefiind admisibil ca în temeiul său să se solicite a se constata calitatea unei persoane de persoană urmărită informativ. Împotriva acestei sentințe, B.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului formulat recurentul a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a apreciat și reținut prin sentința atacată faptul că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în ceea ce privește persoana sa.

Astfel, a susținut recurentul că la pronunțarea sentinței atacate instanța de fond nu a avut în vedere probatoriul administrat în cauză, reținându-se în mod eronat că ar fi urmărit informații cele două persoane anterior anului 1964, respectiv începând cu anul 1962. A mai susținut recurentul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că deși prin cererea formulată de intimata-reclamantă s-a solicitat trimiterea în judecată a numitului B.I.M., aceasta se referă în fapt la B.I. fără a avea în vedere că întregul material probator administrat în cauză privește pe B.I.M.

Apreciază recurentul că sentința atacată este nelegală și netemeinică deoarece se reține trimiterea în judecată în baza Legii nr. 187/1999 deși aceasta a fost declarată neconstituțională, unele din prevederile acesteia fiind preluate de Legea nr. 293/2008, iar pe de altă parte susține că în mod greșit instanța de judecată a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea reclamantului întrucât din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că acesta ar fi desfășurat activitatea prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008. Apreciază recurentul că la pronunțarea sentinței atacate instanța de fond nu a respectat principiul constituțional al prezumției de nevinovăție și nu a avut în vedere faptul că activitatea desfășurată de persoanele care au lucrat ca ofițeri M.A.I.

– Securitate a fost reglementată în conformitate cu prevederile constituționale în vigoare la acea perioadă, această activitate fiind desfășurată cu respectarea dispozițiilor legale de organizare cât și în conformitate cu prevederile C. pen. privind incriminarea unor infracțiuni contra securității statului. Susține recurentul că în mod greșit instanța de fond a respins cererea sa reconvențională întrucât prin formularea acesteia a dorit să dovedească faptul că împotriva sa au fost luate măsuri de urmărire informativă. În drept nu au fost invocate dispoziții legale, instanța de control judiciar apreciind că în cauză criticile formulate se încadrează în dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Analizând cauza prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securității orice persoană care având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau a Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit în perioada 1945 – 1989 a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Având în vedere aceste dispoziții legale Curtea constată că sentința recurată este legală și temeinică, instanța de fond reținând în mod corect și expunând pe larg în raport cu probatoriul administrat în cauză, argumentele pentru care s-a constatat și reținut că pârâtul B.I.

are calitatea de lucrător al Securității. Criticile recurentului –pârât privind faptul că acțiunea viza în fapt o altă persoană respectiv pe B.I.M. nu pot fi reținute întrucât sunt nefondate, instanța de fond constatând în baza probatoriului administrat în cauză și după examinarea certificatului de naștere al acestuia, că persoana vizată este recurentul-pârât B.I., toate datele civile fiind corect precizate prin cererea de chemare în judecată. În ceea ce privește criticile formulate de recurent pe fondul cauzei, Curtea le apreciază ca fiind neîntemeiate întrucât din examinarea materialului probator administrat în cauză, rezultă că prin activitatea desfășurată a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale prevăzute de legislația internă în vigoare în perioada respectivă cât și de legislația internațională, respectiv drepturi prevăzute de Constituția României din 1965 ca și de Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Nu pot fi reținute nici criticile formulate de recurent cu privire la respingerea cererii reconveționale formulate prin care a solicitat să se constate că a fost urmărit informativ de organele de securitate, în perioada ulterioară trecerii sale în rezervă, întrucât astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond o astfel de solicitare este incompatibilă atât cu dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008 cât și de dispozițiile de procedură civilă. Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul declarat de B.I. împotriva sentinței civile nr. 4356 din 08 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.I. împotriva sentinței civile nr. 4356 din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010