ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4241/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamantul

C.N.S.A.S.

a solicitat constatarea existenței calității

de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul

B.I.

În motivarea acțiunii

a arătat că prin cererea din 25 ianuarie 2007 s-a solicitat în temeiul Legii

nr. 187/1999 verificarea, sub aspectul stabilirii calității de agent sau de colaB.tor

al Securității, a persoanelor ce dețin titlul de revoluționar, pârâtul deținând

titlul de luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989.

Prin întâmpinare, pârâtul

B.I. a susținut că acțiunea și nota de constatare nu îl privesc întrucât numele

său este B.I. și nu B.I.M., astfel cum rezultă din certificatul său de naștere,

formulând și cerere reconvențională

prin care a solicitat să se constate că a fost

urmărit informativ în dosarul cu nume conspirativ „B." în perioada 1981 - 1982

de către organele de securitate ale Inspectoratului Județean Alba.

Prin sentința civilă

nr. 4356 din 8 decembrie 2009, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată

de reclamantul

C.N.S.A.S.

, în contradictoriu cu

pârâtul B.I., născut la 01 ianuarie 1942, în V., județul Hunedoara, a constatat

existența calității de lucrător al Securității în privința pârâtului și a respins

ca inadmisibilă cererea reconvențională.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut în esență că pârâtul B.I. a fost angajat al

fostei Securități, având gradul de locotenent în cadrul Direcției Regionale Hunedoara

- Secția Regională Sebeș în anul 1967.

Din analiza certificatului

de naștere, instanța de fond a constatat că prenumele pârâtului este Ioan, neavând

și un al doilea prenume -M., dar a apreciat că acest fapt nu conduce la concluzia

că este vorba despre o altă persoană.

Având în vedere că pârâtul

a avut calitatea de ofițer al Securității, iar prin activitățile desfășurate, respectiv

măsuri informativ

operative cu privire la anumite persoane,

adoptarea față de acestea a măsurilor informativ

operative arătate în Nota de Constatare, instanța de fond

a constatat că aceste

activități sunt de natură a îngrădi drepturi și libertăți fundamentale prevăzute

de legislația internă cât și de reglementările internaționale, fiind astfel îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. 24/2008 pentru a se constata calitatea

pârâtului de lucrător al Securității.

De asemenea, instanța

de fond a apreciat că nu au nici o relevanță susținerile pârâtului referitoare faptul

că aceste activități s-au circumscris atribuțiilor de serviciu care îi reveneau

potrivit funcției deținute, întrucât dispozițiile legale ce definesc noțiunea de

lucrător al securității nu fac nici o distincție în acest sens, iar existența unui

cadru legal pentru aceste activități nu constituie o împrejurare de natură să facă

inaplicabile dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. 24/2008.

Referitor la cererea reconvențională,

instanța de fond a apreciat că este incompatibilă atât cu dispozițiile O.U.G.

nr. 24/2008, cât și cu dispozițiile art. 111 C. proc. civ., ordonanța reglementând

cadrul legal

cu privire la constatarea calității de lucrător sau colaborator la Securității,

nefiind admisibil ca în temeiul său să se solicite a se constata calitatea unei

persoane de persoană urmărită informativ.

Împotriva acestei sentințe,

B.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

formulat recurentul a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a apreciat

și reținut prin sentința atacată faptul că în cauză sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în ceea ce privește

persoana sa.

Astfel, a susținut recurentul

că la pronunțarea sentinței atacate instanța de fond nu a avut în vedere probatoriul

administrat în cauză, reținându-se în mod eronat că ar fi urmărit informații cele

două persoane anterior anului 1964, respectiv începând cu anul 1962.

A mai susținut recurentul

că în mod greșit instanța de fond a apreciat că deși prin cererea formulată de intimata-reclamantă

s-a solicitat trimiterea în judecată a numitului B.I.M., aceasta se referă în fapt

la B.I. fără a avea în vedere că întregul material probator administrat în cauză

privește pe B.I.M.

Apreciază recurentul că

sentința atacată este nelegală și netemeinică deoarece se reține trimiterea în judecată

în baza Legii nr. 187/1999 deși aceasta a fost declarată neconstituțională, unele

din prevederile acesteia fiind preluate de Legea nr. 293/2008, iar pe de altă parte

susține că în mod greșit instanța de judecată a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea

reclamantului întrucât din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că acesta

ar fi desfășurat activitatea prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008.

Apreciază recurentul că

la pronunțarea sentinței atacate instanța de fond nu a respectat principiul constituțional

al prezumției de nevinovăție și nu a avut în vedere faptul că activitatea desfășurată

de persoanele care au lucrat ca ofițeri M.A.I. – Securitate a fost reglementată

în conformitate cu prevederile constituționale în vigoare la acea perioadă, această

activitate fiind desfășurată cu respectarea dispozițiilor legale de organizare cât

și în conformitate cu prevederile C. pen. privind incriminarea unor infracțiuni

contra securității statului.

Susține recurentul că

în mod greșit instanța de fond a respins cererea sa reconvențională întrucât prin

formularea acesteia a dorit să dovedească faptul că împotriva sa au fost luate măsuri

de urmărire informativă.

În drept nu au fost invocate

dispoziții legale, instanța de control judiciar apreciind că în cauză criticile

formulate se încadrează în dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Analizând cauza prin prisma

criticilor formulate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, cât și în temeiul

dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge recursul formulat

ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securității orice

persoană care având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau a Miliției

cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit în perioada 1945 –

1989 a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

Având în vedere aceste

dispoziții legale Curtea constată că sentința recurată este legală și temeinică,

instanța de fond reținând în mod corect și expunând pe larg în raport cu probatoriul

administrat în cauză, argumentele pentru care s-a constatat și reținut că pârâtul

B.I. are calitatea de lucrător al Securității.

Criticile recurentului

–pârât privind faptul că acțiunea viza în fapt o altă persoană respectiv pe B.I.M.

nu pot fi reținute întrucât sunt nefondate, instanța de fond constatând în baza

probatoriului administrat în cauză și după examinarea certificatului de naștere

al acestuia, că persoana vizată este recurentul-pârât B.I., toate datele civile

fiind corect precizate prin cererea de chemare în judecată.

În ceea ce privește criticile

formulate de recurent pe fondul cauzei, Curtea le apreciază ca fiind neîntemeiate

întrucât din examinarea materialului probator administrat în cauză, rezultă că prin

activitatea desfășurată a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale prevăzute

de legislația internă în vigoare în perioada respectivă cât și de legislația internațională,

respectiv drepturi prevăzute de Constituția României din 1965 ca și de Declarația

Universală a Drepturilor Omului.

Nu pot fi reținute nici

criticile formulate de recurent cu privire la respingerea cererii reconveționale

formulate prin care a solicitat să se constate că a fost urmărit informativ de organele

de securitate, în perioada ulterioară trecerii sale în rezervă, întrucât astfel

cum în mod corect a reținut și instanța de fond o astfel de solicitare este incompatibilă

atât cu dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008 cât și de dispozițiile de procedură civilă.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge

recursul declarat de B.I. împotriva sentinței civile nr. 4356 din 08 decembrie 2009

a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.I. împotriva sentinței civile nr. 4356 din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 12 octombrie 2010