ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3120/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 325 din 19 martie 2008 Tribunalul București a condamnat pe inculpatul S.J.P.F. ,cetățean italian, la pedeapsa de 25 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174, 175 lit. a) și art. 176 lit. b) C. pen.

S-a dedus prevenția de la 5 decembrie 2005 la 19 martie 2008 și s-a menținut starea de arest.

În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părților civile P.M. și P.G., în calitate de reprezentanți ai minorei P.M.A. -echivalentul în RON a sumei de 3.000.000 euro (la cursul oficial al BNR la data efectuării plății, cu dobânda aferentă) precum și suma de 125 RON lunar cu titlu de prestație judiciară în favoarea minorei începând cu data de 4 decembrie 2005 și până la majoratul acesteia.

S-a dispus instituirea sechestrului asigurator pe bunurile mobile și imobile aparținând inculpatului până la concurența sumei de 3.000.000 euro.

Tribunalul a reținut că la data de 4 decembrie 2005, inculpatul S.J.P.F. a ucis cu premeditare victimele P.A.M., P.V. și V. (fostă P.) M., la domiciliul acestora din București sector 1.

Din analiza probelor dosarului, tribunalul a reținut că în cursul anilor 2003 - 2004, victima P.A.M. (care era căsătorită cu victima P.V., din relațiile acestora rezultând minora P.M.A.) a fost plecată în străinătate, în Elveția cunoscându-l pe inculpat cu care a început o relație de concubinaj, pe fondul căreia, aceasta a demarat un proces de divorț care s-a încheiat în vara anului 2005.

În considerarea relației de concubinaj inculpatul a venit de mai multe ori în România, în vara anului 2005 petrecându-și vacanța pe litoralul românesc împreună cu victima P.A.M., cu fetița acesteia și cu mama ei, respectiv victima V. (fostă P.) M.

În toamna anului 2005 relația dintre inculpat și victima P.A.M. s-a degradat, aceasta împăcându-se cu victima P.V., cei doi întorcându-se să locuiască împreună cu copilul lor minor la adresa din București, sector 1.

În acest context inculpatul a venit în România, în perioada 27 - 28 noiembrie 2005 și convingându-se că relația sa cu victima P.A.M. s-a încheiat, s-a întors la Geneva, hotărându-se să se răzbune.

Astfel, în data de 28 octombrie 2005 inculpatul în timp ce se afla la Geneva a cumpărat de la martorul S.L.H. (un prieten și fost coleg) un pistol G. 19, iar în data de 03 decembrie 2005 având asupra sa acest pistol, precum și o hartă a Bucureștiului (pe care era delimitată zona unde locuiau victimele și o hartă de detaliu a acestei zone pe care era însemnat locul exact al adresei) s-a întors în România pentru a ucide victimele, deplasându-se la hotelul Intercontinental din București (unde s-a cazat), cu autoturismul marca B. nr. X aparținând martorului O.G.

Inculpatul a trimis de pe telefonul său mobil mesaje vocale și scrise de amenințare, pe telefonul mobil al victimelor, iar în data de 04 decembrie 2005 s-a deplasat la locuința victimelor situată în București, sector 1, unde a ajuns în jurul orelor 14,30 - 14,45. Acolo se aflau victimele P.A.M., P.V., copilul lor minor P.M.A., victima V.M., precum și martorii C.P. și A.D.

În aceste împrejurări inculpatul a pătruns în curtea și casa victimelor și le-a ucis prin împușcare, trăgând din apropiere (de la circa 1 - 2 metri), asupra lor în cap și corp 15 focuri cu pistolul G. 19. Victima P.A.M. a fost împușcată în interiorul casei, în bucătărie (cu 8 focuri de armă), victima P.V. în pragul ușii principale de acces în casă (cu 6 focuri de armă), iar victima V.M. în curte, în spațiul dintre casă și magazie (cu un foc de armă).

De față la săvârșirea faptei au fost P.M.A. (copilul victimelor P.A.M. și P.V.), precum și martorii C.P. și A.D.

În împrejurările săvârșirii faptei, fiind alertați de zgomotele împușcăturilor, au ieșit din casele lor martorii V.A. (care l-a văzut pe inculpat în curtea victimelor imediat după uciderea acestora) și D.C. (care I-a văzut pe inculpat plecând de la fața locului).

După săvârșirea faptei inculpatul a părăsit imediat locul și s-a deplasat la hotelul Intercontinental cu un taxi, i-a dat un telefon martorului S.L.H. căruia i-a spus că tocmai ucisese trei persoane și că se duce la hotel pentru a-și lua mașina și a se întoarce în Elveția, după care, fără a mai urca în camera de hotel pentru a-și lua bagajele, s-a deplasat la locul de parcare subteran, fiind surprins de camerele video de supraveghere, ținând în mâna, în poziția de tragere pistolul cu care a împușcat victimele, a urcat în autoturismul său și a părăsit Bucureștiul, trecând frontiera din România în Bulgaria, prin punctul Giurgiu - Ruse, în jurul orei 16,00, apoi din Bulgaria în Serbia Muntenegru prin punctul Kalotina, în jurul orei 21,00, fiind reținut de autorități pe ruta Nis - Belgrad în regiunea Mari Mocri Lug în noaptea de 04/05 decembrie 2005 în jurul orei 1,30.

Imediat după ce a fost prins, pe mâinile inculpatului s-au pus în evidență factorii suplimentari ai împușcării.

În momentul săvârșirii faptei inculpatul purta o haină din piele de culoare maro închis având căptușeala, gulerul, reverele și manșetele din blană albă, pantaloni jeans de culoare neagră și pantofi „T." de culoare maro, aceste obiecte de vestimentație fiind găsite asupra sa în momentul reținerii, iar pe haină și pantofi punându-se în evidență factori cu o compoziție identică cu factorii suplimentari puși în evidență pe hainele victimelor.

Fapta inculpatului a fost dovedită cu declarațiile martorilor, Raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică traseologică nr. 228799/2006, Raportul de constatare tehnico-științific balistic nr. 93657/2006, Raportul de constatare tehnico-științific fizico-chimică nr. 100607/2/2006 și nr. 209837/2/2006 ale IGPR - Institutul de Criminalistică, listingul convorbirilor telefonice ale inculpatului, comisiile rogatorii efectuate în Elveția, Serbia și Muntenegru, procesul-verbal de cercetare la fața locului, toate coroborate cu declarațiile inculpatului.

Astfel, minora P.M.A., fiica victimelor, se afla în domiciliu la data săvârșirii faptei și a văzut momentul în care inculpatul, pe care de altfel îl cunoștea, a împușcat victimele, transmițând apoi această informație mătușii sale, martora V.C.M.

Martorul V.A. a fost alertat de zgomotul împușcăturilor, s-a dus în locuința familiei P., l-a văzut pe inculpat, pe care l-a recunoscut ca fiind cel din fotografiile P.A.M. și lui V.M., indicându-l apoi și la prezentarea fotografiilor spre recunoaștere.

Inculpatul a fost văzut și identificat în momentul imediat comiterii omorului de către martorii C.P., D.C. și A.D.

Expertiza balistică efectuată a stabilit că cele 15 tuburi cartuș puse la dispoziție sunt de 9x19 mm L. (P.) marca S.&B., trase cu un pistol automat sau semiautomat marca G., care s-a dovedit ulterior a fi cumpărat de inculpat din Elveția, conform declarației martorului S.L.H., prieten cu inculpatul.

Din concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică fizico-chimică nr. 100607/2/2006 al IGPR Institutul de Criminalistică rezultă pe pe hainele de îmbrăcăminte ale victimelor P.A.M. și P.V. s-au pus în evidență factori suplimentari ai împușcăturii în zonele orificiilor de intrare care indică faptul că asupra lor s-a tras cu pistolul de la distanță de un metru.

Pe haina inculpatului cât și pe pantofii acestuia marca „T.” au fost identificați factori suplimentari ai împușcăturii, conform Raportului de constatare nr. 209837/2/2006 al IGPR - Institutul de criminalistică.

În cauză au fost examinate și telefoanele mobile ale victimelor din care rezultă că la 3 decembrie 2005, inculpatul S.J.P.F. a transmis mai multe mesaje vocale și scrise din care rezultă starea de surescitare, furie, dorință de răzbunare; rezultă de asemenea că, le-a transmis mai multe amenințări și că și-a pierdut cumpătul.

S-au făcut verificări și la Hotelul „I.” din București, unde inculpatul a fost cazat, fiind înregistrat video în pasajul subteran când se deplasa spre autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare X, fiind îmbrăcat cu haine purtate în momentul săvârșirii faptei și având în mână un pistol.

Din Comisia rogatorie efectuată în Serbia Muntenegru, unde inculpatul a fost prins după săvârșirea omorurilor, rezultă că pe mâinile acestuia s-au găsit componente ale prafului de pușcă, iar în servietă găsite hărți ale Bucureștiului unde erau însemnate cartierul și adresa victimelor.

De asemenea, comisia rogatorie dispusă în Elveția, a evidențiat faptul că inculpatul a cumpărat pistolul marca „G.” de la martorul S.L.H., căruia de altfel, inculpatul i-a comunicat telefonic că a comis trei asasinate și că tocmai a trecut frontiera în Bulgaria urmând a se întoarce la Geneva.

S-a stabilit cu certitudine că inculpatul a ieșit din România cu autoturismul marca B. nr. X la data de 4 decembrie 2005, prin punctul de frontieră Giurgiu, iar în cealaltă zi a ieșit din Bulgaria spre Serbia la ora 21.00 prin punctul de frontieră Kalotina.

Audiat în legătură cu faptele imputate, inculpatul S.J.P.F. a recunoscut că a fost la data de 4 decembrie 2005 în locuința victimelor, având asupra sa un pistol, dar, deși inițial a recunoscut că i-a ucis pe cei trei, ulterior a susținut că nu mai știe ce s-a întâmplat, dar a auzit niște împușcături.

Tribunalul a reținut astfel că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 174 - 175 lit. a), art. 176 lit. b) C. pen. și l-a condamnat la pedeapsa de 25 ani închisoare, având în vedere gravitatea faptei, urmările produse dar și datele care circumstanțiază persoana sa lipsa antecedentelor penale, un grad ridicat de instruire și atitudinea procesuală sinceră.

Sub aspectul laturii civile inculpatul a fost de acord să plătească despăgubiri părților civile, în cuantumul solicitat, cât și pensia cuvenită minorei P.M.A.

Împotriva sentinței, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, părțile civile P.M. și P.G., precum și inculpatul S.J.P.F.

Parchetul a criticat sentința sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, cerând condamnarea inculpatului la pedeapsa detenției pe viață.

Părțile civile au criticat sentința atât sub aspectul individualizării pedepsei cât și al cuantumului pensiei de întreținere cuvenit minorei P.M.A.

Inculpatul S.J.P.F. a cerut aplicarea circumstanței atenuante a scuzei provocării și a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 - 76 C. pen., cu consecința reducerii pedepsei de 25 de ani stabilită de tribunal.

Procurorul, ca și părțile civile, au relevat că fapta este de o deosebită gravitate, inculpatul ucigând cu premeditare 3 persoane în fața unui minor, ceea ce duce la concluzia periculozității deosebite a acestuia, pedeapsa detențiunii pe viață fiind singura în măsură să răspundă acestei circumstanțe.

Curtea de apel a administrat și alte probe în cauză - o expertiză balistică ce a stabilit identitatea între cartușele găsite la fața locului cu cele trase din pistolul marca G. aparținând inculpatului, audierea unui martor care a sosit imediat la locul faptei și a chemat salvarea, precum și o comisie rogatorie în Confederația Elvețiană și Republica Italiană în vederea punerii în executare a măsurilor asiguratorii.

A fost audiat și inculpatul care a dat o altă succesiune asupra situației de fapt, invocând neconcordanța probelor și negând că este autorul faptelor.

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, judecății în primă instanță și în apel, Curtea de Apel a constatat că acestea răstoarnă prezumția de nevinovăție, în mod corect inculpatul fiind condamnat pentru infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav.

Prin Decizia penală nr. 84/A din 1 aprilie 2009, Curtea de Apel București a admis apelurile declarate de parchet și părțile civile și, în consecință, l-a condamnat pe inculpatul S.J.P.F. la detenție pe viață și a majorat la 400 euro pensia de întreținere cuvenită minorei P.M.A.

S-a arătat că fapta, în modalitatea săvârșite, urmările avute - 3 persoane ucise - săvârșirea lor în prezența unui minor, cât și atitudinea avută de inculpat pe parcursul procesului penal -nemanifestând nici un regret pentru omorârea victimelor, justifică pe deplin pedeapsa detențiunii pe viață.

Având în vedere gravitatea faptei, s-a apreciat că este necesar a se aplica inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

S-a considerat de curtea de apel că, în raport de veniturile victimelor și suma cu care acestea contribuiau lunar la întreținerea minorei, suma de 400 euro este în măsură să repare, pe cât posibil, prejudiciul suferit.

Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat, nefiind aplicabile în cauză circumstanțe atenuante în raport de gravitatea faptelor și nici nu se justifică reținerea scuzei provocării, nefiind întrunite condițiile art. 73 lit. b) C. pen., care prevăd ca infracțiunea să fie comisă sub imperiul unei puternice tulburări determinată de o acțiune sau activitate a victimei produsă cu violență, o acțiune ilicită gravă, ceea ce în speță nu s-a produs.

În consecință, s-a desființat sentința penală atacată și rejudecând, în baza art. 174 - 175 lit. a), art. 176 lit. b) C. pen. inculpatul S.J.P.F. a fost condamnat la detențiune pe viață, și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., conform art. 65 C. pen. și obligat la o prestație periodică de 400 euro lunar către minora P.M.A.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul S.J.P.F. și părțile civile P.M. și P.G.

Inculpatul a invocat motivele de casare prev. de art. 385

9

pct. 18, 8, 17 și 14 C. proc. pen.

S-a motivat că inculpatul a fost lipsit de dreptul la un proces echitabil, ceea ce constituie o încălcare a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât a fost supus permanent amenințărilor violente cât și presiunii participanților la proces.

Susținerea este nefondată, inculpatului respectându-i-se drepturile - dreptul la apărare, la un proces echitabil, exercitării căilor de atac, motivele invocate nefiind relevante în a aprecia că s-a încălcat art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

S-a mai reținut că nu s-a dispus nici o expertiză medico-legală psihiatrică, motiv prev. de art. 385

9

pct. 8 C. proc. pen., motiv de asemenea nefondat.

Textul de lege invocat se referă la neefectuarea unei expertize psihiatrice care să stabilească existența sau inexistența discernământului și nu împrejurarea că nu s-a dispus fie completarea expertizei deja efectuate și o nouă expertiză.

În cauză, s-a efectuat expertiza solicitată, care a concluzionat că inculpatul a acționat cu discernământ și nu prezintă afecțiuni de natură a-i fi abolit sau redus.

În temeiul motivului prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., s-a solicitat casarea cu trimitere în vederea reaudierii unor martori, situația de fapt stabilită de instanțe fiind confuză, iar în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt, cu consecința condamnării inculpatului, fiind necesar a se reține în favoarea acestuia scuza provocării.

Inculpatul susține că a fost într-o stare de puternică tulburare determinată de stresul relației sale cu victima P.A.M. și că aceste împrejurări l-a făcut să acționeze într-un moment în care și-a pierdut controlul, a suferit o amnezie, pentru că nu-și amintește să fi săvârșit fapta, susțineri, de altfel, contradictorii.

Probele administrate în cauză .martori oculari, expertize tehnico-științifice criminalistice - au fost evaluate temeinic și legal de ambele instanțe, situația de fapt reținută corespunzând modului de săvârșire a omorului.

Situațiile existente anterior comiterii omorului nu pot constitui circumstanțe atenuante, nici cu privire la scuza provocării și nici cele ținând de persoana inculpatului.

Inculpatul a recunoscut inițial săvârșirea faptelor, cât și motivele ce l-au îndemnat să omoare cu sânge rece victimele, susținerile sale fiind confirmate de toate probele administrate în cauză.

A fost identificat de martori la locul săvârșirii faptei, pistolul cu care au fost comise s-a dovedit că îi aparține, a fost examinat și pe hainele sale găsite urme de împușcare, probe testimoniale și materiale ce nu pot fi ignorate, astfel că vinovăția sa și încadrarea juridică reținută sunt în acord cu realitatea faptelor.

Nu se impune reducerea pedepsei, în raport de toate elementele ce o caracterizează, cu premeditare, asupra a trei persoane, omorul comis în prezența unui minor și, nu în ultimul rând, faptul că nu a manifestat regret, ci din contră, a negat vinovăția în fața evidenței probelor.

Față de aceste considerente, pedeapsa detenției pe viață este în măsură să răspundă caracterului preventiv general al pedepsei, dar și special, astfel că, toate motivele invocate de inculpatul S.J.P.F. sunt nefondate, recursul său urmând a fi respins conform art. 385

9

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Recursul declarat de părțile civile este de asemenea, nefondat.

Atât instanța de fond cât și cea de apel, au acordat despăgubiri civile în cuantum să răspundă, pe cât posibil, prejudiciului de nereparat produs părților civile, prin pierderea fiului, norei sale și mamei acesteia, respectiv părinții și bunica minorei P.M.A.

Părțile civile au criticat decizia curții de apel, invocând ca temei dispozițiile art. 385

9

pct. 19 C. proc. pen., solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la proba administrată de părțile civile -existența unor depozite bancare deținute de inculpat pe carduri - și nici asupra cererii de disjungere a acțiunii civile, de natură a garanta drepturile minorei executarea reală a despăgubirilor.

S-a apreciat astfel, prin hotărârea recurată, la substituirea statului român în obligația de plată a inculpatului cetățean străin.

Motivul este nefondat, întrucât instanța a depus demersuri pentru identificarea unor bunuri proprietatea inculpatului, prin efectuarea unor comisii rogatorii în Confederația Elvețiană, dar rezultatul a fost negativ.

Disjungerea laturii civile nu era necesară, întrucât aceasta a fost soluționată de instanță, soluționarea ei nefiind împiedicată de identificarea unor bunuri sau valori aparținând inculpatului.

De altfel, identificarea bunurilor este o problemă de executare după rămânerea definitivă a hotărârii.

În raport de aceste considerente, întrucât nu s-au identificat motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate de inculpatul S.J.P.F. și părțile civile P.M. și P.G. vor fi respinse ca nefondate, conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce arestarea preventivă pentru inculpat de la 5 decembrie 2005 la 5 octombrie 2009.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile P.M. și P.G. și inculpatul S.J.P.F. împotriva Deciziei penale nr. 84/A din 1 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat S.J.P.F. durata reținerii și arestării preventive de la 5 decembrie 2005 la 5 octombrie 2009.

Obligă recurentele părți civilă la plata sumelor de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul traducătorului desemnat pentru recurentul inculpat, pentru 3 ore, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 5 octombrie 2009